1,095 matches
-
selecte în care totul era în tonuri de bej rafinat și în care se servea cafea în ceșcuțe mici de porțelan, care probabil erau făcute mici anume, hotărî Fran, uitându-se cum își făcea Lottie de cap, ca nu cumva micuții să verse cești mai mari de cafea pe rochiile exorbitante de mireasă. Fran probă rochia Catherine Walker recent modificată pe care o alesese data trecută. În ciuda burticii rotunjite, slăbise de fapt în ultimele săptămâni. Vânzătoarea se agita în jurul ei, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o imagine gri, tulbure, care lui Fran i se păru o învolburare de puncte, la fel de greu de citit ca o hartă meteorologică a emisferei estice. Tânăra arătă spre o linie vag conturată. — Acolo e spatele copilului. Linia ondulată se mișcă. — Micuțul e vioi azi. Fran urmări cu privirea bagheta cu care arăta tânăra. Și apoi o observă. Forma miraculoasă, mereu schimbătoare, dar abia vizibilă a unui bebeluș. I se tăie respirația și se întinse ca să vadă mai bine. Era aproape de neconceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Christina Rossetti Se aude o bătaie ușoară la ușă, iar eu șoptesc un „Intră“, acordîndu-le un surîs fericit lui Fran și Sally, care intră și suspină adînc, venind imediat lîngă pat, unde stau Întinsă și-l țin În brațe pe micuțul Thomas Maxwell Cooper. — O, Doamne, oftează Fran, uitasem cît de mititei sînt. E superb, spune Sally, Îmbrîncindu-se amîndouă ca să vadă mai bine. — Vrei să-l ții puțin? I-l trec binișor lui Fran, care se așază pe patul de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
intri Într-o familie perfectă. — Nici să nu-mi amintești. Pe chip Îmi apare o grimasă, căci sînt convinsă că Emma nu știe cît de aproape de adevăr e. O privesc cum Îl gîdilă pe Tom cu părul ei lung, În timp ce micuțul chicotește incontrolabil și se Întinde să-i atingă fața. — Te pricepi la copii, nu? zîmbesc eu. Încă o fațetă ascunsă a personalității tale. Îmi plac la nebunie copiii mici. Emma Îl sărută zgomotos pe Tom pe gît, făcîndu-l să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o pierd, așa că am Învățat să Îmi țin gura și să-mi vărs frustrările În compania Lisei, atunci cînd sîntem Împreună. Astfel că, atunci cînd o Întreb pe Trish de soarta lui Oscar, motivul este acela că sînt sigură că micuțul va face o criză de isterie dacă Încercăm să Îl lăsăm cu Linda și Michael. Nu că m-ar deranja În mod deosebit. Ar putea fi chiar amuzant. Dar ne-ar periclita șansele ca cei doi să mai accepte vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul va fi nefericit fără mama sa, atunci ar fi mult mai indicat să-l luați cu voi. Grozav. Dan și cu mine abia de ne vorbim toată ziua. Față de ceilalți, ne prefacem că totul e În ordine, dar Îl aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu sînt foarte sigură că va mai exista vreodată. Am petrecut șaptesprezece zile În spital. Fiecare zi ne-a adus ceva mai multe informații. Oasele i se vindecă bine, tomografia nu a mai Înregistrat nimic periculos, dar e nevoie ca micuțul să redevină conștient ca să putem ști mai multe despre starea lui. În a douăsprezecea zi, În timp ce dorm În patul improvizat, aud un plînset de copil În vis. SÎnt În fostul meu birou de la Calden, la o sedință, și auzim cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Însă, conștientă de faptul că fiecare copil se dezvoltă În ritmul său propriu, iar Oscar nu știe mai multe cuvinte decît Tom. Mergem la Gymboree pentru jocuri educative și lecții de muzică și ne Întîlnim cu Trish și Lisa, pentru ca micuții să se joace Împreună. Dacă nu toarnă cu găleata, după-masa mergem de regulă pe terenul de joacă. Iubesc fiecare secundă, fiecare minut al fiecărei zile, chicotelile noastre cînd Îi fac baie sau cînd Îl cuibăresc la mine În brațe, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Anul 633 este pomenit pentru căldura aceea, dar și pentru lipsa ploilor și pentru faptul că orașul aproape că n-a fost atins de o molimă de dizenterie datorită apeductului curățat și a haznalelor golite la timp. Rotari, Gaila și micuțul Rodoald se aflau la Sirmione, pe acel promontoriu al lacului Garda, vestit prin aerul său sănătos și curat. Locuia în singura aripă funcțională dintr-o mare mansio romană, o cetățuie nu prea confortabilă, dar sigură. S-au arătat deosebit de mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și Își continuară vânătoarea de comori În jos pe scări. Maja Își dori ca animatorii să fi socotit bine numărul invitaților, astfel Încât să găsească surprize pentru fiecare - Învingători și Învinși: micuții nu suportă Înfrângerile. Și ca să spunem adevărul, nici cei mari. Noi am fost În Venezuela acum zece ani, când Carlo era responsabil cu instalațiile petrolifere, continuă țâfnoasă mama lui Matilde, care voia neapărat să spună tuturor că soțul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la cafenea. Am ajuns cu un sfert de oră mai devreme. Pur și simplu am stat acolo și m-am rugat ca „celebrul” criminal să atace după un plan, să aibă o teorie, aceeași teorie cu a mea. Ce faci, micuțule vampir? M-am întors. În fața mea era un vampir, criminalul. Pur și simplu am încremenit. Era foarte bătrân. Nu vrei să vorbești cu mine, Rose? Am închis ochii, am strâns țepușa în mână și m-am repezit cu toată forța
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înapoi, l-a uns cu alifia pe răni. Când a terminat, și-a pus mâinile ei parfumate peste picioarele lui bolnave și le-a ținut de parcă ar fi fost niște obiecte de preț, delicate, prețioase și curate. Mama lipsea, dar micuțul nu arăta nici un fel de intimidare în fața binefăcătoarei lui. Cu durerile ușurate pentru moment, își pusese capul pe sânul ei veșted și adormise. Nu se simțea nici o mișcare și nu se auzea nici o voce. Nu știu cât am stat așa în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea. Micuțul venise într-un torent de sânge care nu se mai oprea. Nici un pansament nu a putut opri sângerarea și în câteva clipe de la nașterea fiului ei, Hatnuf a murit, cu capul în poala mamei ei. Scena din cameră era teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe femeia care Încerca să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu ferocitate de viață, o părăsesc, cum spunea Rousseau, Încrâncenați; nu acesta avea să fie, Michel o presimțea, cazul Annabellei. Era născută pentru fericire, Comoara inimii oricui și-o dăruia, Chiar viața și-ar fi dat-o din iubire, Pentru micuții de un sânge cu ea. Prin strigătul copiilor, Prin sângele transmis Visul ei veșnic viu - Ca un semn de neșters - Va rămâne În timp În acest Univers Va rămâne În trupul Pe veci sanctificat În munți și În aer În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Oftă și se ridică. Mai privi o dată la pielea Întinsă pe pământ și ce văzu Îl bucură. Se uită la tinerii pe care Îi alesese pentru drum. Deja, se lăsase frigul. - Păi, să pornim atunci! Am luat-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era o noapte Într-atât de rece Încât, la fiecare pas, scoteam aburi groși pe nări. Am urcat și am coborât nenumărate coline de nisip și, când să se crape de ziuă, am chiuit toți trei, trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că, Într-o bună zi, aveam să ne trezim cu el În fața noastră, cât să-l atingem, mai arzător ca oricând, gata-gata să ne facă pieile scrum și să ne prăjească până la os. Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l ia somnul, dar el se tot zvârcolea. Pe la miezul zilei, a Început să verse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Runa Îi dădu coji pisate de salcie, dar Unu vărsă din nou. - Mergem să mai căutăm apa aia, sau o luăm pe drumul cel vechi? i-am Întrebat dar, nici Enkim, nici Runa nu-mi răspunseră. Se tot uitau la micuțul Unu care se Înmuiase de tot și nu erau În stare să se hotărască În nici un fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lucrare de vorbe cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat adânc și am recunoscut mirosul văzduhului meu. Apoi: - Of, of, Barra! De-aci am plecat În călătorie acum... mă uitai la micuțul Unu, care, de la o vreme se pricepea tare bine să se certe cu mumă-sa. Am plecat de-aici acum mai bine de doi ani. Barra se uită la munții mei, clătinând din cap. Nici pe departe nu aduceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]