918 matches
-
li se întâmplă așa ceva. De exemplu știu precis că se întreabă ei, cum este mai de fițe să obții sex în ziua de azi: pe bani sau pe gratis? La prima vedere ar părea că la oamenii bogați nu e mici o problemă și își permit oricând să plătească pentru sex. Dar o vorbă românească înțeleaptă, emanată direct din tranziția noastră postdecembristă, spune că diferența majoră dintre sexul pe bani și sexul gratis, este că sexul gratis te costă întotdeauna mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
venit pentru litoralul românesc, numai că am picat fără să-l anunț pe Ilie - cum îmi vin mie ideile crețe dimineața, când îmi beau în bucătărie cafeaua fierbinte și fără tovărășie. (Ilie ar fi vrut să-mi fie, când eram mici, un fel de maestru în ale amorului, iar legătura asta nu s-a rupt de tot, chiar dacă l-am dezamăgit puternic când prietena mea din copilărie i-a făcut cunoștință cu „prietenul ei“, un tip cu care chiar eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
haioasă. Trântește câte o vorbă de duh, când te aștepți mai puțin. De câte ori ne Întâlnim, stăm ore În șir de vorbă iar eu trebuie, musai, să o ascult. Deapănă amintiri din copilărie și tinerețe sau despre năzdrăvăniile noastre, când eram mici. Eu am răbdare cu ea, dar sora mea cea mică la care locuiește, Îmi spune că repetă aceleași povești zi de zi și nu mai are răbdare să o asculte. Cel mai mult Îmi place să-mi povestească cum s-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici fire de praf. Cei mai buni dintre noi se preschimbă în amintiri peste veacuri, alții, în umbre pe care istoria îi percepe doar cu coada ochiului. Ești un mic filosof? Nu, sunt un simplu derbedeu, nu mă băga în seamă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună simțea până în vârful degetelor, ce dorință să scoată capul pe geam și să strige: „Sunt eu, sunt eu, Rodica. Și cu sora mea, Mălina“. Așa făceam când eram mici, suntem noi, Mălina și Rodica, ba eu, oooo, uuu, ooo, uuu, pierdute în gura pădurii roșii, toamna, în asfințit, cu bunica de mână... „Îmbătrânesc, asta e tot...“ și trase o linie pe hârtia albă din fața ei. Ăsta o să fie bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ordonat pantofarului să pună cleiul la fiert - cât mai repede, dacă se poate, altminteri îi vor țintui limba cu gloanțele de calapod - și să le lipească bărbi din firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii Isuși și vor apăra țara. Bărbile le ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât cu țolștokul cine este Micul Isus șef. Au fluierat toată noaptea prin oraș cu tuburile smulse din orga bisericii și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucru șoare umede, negre, roșii și albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici supra fețe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duș niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privința frumuseții altei femei sau a altui bărbat. Pentru că iau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu-se pe perna mea, cu o mână sub sânul drept. M-a privit cu o expresie calmă și afectuoasă în timp ce-i atingeam corpul cu vârful penisului, demarcând punctele de contact ale accidentelor imaginare de automobil pe care Vaughan i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Pentru tine, draga mea prietenă... Mi-e dor de tine, de veselia ta, de buna dispoziție pe care o ai indiferent de probleme. Îți mai aduci aminte cum ne-am cunoscut? Eram mici, dar zâmbetul tău m-a făcut să-mi doresc să fiu prietena ta pe veci. Și-ți amintești drumul pe care l-am parcurs nedespărțite încă de la primul salut? A fost un drum lung, uneori cu greutăți și lacrimi, dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
intrat în modernitate, citește cu regularitate "Magazinul istoric" și mă provoacă la discuții principiale despre fenomenul istoric. Nu numai că joacă un fel de șah, dar pricepe de multe ori și ce citește. Pe măsură ce și-a dezvoltat creierul, s-a micit tot mai mult și a pierdut din ferocitate. La asfințit seismograful înregistrează cutremure tot mai slabe pe scara Richter când Zmeul calcă prin rezervație în drumul lui spre casă. Trec mereu ielele. Se întorc înaintând în cercuri, în pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt, nerăbdători să să întîlnească și totuși nepregătiți să trăiască regăsirea atît de curînd? Care a fost primul lor gest, primul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
instinct. Mai întâi a fost Rațiunea. Apoi a fost viața. Iar viața se naște acolo unde poate. Iar pentru noi, ca societate, nu exista nu pot. Și " Beverly Hills" e și el un film bun. Categoric copiii sunt puri. Măi mici, măi aproape de esența universului, de mono. Monogamia și ea conține cifra 2: a fi împreună, și singuri, a ne uita unul în altul, a ne învârti în jurul nostru. Noi? Noi suntem ceea ce mintea noastră ne permite, ceea ce ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
barosane. C-o să facem eforturi... trase un fum, din portțigaretul său din lemn de cireș, Cristi Popescu și-și miji ochii a zeflemea și bună-dispoziție. - Degeaba! N-aveți nici cea mai amărâtă șansă. Voi ați scris poezii numai când erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După opriri, conducătorii de 302 DANIEL BĂNULESCU arteriale, bandaje, flaconașe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noapte lungă, de dantelă, și se uită la ei. Iată cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl vom urca, mai apoi. Când se trezește, omul cere adăpost și, fiindcă un bordel este un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
niște bani pe care li i-ar datora tata. Și de ce nu mi-ai spus? Din sufrageria surorii mele se aude melodia monotonă de generic a serialului Coronation Street. Și mie, și lui Julie ne plăcea serialul ăsta când eram mici: a fost o perioadă când ne certam Îngrozitor pentru afecțiunea lui Ray Langton, un mecanic cu păr negru ondulat, până când a fost storcit sub una dintre propriile mașini. Nu m-am mai uitat la serial de douăzeci de ani. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o altă masă disponibilă. Îmi e silă să traversez sala, să caut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mundan. Ca atunci când mama și tata devin atât de dificili unul cu celălalt: niciodată nu pot ști cât anume se datorează faptului că eu îi privesc. Oare chiar erau mai delicați unul cu celălalt atunci când Sally și cu mine eram mici sau asta se întâmpla pentru că eu nu eram conștient că îi judec pe vremea aceea? Acum ceva vreme, aș fi vorbit cu mama despre faptul că mă simt așa ciudat, dar acum pare mereu ocupată cu munca ei și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
târăsc un violoncel prin Europa ar fi un coșmar. Se va rezolva. E destul de ciudat, dar cred că-mi va lipsi Ben destul de mult, dacă ar fi să mă mut de acasă. Deși ne certam în ultimul hal când eram mici, acum ne înțelegem destul de bine și, de fapt, e un tip chiar mișto. Cu toate astea, mereu a fost cu capul în nori, iar în ultima vreme a fost mai ciudat decât de obicei - s-a-nchis la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea. — Să-ți port copilu’? Hai să fim serioși, Charlie, faci mișto de mine, nu? am zis io. Glumești sau ce? Nu-ți fac io ție nici un copil, moș prostănac... e-al lu’ Warren, normal. Ați făcut vreodată când erați mici trucu’ ăla cu mâna trecută în sus și-n jos peste față, care se face din veselă tristă, cât puteți de repede? Ești tot un zâmbet când urcă și după aia al naibii de deprimat cu gura-ntoarsă-n jos când coboară iar mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
căruțele, încărcându-le cu de toate ale gurii. Tata era cu patru ani mai tânăr ca ea, o iubea mult și a iubit-o până la moarte. Numai ei și Dumnezeu știau cum ne-au crescut pe noi toți. Când eram mici de tot, mama ne spăla pe rând pe fiecare, ne pieptăna, ne schimba în hăinuțe curate și toate acestea le făcea cu cele două mâini, iar când cu o mână trebuia să se sprijine, pentru a nu cădea, cu cealaltă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mei și la toate bucuriile pe care le trăisem și le mai trăiam cu ei. Îmi dădusem seama că, la vârsta Auricăi, eu aveam fecior de șaisprezece ani și fiică de treisprezece ani. Trecusem prin multe greutăți, atunci când ei erau mici și noi prea tineri, dar le uitasem pe toate, de parcă nici nu le-am fi trăit. Acum, erau studenți la facultate, iar noi, cu ajutorul Domnului, îi puteam ajuta și susține. Mă gândeam la ei și sufletul meu vibra de fericire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spun ei, de ce să - i dau cozonac ? Unii se consideră disidenți pentru că dormeau la ședințele comuniste. Prin repetare, minciunile publice pot deveni obsesii. Mediocritatea suferă întotdeauna de mania persecuției. Infirmi cu adevărat sunt cei care nu știu să admire. Suntem mici când lingușim. Și când , mai ales, ne lăsăm lingușiți. Mentalitatea de slugă este mai umilitoare decât sărăcia. Lumea dezvoltată știe să fie indiferentă la necazurile celorlalți. Unii nu pot fără să citească. Sunt mai numeroși însă cei care nu pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
arătau celui cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin. Se așeză pe vine în fața lor, alături de Kano, și îi lăsă să-l studieze cu atenție, cu aceeași atenție cu care și el îi studia la rândul lui. Erau mici de statură, dar de o constituție robustă; cu pielea deschisă la culoare, dar cu trăsături orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înțelege, nu-l simte, nu-l respectă. Sigur, este minor și legiuitorul l-a absolvit de orice răspundere. Lege idioată, care nu face diferențe de la caz la caz. La Lima, noaptea coboară dintr-un bidonville situat pe un versant, minorii, micii piranha. Cer bani de la turiști. Dacă li se dau banii îi omoară, dacă nu tot îi omoară. Cîte 30-40 de cuțite ciopîrțesc nefericitul turist sau trecător. Sînt minori, cu sute de asasinate la activ. Eu mă întreb, minorii sînt animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]