2,387 matches
-
sau întemeind un regat? În timp ce vorbea, a intrat profesorul, cu mers încet, cu înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă s-a sculat în picioare. Cum vrei tu ca un om să se poată bate când ține pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește mai încet, te implor, o să te audă magistrul. Mi-a dat o pălmuță paternă pe spate. Nu mai fi așa de fricos! Când erai copil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
De cea de-a doua spaimă, Nur a avut parte la Djerba, o lună mai târziu. Însă, de data asta, n-am văzut-o plângând. Ne opriserăm pentru popasul de noapte și, nu fără neplăcere, părăsisem pentru o vreme scândurile mișcătoare ca să merg cu Abbad pe uscat. În plus, eram curios să cunosc un pic insula aceea a cărei viață plăcută îmi fusese mult lăudată. Ea a aparținut mult timp regilor din Tunis, însă locuitorii au hotărât, la sfârșitul veacului trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
opuse. Privi o bucată de hârtie zburând în noapte și mototolindu-se. Adunând ceara care se scurgea, moale și uleioasă, în zeci de biluțe de diferite dimensiuni, o tăiase cu diferite instrumente din trusa de geometrie, studiase sfera de lumină mișcătoare aruncată din burta unei sticle goale, pipăise lemnul scrijelit al mesei. Reținuse doar cuvinte ciudate, culese de ici de colo de pe paginile din fața lui. Bucăți de propoziții. Gândul la un râu întunecat străbătând o țară palidă. „O“-ul răcoritor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
între ramurile copacului în care se cățărase, Samapth simți cum i se dovedește respirația și-l cuprinde un val de pace și mulțumire. În jurul lui, livada era scăldată în razele unui soare de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea peste tot în jur pocnetul și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în urmă, Autocratul ne urma încet, în timp ce noi ne îndreptam spre nord. N-am mai fost încă niciodată în Upper West Side și, cu toate astea, îmi amintea de ceva. Îmi amintea de cât de cuminte fusese măseaua mea cea mișcătoare de cel puțin o săptămână sau două încoace. În timpul unui prânz de un carnivorism de-a dreptul fanatic, pe care l-am luat într-un local argentinian de pe Eighty-Second Street, prietenul meu Fielding m-a asigurat din nou în ceea ce privește problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un negru arterial, așa cum mă temusem. După care ne-am continuat drumul pe stradă și am intrat să bem ceva într-un bar de la subsolul unui hotel vechi, și am râs de hainele mele și am discutat cu o candoare mișcătoare despre Selina și Ossie, despre Ossie și Selina. Mai târziu am evitat lanțul de taxiuri și am parcurs pe jos partea a doua a lui Eighth Avenue, trecând de Twenty-Third Street și Chelsea fără să ne fi plâns că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cum ai scăpat de Demonii învolburați? Ea a dat din cap. — Ușor, a spus cu dispreț. Nu sunt nimic altceva decât aer. Nu există. începând din ziua aceea, Prepelicarul călătorea adesea în oraș. Se întorcea plină de povești despre imagini mișcătoare și mașini rapide, despre mașinării care dădeau apă și mâncare și despre atâția și atâția oameni... N-am avut niciodată curajul s-o însoțesc. Acolo, în oraș, a aflat despre aniversările de douăzeci și unu de ani. Asta este ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și am pornit-o pe mare, singur pentru prima dată într-un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi necunoscute. ȘASE El era leopardul care și-a schimbat petele, el era șarpele care și-a schimbat pielea. El era nisipurile mișcătoare și fluxul înșelător. Era schimbător ca cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întorsese cu susu-n jos. Urcam pe un munte în adâncurile unui infern, scufundându-mă adânc în mine însumi. Scena pe care o vedeam părea să rămână pe loc. Trecea prin nenumărate transformări, în care culorile se schimbau, pomii deveneau ființe mișcătoare, pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar florile cântau. în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
generații cu o existență îndelungată. Oricum, domnule Vultur, eu nu știu ce direcție îți propui să adopți în domeniul ales de dumneata, dar aș putea oare să sper că nu vei perpetua tocmai acel mit? Vultur-în-Zbor simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea mare ca să-i încapă bine în gură, îi plăcea să coboare pe faleză în diminețile zilelor lui Tyr ca să se lase în voia atracției pe care o simțea față de plaja cea mică a insulei Calf. Sub el, sub nisipurile mișcătoare, cenușiu-argintii, zăcea trupul doamnei Dolores O’Toole. Domnul Jones era în picioare, cu spatele către mare, și se uita înspre masiva stâncă împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care ea o purta pe umeri, să apară un chip uman. O lună În creștere ar fi putut absorbi din ea o parte din păcat și durere, redându-i, măcar pentru câteva ore, Înfățișarea obișnuită. Gândindu-se la hăul mișcător pe care distinsa doamna Îl purta În loc de chip, fiind nevoită să-l contemple zilnic În oglindă, trupul lui Oliver fu scuturat de fiori reci. Față de o astfel de ființă, el ar fi trebuit să simtă nu repulsie, ci milă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dovedesc pentru tine neașteptat de simple dacă, auzindu-le sau văzându-le, gândul tău le Însoțește (le Împerechează) cu acel sens primar al lucrurilor. Există ceva, nu știu dacă să o numesc imagine sau stare, ceva ce concurează cele mai mișcătoare realizări artistice, ceva ce pune În umbră toate adevărurile permanente sau aparente Înlocuindu-le cu un fel de sentiment al eternității: există, deci, senzația aceea pe care o Încerci atunci când cobori din tren, din autobuz sau din Dacia În apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu sfințenie această țărână în timp ce ceilalți, salutând tot timpul cu brațul întins, cântam din toate puterile inimii imnul Legiunii „Sculați români la luptă, bate ora/ Din urmă pentru neamul românesc etc.” Momentul a fost atât de înălțător și atât de mișcător, încât nimeni dintre noi n-a putut să-și stăpânească o lacrimă în colțul ochiului, era în cântecul acesta însuși strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoșii și vitejii care de 2 000 de ani au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu o mână în căușul palmei. Ea nu deschise gura și nu-l îmbrățișă, dar nici nu-l împinse. Când Buzz își dădu seama că nu putea obține mai mult, se desprinse de ea și pluti spre mașină, simțind nisipurile mișcătoare de sub pașii lui. *** Auzi bang, bang, bang, bang în timp ce se deplasa spre centru și întoarse pe toate fețele o serie de ricoșeuri legate de vechile lui gafe, ca să vadă cum păreau acelea în comparație cu ultima tâmpenie. În ’33 se încăierase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, 122 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător 1. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
joc? — El l-a jucat de două ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Peste focul din sărut; Strâng în pumn clipe eterne... Sau poate mi s-a părut!? Poate-i doar o adiere De priviri răscolitoare! O străină mângâiere! O atingere ce doare! Poate-s famece haine Sau o simplă rătăcire, Pe nisipuri mișcătoare Și străine de iubire! Beau cafeaua amăruie; E fierbinte-așa c-o las. Liniștea spre ceruri suie Sfâșiată de-al meu glas. Și ecoul din privirea-mi Tristă, goală,’nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și mă doare înc-o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în grădină. Mi-am instruit oamenii să lase bunurile mai puțin valoroase și să le îngroape pe cele importante. Dar nu puteam să săpăm suficient de repede. Eu am îngropat tot ce-am putut, inclusiv ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alungată, ne place să credem că aceasta se petrece și datorită năzuinței abia pomenite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu! Semnat: Colectivul redacțional”. După cum vă văd de Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui unii țigani, chiar dacă nu i se adresau neapărat lui, vorbeau ca să poată Înțelege și el. Totuși, prea multe din perioada de muncă silnică Ectoraș nu ținuse minte și toate acele zile rămăseseră Într-un soi de ceață moale și mișcătoare din care se ițeau din timp În timp oameni, imagini și Întâmplări. Îi rămăsese vie În suflet setea de care suferise În aproape fiecare minut. Cea care le căra apă cu găleata, o țigancă trupeșă, cu bucile bombate și sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când drumul Îi sălta sub Încălțări o cocoașă mișcătoare ca un val de apă, Îi cădea pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu palma, o ștergea cu mâneca și o punea iarăși pe cap, apoi se apuca s-o ia la goană după vita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe pământ aerul Încins, mirosul de miriște arsă și foșnetul nemaiauzit al ciupercii care creștea. Dacă n-ar fi fost beteag, l-ar fi Îndemnat și pe el gândul să pășească pe un drum mișcător; așa, Însă, se mulțumea să rămână lângă frământările scoarței și să privească la toți și la toate cu ochii din ce În ce mai puțin mirați. De la un timp Încolo chiar Îl apuca un fel de bucurie, amestecată cu mulțumire și chiar cu simțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]