1,027 matches
-
la sînii Oliviei. După ce am deschis balul cu Tina, am reușit să dansez și cu Olivia. I-am spus la ureche: „Dacă nu facem dragoste, o să ne petrecem restul vieții regretînd-o. - Taci din gură, se uită oamenii la noi. - Dă-mi numele hotelului tău. Dă-mi numărul camerei tale“. Parcă Înnebunisem! Mi-a spus să vin În camera ei. Trebuia să fac dragoste pentru prima dată În viața mea cu o femeie căreia tata nu avusese timp să-i declare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deschis balul cu Tina, am reușit să dansez și cu Olivia. I-am spus la ureche: „Dacă nu facem dragoste, o să ne petrecem restul vieții regretînd-o. - Taci din gură, se uită oamenii la noi. - Dă-mi numele hotelului tău. Dă-mi numărul camerei tale“. Parcă Înnebunisem! Mi-a spus să vin În camera ei. Trebuia să fac dragoste pentru prima dată În viața mea cu o femeie căreia tata nu avusese timp să-i declare că era noua lui fiică! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de atâta nerecunoștință,/ Revolta și dezgustul sunt noua mea credință/ Cu ochii stinși contemplu tot visu mi nimicit (IV, p. 113). Titanul își vede năruite speranțele de a contribui la înfrumusețarea lumii prin încurajarea oamenilor, căci aceștia au profitat de binefacerile civilizației doar spre a- și da la iveală ticăloșia nativă : E mai frumos, firește, mai mândru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino tu; Împreună Să zburăm pe aripi de fericire Și să continuăm tot ce a fost; toată prietenia ce ne-a legat să stea lângă noi. Malin, măi dă-mi Încrederea de altă dată. Dă-mi un strop de viață, de râs. Te rog lasă-ne sufletul nouă. Nu vreau să plâng. Îmi vei spune că altădată: ,,Esti urâtă când plângi. Ce-ar fi să râzi. Îmi plac ochii tăi când ești veselă”. Mai ții minte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cârpă și îmbrăcată în robă lungă. — Mai satisface din când în când și dorințele soțiilor, glumește un pic cam forțat. I se adresează apoi abrupt: — E frumoasă lectica... Libo duce mâinile la urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile. Încântat că s-a achitat de obligație, Gallus se duce să se trân tească pe unul dintre paturi și-l invită pe Libo să facă la fel. După ce-și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
taur. Dă-mi fata cu păr de castană, Căreia-i place-n sus, dar o vrea-n jos la vamă! Dă-mi fata cu păr roș de tot, Căreia-i place-n mînă, dar vrea În pat pe drot. Dă-mi... Apoi se auzi sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Atunci ajută-mă să scriu scrisoarea, zise el, emoționat din nou. O putem scrie... Uite! Se aplecă și culese una dintre jumătățile rupte ale scrisorii de chemare sub arme. O putem scrie pe spatele ăsteia. O să fie ceva simbolic. Dă-mi un stilou. Penarul din piele al lui Duncan era pe podea, lîngă pat. Duncan făcu un pas automat, apoi se opri. Se duse, parcă din Întîmplare, spre polița șemineului, luă un creion și i-l Întinse. Dar Alec Îl refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iernii, așa Încât să fie plin de lovele când vremea se schimbă și se poate juca golf. Sunt câteva mesaje pe robot de la cei care au citit articolul din Mail. — Sunt Chrissie. Felicitări Bruce, dacă știi la ce mă refer. Dă-mi un telefon. Chrissie. — Bravo Bruce... cred că a fost cumplit. Bladesey. — Bruce. Bob Toal. Îmi pare rău, dar oricum bravo. Toal. — Sunt mândră de tine. Sună-mă. Shirley. — Ce s-o fi Întâmplat cu toți eroii, toți Shakespearologii... cântă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
inconștientă, o păpușă albă din ceară, cu fața împietrită de teroare sub masca de oxigen, ca și când ar fi ascultat o poveste de groază, al cărei sfârșit nu putea fi încă prevăzut, iar chipul ei cerea un final fericit, mami, dă-mi un final fericit, și Udi plângea cu horcăieli, din cauza ta, urla el, din cauza tinerelului tău, n-am dormit nopți la rând, am băut și am fumat tot timpul, am ridicat-o și mi-a sărit deodată din mâini, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea se ridicară două mâini, parcă implorând. ― Hai. Ea-i întinse aparatul cel greu. Bishop se răsuci cu dificultate și cuprinse consola. Coborî în pasaj. Învelișul de plastic reducea zgomotele de frecare. Androidul mai ridică odată mâinile și zise: ― Dă-mi și restul. Ripley îi înmână un săculeț conținând unelte, cabluri de racordare, circuite integrate de schimb, un pistol și un mic aparat de sudură cu rezerva de gaz. Aceasta reprezenta greutate și volum suplimentar, dar era indispensabil. Mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prin albia uriașă pentru frământat cozonaci! Eu auzeam de toate, de dincolo, din sufragerie. Ce-mi trebuia mie era rezultatul: prăjitura. Eram copil. „Ce copil ești!“ „Tu ești copil!“ Și prăjituri, și mâncăruri nemaiântâlnite veneau spre mine dinspre bucătărie. Dă-mi definiția bârfei, așa cum o auzeai tu de cealaltă parte a peretelui-biscuit. Cât de importantă este o cafea bună pentru o bârfă bună? Bârfa e cea mai ispititoare femeie din lume, sâni, buze, șolduri, trup, minte brici, fără vârstă. Sigur, te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am luat hainele de pe jos și m-am îmbrăcat. Pieptul cămășii era încă umed și rece. Mirosea a Naoko. Pe carnețelul de pe birou i-am scris: „Aș vrea să stau de vorbă cu tine după ce te liniștești. Te rog dă-mi un telefon cât mai curând. La mulți ani!“ I-am mai privit o dată umerii, am ieșit din cameră și am închis ușa, încet. A trecut o săptămână fără să primesc nici un telefon. În casa în care locuia Naoko nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum Allah Îi dăduse puterea să continue fără să ceară mai mult. Însă astăzi mătușa Banu are de gând să ceară ceva În plus. Allah, dă-mi știința, fiindcă nu mă mai pot Împotrivi dorinței de-a ști, Însă dă-mi și puterea de-a Îndura toată știința asta. Amin. Scoate dintr-un sertar un rozariu de jad și mângâie mărgelele. Bine atunci, sunt gata, hai să-ncepem. Allah să mă ajute! Atârnată de raftul de cărți pe care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acesta Îl Îngrozi atât de mult Încât deveni bănuitor. I se opuse cu violență și Îi trecu prin minte că nu era un semn bun: prea multă rezistență. — Norman? — Da, Beth. — Ai s-o faci? — Nu mă forța, Beth. Dă-mi un răgaz, bine? — Desigur, Norman. Bineînțeles. Norman observă aparatul video de lângă monitor. Își aminti că Beth Îl folosise ca să urmărească de mai multe ori la rând aceeași bandă, cea În care sfera se deschisese singură. Banda aceea se afla acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care avea grijă de el și trăiau într-un cartier sărac, dar cu o căsuță a lor cu grădiniță idilică. În '44, după 23 August, m-am dus la el. "Dă-mi, i-am spus, ceea ce ți-am încredințat... Hainele, manuscrisele..." Nu le mai am", zice. "Dar unde sunt?" A căzut o bombă pe ele!" "Ce bombă, zic, unde, văd că aici nu e nici o groapă, casa e în picioare". Nu, 'că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copil al meu prea iubit, care cunoaște că rânduiala mea a fost scrisă pe stâncă de granit. Știe că mă va moșteni, deci nu-i nimic adevărat. Să lăsăm asta. Tu, neprețuit dar al lui Allah, apropie-te și dă-mi ce nu-mi poate da nimeni în această viață. Sultana-doamnă a oftat mângâind pe soțul său. Primindu-i desmierdările, gândul ei fix rămânea neadormit, ca o candelă arzând pururi. Nu mult după asta, în preajma sărbătorilor bairamului, un călăreț grabnic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
delicate arome, în cinstea căreia s-au ținut primele banchete în aer liber. Aceasta se întâmpla în aceeași perioadă Heian, primul care a organizat o astfel de "petrecere" în scopul contemplării copacilor înfloriți (hanami, care tradus literal ar însemna "uitatul mi la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!" 45. Înainte de a sfîrși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborît la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: "Dă-mi să beau, te rog." 46. Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: "Bea, și voi da de băut și cămilelor tale." Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele. 47. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
insistă domnișoara Inez, în timp ce așeza fursecurile într-o cutie. — Nici măcar n-are pe cineva. Fata aia cu care umbla a roit-o. — Ei, lasă, mai are timp. — Așa o fi, spuse doamna Reilly destul de indiferentă. Da’ uite ce, mai dă-mi și vreo șase prăjituri de-alea pentru vin. Pe Ignatius îl apucă năbădăile dacă rămânem fără prăjituri. — Lu’ băiatu’ matale îi place s-aibă și el prăjitura lui, nu? — O, Doamne, mă dă gata cotu’ ăsta, răspunse doamnei Reilly. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
E destul că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile pe care trebuie să le înfrunt zilnic. Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-mi un sărut de plecare, ca un băiat bun ce ești. Ignatius se aplecă și o pupă ușor pe obraz. — O, Doamne, spuse el, scuipând pudră. Îmi va scrâșni între dinți toată noaptea. — Mi-am pus prea multă pudră? — Nu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
potrivea cu descrierea lui Richard Erskine urcându-se Într-un break roșu-Închis. Logan privi În jos către piciorul gol, vânăt care ieșea din sacul de gunoi gunoi. Informația venise prea târziu ca să mai salveze viața copilului de 5 ani. — Dă-mi de știre imediat ce ajunge patologul. — Da, domnule. Isobel MacAlister Își făcu apariția Îmbrăcată ca și cum tocmai ar fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la etaj și exersa la pian În camera vecină. După preliminariile obișnuite, „Valsul măgarilor“, unul dintre ei a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet melodia și a tremurat, simțind mâna lui Amory peste a sa. — Isabelle, a șoptit el. Știi că sunt nebun după tine. Sper că și tu ții măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din care pasămite face parte integrantă scriitorul. Acest rol nu va mai ține mult. Sau cine știe, în partea asta de lume asta va fi regula veșnică. De regulă, în Europa scriitorul român, până în prezent, n-a câștigat nimic. Dă-mi un exemplu, în afara lui Panait Istrati, de scriitor român care a contat în Europa. Emil Cioran a avut alt destin, separat de cel asumat de scriitorul român izolat de sferele de influență. Nici în lume, scriitorul român, literatura română nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]