20,801 matches
-
În soarele strălucitor din această dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să le atingă! Izolate
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
acoperiș drag: Nellie, Max, soțul ei, cei doi copii ai lor și cu mine, de culcat, de hrănit și de distrat. Mihai și vărul meu. St-John locuiesc la Mama, în căsuța de pe malul râului. Ți se strânge inima, te simți mișcat de solicitudinea lui Dovie, când te gândești la infernul din care vine și în care se va întoarce deîndată ce se vor fi scurs cele cincisprezece zile de permisie. Atenția lui mi-a strâns întotdeauna inima, chiar pe timpul, când nu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
închis și el nevoie de "scufundări" pentru a descoperi esențialul din el. Stranietatea ființei trebuie înțeleasă și Michaux apelează la joc. Așa inventează popoare, face fișe de zoologie fantastică și descrieri de etnografie imaginară (Călătorie în Marea Garabanie, Noaptea se mișcă, Domeniile mele). Modifică realul pentru a se putea apăra, pentru a-l domina, dar nu fuge de el. Un barbar în Asia este una dintre cele mai interesante cărți despre popoarele Asiei scrisă vreodată de un european. Nu-i de
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
exotismul scrierilor lui Merimée, Valéry și considerațiile sale bizare despre roman, acustica gândirii și stilul flaubertian ș.a. compun partea despre literatură a cărții. Al doilea segment, și poate cel mai interesant pentru cititorul francez, ni-l dezvăluie pe Alex. Paleologu mișcându-se cu grație printre evenimentele și personajele politice importante ale Estului, dezvăluind și explicând aspecte mai puțin cunoscute, poate chiar străine, restului Europei. Răspunde printr-o scrisoare deschisă actriței Vanessa Redgrave care în autobiografia publicată în Franța vorbește despre "necessité
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
în călătoria acestui mic rege spre capătul înțelegerii și al conștiinței sale (al vieții), ci imagini impenetrabile și amintiri: pentru fiecare din purtătorii săi (și ei stăpîni ai unui univers, mici regi) Amun devine esența lumii în care ei se mișcă. Sticlă cu incredibile și pure irizări pentru meșterul sticlar, uriaș flacon cu parfum pentru negustorul de parfumuri, fagure imens pentru apicultor, vioară din care ies nepămîntene sunete, pentru lutier. Dar și în iluzie ei se mișcă în umbra Marelui Meșter-Negustor-Apicultor-Lutier
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
în care ei se mișcă. Sticlă cu incredibile și pure irizări pentru meșterul sticlar, uriaș flacon cu parfum pentru negustorul de parfumuri, fagure imens pentru apicultor, vioară din care ies nepămîntene sunete, pentru lutier. Dar și în iluzie ei se mișcă în umbra Marelui Meșter-Negustor-Apicultor-Lutier, departe de Centrul spre care tind: "L. se sperie, închise ochii și își mirosi înăuntrul lui groaza, oare Marele Negustor nu-l va vinde într-o zi și pe el ca pe acela, întemnițîndu-l în chinul
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
la semnalul de alarmă, deși România merge oricum cu frînele trase de la Revoluție încoace. Să ne oprim, să examinăm, nu care cumva să ne vedem deraiați din drum! Unde să mai deraiem cînd trenul nici nu apucă bine să se miște că îl oprește cineva. Nu e mai grav că pe roțile reformei în România au crescut plase de păianjen decît că Sabin Gherman visează să publice un partid în locul unui volum de versuri? Pînă nu demult acest Gherman se recomanda
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
Aprilie, 2010. Am asteptat cu mare emoție Sărbătorile de Paști. Pentru noi românii, această perioadă a anului este o mare Sărbătoare. Fiecare persoană este mișcată/afectată într-un sens anume. În cazul meu, îmi amintește de tatăl meu Constantin, care a decedat cu câteva zile înainte de Paști. Eu simt nevoia să-i păstrez memoria vie prin câteva gesturi simple: să aprind câteva lumânări la biserică
Viață de doctor. In: Editura Destine Literare by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_229]
-
Mircea Mihăieș Încetul cu încetul, România se capitalizează. Ce-i drept, numai la vârf și numai cu înaltă protecție politică. Capitalizare originală - ca tot ce mișcă în țară: pe spinarea statului și în detrimentul cetățeanului. Oriunde în lume, individul care câștigă milioane de dolari lasă în visteria statului un procent substanțial din venituri. La noi, nu: mârlanul ajuns mare șef peste hala în care până în ajun se
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
la sută dintre cei apți de muncă!), chitiți să părăsească urgent această corabie care ia apă prin toate părțile, ar fi curată nebunie ca Occidentul să suspende vizele pentru români. Ce-i drept, rapiditatea de țestoasă cu care guvernul se mișcă în chestiunea "dosarelor integrării" arată că el știe foarte bine cum stau lucrurile. Lașitatea miniștrilor, care-l împing în față pe Adrian Năstase ca pentru a-și pregăti explicațiile viitoare pentru eșecul de proporții (parcă-i aud, cu miorlăieli à
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
și că există un pluton de spectacole mediocre, cele mai numeroase, presărat și cu unele corecte, să le spunem. Totuși, acest pluton crea senzația că lumea teatrală caută - măcinată într-un fel de criza societății în care trăiește - să se miște și să se manifeste. Din aceste încercări multiple e mai degrabă posibil să țîșnească acel spectacol rotund, împlinit la toate palierele. În stagiunea care a marcat începutul unui alt secol și mileniu, ștacheta a fost jos la nivelul întregului fenomen
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
umbra acestui articol de atitudine. S-ar mai cuveni amintit articolul Descartes moralistul, introdus în prima parte a revistei (ian.-febr. 1944). Stilul mai puțin studiat nu scade valoarea demonstrației pe care o face Negoițescu prin siguranța cu care se mișcă în spațiul moralismului francez și al eticii germane. Nu e lipsit de semnificație nici faptul că plătește o datorie închinând articolul lui H. Jacquier. Este de reținut că mai bine se acordă cu programul revistei de filosofie articolele lui Radu
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
trecînd prin umanismul renascentist, pînă la personajele lui Dostoievski și eroii kafkieni; faptul că nu admite existența unei fisuri propriu-zise între concepția antică și cea creștină asupra "vinei tragice"și nici între acestea și viziunea modernă, îi permite să se miște nestingherită într-un cîmp cultural extrem de vast, stabilind necontenit paralele și analogii și mai cu seamă îi îngăduie să identifice în fenomenul tragic o constantă a spiritului uman. Revenind la analiza Cărții lui Iov, căreia Mircea Ciobanu i-a consacrat
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
o parteneră pentru prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame disperate către o prietenă. Îi povestește cum Lia, fata
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
în Elveția. Și nu m-a ajutat atît de mult școala - foarte serioasă, de altminteri - cît m-a ajutat faptul că am trăit în lumea aceea. Ajungînd și rămînînd un timp acolo, în Elveția, am deprins exercițiul libertății, m-am mișcat liber într-o țară liberă, într-o lume liberă, ferită într-un procent important de idei preconcepute. În mediul acela, am reconsiderat o mulțime de lucruri pe care le dobîndisem aici, în România și care în mod cert m-au
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
semănăm leit!) sau, ajunși la Paris, să se apuce de cerșit în metrou, dându-se persecutat politic pentru că e homosexual, n-am făcut mare lucru. Dacă, în schimb, vom arăta fațeta civilizată a acestei țări, există șanse importante să ne mișcăm, după doisprezece ani de imbeciliatate politică și de resemnare umană, în direcția bună. E de prevăzut că principalii perdanți ai noii situații sunt politicienii extremiști și naționaliștii găunoși. Acum, când un număr important de români vor avea șansa de-a
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar oglinda de altădată devenise o sticlă oarecare prin care se vedea dincolo un zid vechi
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
niciodată bolnavă și dacă lucrurile s-ar fi desfășurat la fel bătrînul îngrijitor ar fi căpătat vîrsta lumii și ar fi trăit la nsfîrșit. Dar într-o dimineață bătrînul îngrijitor așteptă zadarnic bătaia sonoră a ceasornicului, al cărui minutar se mișca totuși. Ceva rău intervenise în funcțiunile delicatului mecanism. Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase, chiar dacă el împinge de unul din acele lui. Izbuti, cu mîinile sale, să
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
în pană de lecturi, îl somează de-a dreptul: ,,ascultă-mă bine Frankie: iarna o să fie lungă și rece și eu fac bay-sitting seara, deci AM NEVOIE SĂ AM CE CITI. DECI NU STA PE FUND FĂRĂ SĂ FACI NIMIC. MIȘCĂ-TE ȘI GĂSEȘTE-MI CĂRȚI." E o cititoare exigentă care nu se sfiește să-l beștelească pe Frank Doel când îi trimite ediții maltratate: ,,NUMIȚI ASTA UN JURNAL AL LUI PEPYS, nu e un jurnal al lui Pepys, ci o
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Kingsley - nici nu era o revistă propriu-zisă, ci un pliant de genul celor care ți se dau cînd intri la film, pline de fotografii color și de articole semianalfabete culese de prin materialele apărute în presă. Pe cînd citea, își mișca buzele, iar cînd dădea peste un paragraf extrem de complicat, rostea cuvintele cele mai grele într-un fel de șoaptă anevoioasă. - Auzi, Kingsley? spuse Terry, ajuns la capătul răbdării. N-ai de gînd să taci? încerc să lucrez. - N-am zis
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
a fost T.S. Eliot. Citisem mulți poeți înainte să-l găsesc pe Eliot, dar am găsit în The Waste Land un peisaj care se potrivea de minune cu ceva special din viața mea. Mai mult decât Wordsworth, Coleridge m-a mișcat profund. Poate din cauza elementului germanic din Coleridge, ale cărui poeme, mă gândesc la cele mai bune dintre ele, îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
încadra unele state, considerate "balcanice", în Europa Centrală. România își are, așa cum era de așteptat, locul ei în toată această poveste și cititorul român va descoperi în acest studiu o interesantă și foarte documentată incursiune în istoria noastră. Autoarea se mișcă într-un spațiu al contradicțiilor, al paradoxurilor și al stereotipiilor. Povestea Balcanilor e una încîlcită, dar ea îi oferă Mariei Todorova marele avantaj de a se situa în permanență în interiorul și în afara problemei, de a cumula, adică, atributele insider-ului și
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
bluză verde, trăgînduși-o peste cap și dezvelindu-și sînii. Semănau cu două coifuri culcate, cum văzuse el într-o vizită la Muzeul Județean de Istorie, și aveau și ei vîrfuri ascuțite, mai închise la culoare, ca niște țepușe. El nu mișca, ținîndu-și respirația. Profesoara se aplecă și atunci coifurile se răsturnară și ele cu țepușa în jos, scoase dintr-o sacoșă costumul de plajă, reveni la verticală, își puse sutienul, adunîn-du-și cu o mînă sînii și aducîndu-i oarecum pe aceeași direcție
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ce mai avea pe dedesupt. Privirea lui rămase fixată pe fesele mari, orbitor de albe, și-n clipa cînd, la o răsucire a ei, mai zări, într-o mică străfulgerare întunecată, triunghiul echilateral, cîrlionțat, de sub pîntec, simți cum, deși nu mișcase, sub el ceva mișca frunzele, ca și cum s-ar fi așezat pe un șoarece adormit." O poveste asemănătoare, dar fragmentată în mici semnale disimulate, se petrece și între Ancuța, verișoara tîmpită și sclifosită și Feri, țigănușul repetent și fumător. Protagonistul din
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
dedesupt. Privirea lui rămase fixată pe fesele mari, orbitor de albe, și-n clipa cînd, la o răsucire a ei, mai zări, într-o mică străfulgerare întunecată, triunghiul echilateral, cîrlionțat, de sub pîntec, simți cum, deși nu mișcase, sub el ceva mișca frunzele, ca și cum s-ar fi așezat pe un șoarece adormit." O poveste asemănătoare, dar fragmentată în mici semnale disimulate, se petrece și între Ancuța, verișoara tîmpită și sclifosită și Feri, țigănușul repetent și fumător. Protagonistul din pasajul citat se transformă
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]