3,500 matches
-
înapoi pe masă. — Mă întreb dacă nu a venit momentul... — Ce moment, stăpâne? Bătrânul principe repede bărbia înainte și își mozolește preț de câteva clipe gingiile în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei, aș avea nevoie de un procurator financiar, alături de șeful
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Analele Universității din Craiova, seria Istorie, nr. 11, Editura Universitaria, Craiova, 2006. Catană, Bogdan, " Problema Vidinului în preajma Tratatului de Pace de la San Stefano (1878)", în volumul Istorie și societate, vol. I, coordonatori: Marusia Cârstea, Sorin Liviu Damean, Doru Liciu, Editura "Mica Valahie", București, 2004. Cheramidoglu, Constantin, "Așezarea industriei petroliere la Constanța (1897-1916)", în volumul Studii istorice dobrogene, coord. Valentin Ciorbea, Editura "Ovidius" University Press, Constanța, 2003. Ciachir, Nicolae, " Unele informații privind contribuția României la eliberarea Bulgariei", în Romanoslavica, X, București, 1964
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Damean, Sorin, Liviu, Diplomați englezi în România: 1866-1880, vol. I, Editura Universitaria, Craiova, 2008. Damean, Sorin, Liviu, Diplomați englezi în România: 1881-1914, vol. II, Editura Universitaria, Craiova, 2009. Damean, Sorin, Liviu, România și Congresul de Pace de la Berlin (1878), Editura "Mica Valahie", București, 2005. Diaconescu, Emil, România și Marile Puteri după Congresul de la Berlin până la 1914, Institutul de Arte Grafice "Presa bună", Iași, 1937. Diaconescu, Emil, România la Congresul de la Berlin, Institutul de Arte Grafice Brawo, Iași, 1939. Diaconescu, Emil, Acordul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
VII, tom I, București, 2003, p. 633. 157 Ibidem. 158 ***, Memoriile Regelui Carol I al României. De un martor ocular, vol. II, Editura Scripta, București, 1995, p. 386: Sorin Liviu Damean, România și Congresul de Pace de la Berlin (1878), Editura Mica Valahie, București, 2005, pp. 13-14. 159 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, pp. 634-635. 160 Ibidem. 161 Sorin Liviu Damean, op. cit., pp. 14-15; Raoul Bossy, Politica externă a României între anii 1873-1880 privită de la agenția diplomatică din Roma, Editura "Cultura
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sud-estul Europei..., p. 306. 255 Sorin Liviu Damean, op. cit., p. 51; Vezi Bogdan Catană, "Problema Vidinului în preajma Tratatului de pace de la San Stefano (1878)", în volumul Istorie și societate, vol. I, coordonatori: Marusia Cârstea, Sorin Liviu Damean, Doru Liciu, Editura Mica Valahie, București, 2004, pp. 203-211. 256 Corneliu Mihail Lungu, Relațiile româno-austro-ungare. 1875-1900, Editura Silex, București, 2002, p. 64. 257 Ibidem, p. 307. 258 Ibidem. 259 Ibidem, p. 313. 260 Ibidem. 261 Ibidem, p. 314. 262 Ibidem. 263 DIRRI, vol. IX
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
copiii care pășteau oi și capre de munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bōnotsu și mi-au dat de mâncare și de îmbrăcat. După furtună, cerul albastru e limpede precum cleștarul. Sunt pe o insulă formată de un vulcan stins și drept în fața mea se înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăteau la mesele de lângă perete. La o altă masă patru bărbați jucau cărți. Cei mai mulți fumau sprijiniți de perete, golindu-și ceștile de cafea și paharele de lichior așezate În fața lor pe masă. Manuel traversă camera mare până ajunse În cea mică din spate. Un bărbat adormise la una din mesele din colț. Manuel se așeză la o masă. Un chelner intră și veni la el. — L-ai văzut pe Zurito? Întrebă Manuel. — A fost Înainte de prânz. Doar după cinci se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am ieșit afară formând cu alți frați un izvor. Oamenii captează apa din aceste izvoare și o duc prin țevi la robinetele din bucătărie și baie. Pe acest drum am ajuns și eu la tine. Dar... Nicușor, nu vezi ce mică am rămas? Mă evaporez... Mai stai puțin, te rog, Pic! Spune-mi, când ne mai vedem? Cerințe: 1. Citiți textul și împărțiți-l pe fragmente. 2. Scrieți ideile principale. 3. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a ortogramei m-ai/mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
poporul au zis preoților și proorocilor: "Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!" 17. Și unii din bătrînii țării s-au sculat, și au zis întregii adunări a poporului: 18. "Mica din Moreșet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, și muntele Casei Domnului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Ierusalim. 10. Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Șafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porții celei noi a Casei Domnului. 11. Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte, 12. s-a coborît la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
s-a coborît la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toate celelalte căpetenii. 13. Și Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise, cînd citea Baruc în carte, în auzul poporului. 14. Atunci toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, să-i spună: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
celălalt, dealtminteri (ceea ce dovedește un prețios instinct de romancier) o mai accentuată preocupare psihologică, o mai umană justificare. Amintiți-vă, de pildă, de scena brutală dintre Mirel și Lilli și de inconștiența cu care adolescentul Don Juan își reneagă pe mica Elviră. Aceleași cruzimi, numai că intensificate, și în O moarte care nu dovedește nimic. Iubire fără gelozie, sau miere fără de venin se vede că nu există și eroul ultimului roman al dlui Anton Holban este nu numai victima acestei pasiuni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să aibă curajul să se apropie. Servul o ajunse din urmă și se opri lângă ea, privind, la rândul său, într-acolo. — Poate doarme... îi spuse cu o voce șovăitoare. Chiar! De ce nu se gândise imediat? Bineînțeles! Flavia dormea! Sărăcuța, mica Flavia! Răpusă de descurajare și de gândurile negre, probabil se lungise pe iarbă și își găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stat lungit pe podea, m-a furat somnul (Mi-am revenit complet, scumpă doamnă baroană. Vai, ce-ați gândit oare despre mine? Vă rog, dați-mi voie să sun să ni se aducă o interesantă sticluță de vin. Provine din mica mea vie, și cred că s-ar putea s-o găsițiă). Vreau să anunț - cât mai repede cu putință -că indiferent de ceea ce a pricinuit tulburarea care a dus la întreruperea paginii cu trei ore în urmă, nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
L-am cunoscut, cum să nu-l cunosc, Începuse să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu el? — Nu personal, nu era acolo. Dar stă la Butler Hall, și operatorii de telefon știau totul despre asta. Mănuși, deși seara era caldă. Parfum, destul de mult. Brațe goale. Lui Bruch i-ar fi plăcut poate acele brațe. Aveau mica lor greutate potrivită. Era câteodată o femeie drăguță. Iar Sammler văzu că era bucuroasă că avea această Însărcinare. O salva de o noapte searbădă acasă. Lui Ussher Îi plăcuseră show-urile În miez de noapte. Margotte arareori pornea televizorul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii, și pentru un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea. Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
capabil să se ocupe de afaceri Într-un asemenea loc... Acum jumătate de an... Cred că a fost perioada cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În urmă nu era la fel cu cel În care mă Întorceam... Nu era decît o diferență de un micron Între cele două, și totuși eu am fost capabil să o sesizez, poate tocmai pentru faptul că era atît de mică... Chiar și un micron poate Însemna foarte mult... Dacă plecai din oraș pe la barieră numai o dată pe săptămînă și tot se realiza o diferență de patru microni... patruzeci și opt pe an și dacă continuai socoteala pe treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
brânză. Dar sper să înțelegi cândva... Poate. Să nu zici nimic! Ai priceput? E OK. Îți amintești? Ajutând pe cineva...Îți amintești, nu-i așa? Trecând Oceanul. New Jersey. Comitetul Central. Femeie pe de-a-ntregul. Hotărât, atunci foloseam acest termen: mica mea demnitate de femeie. Era ca și când nici nu puteam râvni la demnitate deplină tocmai fiindcă eram femeie. Dacă mai adăugăm și că trăiam în „lagăru’” socialist, tabloul micuțeniilor e complet. Limitele principale ale modelului rawlsian... Ar trebuis să discutăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, Știu că ai destule pe cap acum, dar trebuie să recunosc că m-a rănit puțin că nu ai considerat necesar să-mi răspunzi, încercând să ghicești. Știu că mica noastră „dramă“ de-aici nu e nici pe departe la fel de palpitantă ca lucrurile care se petrec în New York, dar am crezut că o să ne faci puțin hatârul. Așa că, hai, ghicește cine e Nan O’Shea. Hai, încearcă! N-o să ghicești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
între pietre... — Acum uită-te la trac. Are un scut mic, pătrat și concav, pentru că trebuie să îndoaie mult genunchii ca să se învârtă în jurul adversarului. Vezi că se apleacă atât de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
creanga Greșesc? Asta-mi place la tine... Acum, după socoteala mea, aveam șase posibilități realiste. Puteam să mă culc imediat cu ajutorul câtorva scotch-uri și Serafime. Puteam să mă întorc la Insula Fericirii, să văd de ce mai era în stare mica Moby. Puteam s-o sun pe Doris Arthur. Puteam să prind un sex show în imediata apropiere, pe teribilul Seventh Avenue. Puteam să ies și să mă îmbăt Puteam să rămân în cameră și să mă îmbăt. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau Vreau să intru într-o sau E a ta sau Hai s-o facem. Fielding clocește deja planuri să-i scoată pe tipii mai mici din acțiune. A, da, și eu și spatele meu dureros am prins-o pe mica Selina într-o noapte, târziu. Era șapte dimineața dincolo, la mine, în ogeacul meu. Vocea ei era subțire și caldă, așa cum îmi place mie. După un timp a început să gângurească și m-a înjurat că nu stau cuminte. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]