3,563 matches
-
neprețuite rețete. Dumnezeu să-l odihnească în aceeași seninătate cum i-a fost sufletul! Înmormântarea va avea loc marți 21 iunie 2016, orele 11, la Cimitirul Municipal Sângeorgiu de Mureș. Notă: Prof. Dr. Mircea Chiorean (n. 06 mai 1933, Ceanul Mic - d. 17 iunie 2016, Târgu-Mureș) a absolvit Facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca) în 1957 și Facultatea de Medicină a Universității „Iuliu Hațeganu” (Cluj-Napoca) în 1964. După rezidențiat, primește în 1973 o bursă OMS în transplantare la Bruxelles. Din
ȘI ÎNGERII SE ODIHNESC CÂTEODATĂ! UN ULTIM OMAGIU PROF. DR. MIRCEA CHIOREAN… [Corola-blog/BlogPost/93328_a_94620]
-
începând etapa negocierilor diplomatice și a stabilirii de relații personale cu conducătorii politici ai lumii de atunci. Constantin s-a născut în anul 1654, în satul Brâncoveni, fostul județ Romanați, fiind nepot al voievodului Șerban Cantacuzino. A rămas orfan de mic, tatăl său fiind omorât în februarie 1655, în timpul răscoalei seimenilor și dorobanților, ridicați împotriva domniei. Astfel, Constantin a fost crescut de mama sa, de bunica după tată, Păuna Greceanu, și de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, ceea ce i-a prilejuit
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Și nu doar atât. În catalogul planetelor mici („Minor Planet Names - alphabe-tical list” compiled by L.D. Schmadel, ARI, Heidelberg), printre cele 233.943 de planete din Univers care poartă un nume, la poziția 9.495 se află planeta Eminescu... Planeta Micului Prinț, am putea spune, ca să facem o intersecție culturală cu opera unui alt scriitor universal, Antoine de Saint-Exupery. Și mai există un aspect, surprinzător de-a dreptul, al universalității lui Eminescu. El a fost autorul unei teorii, al unui model
Universalitatea lui Mihai Eminescu începe să rodească [Corola-blog/BlogPost/93515_a_94807]
-
când se naște primul băiat, Septimiu Bujor Tatu și mai apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, când vine al treilea copil care poartă numele tatălui, Gheorghe, și este răsfățatul familiei. Îmi povestea Doina Tatu că celui mic, toată familia îi spunea Puiu! În ciuda greutăților inerente apărute pe vreme de război, familia preotului Tatu era fericită și privea cu încredere spre timpuri mai bune. Regimul comunist proaspăt instaurat era în plină ascensiune. Însă încet, încet a început să
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
între ei priviri de oameni deplin edificați asupra motivelor intervenției sale. Era bolnavă, dar persevera în tratamentul ambulatoriu, chipurile să nu piardă de la școală, de fapt, bănuiam, din pricina mea. Se vorbea în cazul ei de o afecțiune pulmonară, de un mic infiltrat, îmi explicase ea odată, cuvântul nu-mi spunea mare lucru, ceva în curs de resorbție adăugase, ca totul să fie în ordine. Deși nurii Adinei mă țineau încă în captivitatea lor, mă simțeam îmboldit uneori să-mi îndrept atenția
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
foarte bine, fusese la nunta lor, țineau legătura ca între rudenii. Dar marea revelație veni când nu ar fi trebuit să vină, după ce născu. El îi vizită, ea, sensibilă după naștere, fusese impresionată de fericirea lui Ștefan când luase pe micul Ovidiu în brațe. Fața lui se luminase, oftase atât de dureros încât o făcu să se simtă vinovată de fericirea ei. Apoi o sărută tandru, îi strânse mâinile într-un fel anume, credea ea, ochii lui era împăinjeniți. Ce l-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
cel mare. „După tine, Ar trebui s-o țin afară / Pe mama, până către seară! Când coada-i cap, ce să mai spun? / Poate ieși un lucru bun? Mâncare însă vrei în blid! / Mă duc degrabă să deschid!” Pe cel mic frica l-a pătruns / Și iute-n horn el s-a ascuns: Tăcut ca peștele era / Și precum varga tremura. Dar frica-i bună câteodată, / Că ea este din rai luată. Iedul cel mijlociu, la fel, / În grabă s-a
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copilul zări și patru soldați romani. „Iar l-am scăpat! Oare unde s-o fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l găbuiască, dar micul Metodiu se mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o fi fost el îl dibui, îl apucă de după ceafă și... — Preacuvioase! Preacuvioase! — Ce-i? - sări Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
XV-lea. Se născuse într-o familie săracă din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil al potcovarului Giusto și-al soției sale Mărgărita. Marea epidemie cabalină din 1563-1565 l-a adus pe potcovar la sapă de lemn, așa că micul Pietro va fi dat fără prea multe regrete, încă de la cinci ani, unei mănăstiri franciscane din apropiere. Copilul, slăbuț, palid, cu păr castaniu cârlionțat, înainte de a se învăța cu rigorile vieții monahale și-ale gramaticii latine (va păstra de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
muncă în comitetul de organizare a nenumăratelor concursuri îl făcuseră să-și dea seama că în acest caz eforturile sale nu numai că fuseseră inutile, dar și dăunătoare. Nici măcar nu avu puterea să-și ascundă dezamăgirea când se urcă în micul bimotor pe care Yves Clos îl amenajase ca birou de presă. — Ce dracu’ s-a întâmplat? întrebă francezul surâzând. Parcă s-a căcat un elefant pe tine. — Mă tem că vom avea probleme. Mare noutate! râse celălalt. De când sunt băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a intonat binecunoscutele tonuri ale imnului Întoarce-te la Erin, urmate imediat de Marșul lui Rakoczy... Nici dracu nu l-ar fi putut opri pînă n-a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea și țuști afară cu micul Alf agățat de brațul lui și urlînd ca un porc Înjunghiat exact ca Într-o piesă de teatru dracului. Unde e că-l omor dracului? țaici intră din nou În planul real În acțiunea propriu-zisă) Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era doar un copil gînditor - „vei spune că asta e viață și voi spune că asta nu e viață“ - și s-a dus să-și Întîlnească umbra. Eram cinci acolo sub lumina reflectoarelor tineri și superbi și fără complexe și micul Daniel ne-a spus o poveste ca o ploaie subțire de sînge albastru căzînd peste Țara Sin. „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de la balconul În stil empire și-n cădere pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le lipească bărbi din firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii Isuși și vor apăra țara. Bărbile le ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât cu țolștokul cine este Micul Isus șef. Au fluierat toată noaptea prin oraș cu tuburile smulse din orga bisericii și și-au vărsat mațele prin zăpadă în cinstea Colonelului. În seara aceea de Crăciun el a avut cea mai frumoasă barbă, pentru că era făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stelelor și cerului de noapte. Capitolul trei În dimineața următoare, tanti Mae m-a trezit și m-a îmbrăcat pentru școală. Mamei îi era mai bine, dar dormea încă, așa că tanti Mae mi-a zis c-o să-mi facă ea micul dejun. N-am văzut-o niciodată pe tanti Mae să facă ceva prin bucătărie, și mă întrebam ce avea de gând să gătească. În timp ce mă spălam pe față, am auzit-o cum se pregătea jos, trântind frigiderul și învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Nu am văzut pe nici unul dintre ei în cabină. Am văzut doar marginea pălăriei orientată în sus, lângă fereastră. Mă întrebam ce fac și apoi m-am gândit la momentul când tanti Mae a plecat cu George, când eram eu mic. Mă gândeam că poate fac ce spuneau băieții de la școală. Dar tanti Mae era așa de bătrână. Avea șaizeci de ani înainte să ne mutăm noi la deal și asta era acum opt ani, când am mers în clasa doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe Dumnezeu însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările din est - acolo toți știau că micul lui anticariat dăduse faliment și că el, Rudi, fusese obligat să vândă cărți vechi și diverse obiecte duminica în piața improvizată din Hötorget. Cu toată umilința resimțită când citea pe fețele cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi fost teamă că gestul său ar fi putut fi interpretat ca o impolitețe de neiertat, s-ar fi ridicat imediat de le masă și ar fi luat-o pe Ileana de o parte, ca să se sfătuiască cu ea. Tot micul Mihăiță îi scosese din impas. Plânsetul său îl întrerupse pe bătrânul comisar și pusese capăt mesei. Cu toții se ridicaseră de pe scaune, năpustindu-se în camera unde dormea copilul. Cristian răsuflă ușurat și îi făcu semn soției că vrea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iarba măruntă de lângă gardul grădinii, un greieraș țârâia timid. Cristian rămăsese tăcut. Era împreună cu Ileana sub bolta de viță de vie din spatele casei socrilor săi. Se retrăseseră acolo la o cafea, după ce stătuseră la masă. Doamna Maria îl dusese pe micul Mihăiță la culcare, lăsându-i pe cei doi singuri. Așezat în unul din cele două fotolii din împletitură de nuiele, inspectorul începuse să-i povestească Ilenei întâmplările din dimineața aceea. De ce te-ai dus acolo? întrebă într-un târziu femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Šuput, pe terenurile de la Jaša Tomić1; cumpărarea unei tone de cărbuni „Banović“ și așteptatul la rînd, În gara Dunav, de la patru dimineața pe o temperatură de minus cincisprezece grade; achiziționarea unei mese cu placă de marmură din piața Buvlja 2; micul dejun „american“ din brînză și lapte praf la restaurantul muncitoresc „Bosna“; Îmbolnăvirea și moartea tatălui său; vizitarea cimitirului din Zadušnica; cearta crîncenă cu numiții Petar Janković și Sava Dragović care susțineau teza despre justețea liniei lui Stalin și dialogul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
loc de adăpat vitele), Rânza (țarină), Valea lui Pește (unul Pește, familie de Fruntești, a „închiriat” această vale de la boierii Rosetti sau de la Sterian). Ar putea fi și Valea cu pește, dar nu avem cunoștință de iazuri amenajate pe valea micului Pârâu Dobreana. De înțeles este toponimul Dealul Stânii, locul unde se organizau stâni, luncașii fiind crescători de oi. Acolo s-a făcut stână an de an, altfel nu s-ar fi impus denumirea. Ar mai trebui adăugate pe această parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcea un efort de a-și deștepta În inimă dragostea față de copilul acela cu privire profundă, căruia Îi plăcea să facă glume despre orice și să născocească umbre acolo unde acestea nu existau. În ciuda strădaniilor sale, nu-l simțea pe micul Julián ca fiind sînge din sîngele său și nici nu se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin porțile întredeschise ale hambarelor, mirosurile acre de grajd și de lapte covăsit. Au fost săpate în oraș două canale, unul mare și unul mic. Cel mare pentru șlepurile care aduc carbon și calcar și iau carbonatul de sodiu. Cel mic pentru alimentarea celui mare, dacă acesta rămâne vreodată fără apă. Lucrările au durat zece ani. Domnii cu cravată se plimbau peste tot, aveau buzunarele pline ochi și cumpărau pământurile cu amândouă mâinile. În vremurile acelea, treburile mergeau atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu mai este istoria mea. Puțin câte puțin, mă sustrag. V 1914. La noi în oraș, în ajunul marelui masacru, a fost deodată penurie de ingineri. Uzina mergea la fel de bine ca întotdeauna, însă ceva făcea ca belgienii să rămână în micul lor regat, în umbra fragilă a monarhului lor de operetă. Procurorului i se aduse la cunoștință, cu destule plecăciuni și cuvinte alese, că nu avea să mai vină nici un locatar. Vara se anunța la fel de fierbinte sub bolțile de verdeață ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]