930 matches
-
ca banii. Ăia sunt mai buni care îmblă în toate țările. Și-acuma de unde vii? Iovănuț își ridică cu grijire capul, privi atent în jur și zise încet: — Da’ nu spui la nimeni? — Ce’șt copil?! De la Râm! - șopti el. Mierla tăcu brusc. Episodul 4 îN DRUM SPRE HAREM Lăsându-i pe cei doi tineri mâncându-se din priviri să-și depene amintirile, hanul și Metodiu o luară agale spre harem. — Signore - grăi Metodiu cu glas coborât - acuma noi am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul fluieră într-un chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lumii care le populează. Momentele căutării unui editor, atunci când ești un debutant, sunt mizerabile, cu câteva mici excepții; dar fără „EI“, noi, furnicile pixului și creionului, nu pot exista. Suntem deci în simbioză, ca rechinul cu peștele pilot, rinocerul și mierla ce-l scarpină pe spate de purici... Interesant este momentul când trebuie să-ți prezinți și să-ți aperi-vinzi manuscrisul. Situația este delicată, seamănă cu cea a interviului de angajare și care se derulează cam pe aceleași arii ipocrite. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și corbii, de exemplu, n-au fost lăsați să intre. în schimb au primit această permisiune specială vrăbiile (dar nu mai multe de cinci sau șase în același timp), cîteva rîndunici, cîteva gaițe, grauri și coțofene, precum și cîțiva cuci și mierle. Cred că am mai identificat în acești ani mai mulți pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați probabil dintr-o cușcă din cine știe ce apartament. Unele păsări mai mari au dat și ele tîrcoale ferestrei, dar fără să se aventureze în baie. a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Stoicof: Gânduri despre și pentru părintele Cristea; Tatiana Vacalov: Amintiri de neuitat: părintele Alexandru Cristea; Agnes Fiodorof: Clipe Înălțătoare și pline de succes... Claudia Cobusnian: Părintele a aparținut nu numai școlii eparhiale, dar Întergului oraș și chiar Întregii Basarabii; Xenia Mierla: Esența corului; Zinaida Turlacov: Un profesor Îndrăgostit de muzică și de copii. Au mai consemnat: prof. Universitar George Pascu, compozitorul Nicolaie Chiosa, Grigore FilipLupu, Nina Cristea nepoata compozitorului. Dramaticul sfârșit al ilustrului părinte a Îndoliat pe toți cei ce l-
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de sălcii și plopi de dincolo de apă niște vite. Din când în când, mă scoboram din sat de la Barboși, trecând Siretul și mă duceam să le văd. Umblam pe cărările umede, printre ramurile împletite, stârnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fâlfâiau cârcâind spăriate. Sunetul moale al tălăngilor răzbătea din vreme în vreme ca dintr-o depărtare nesfârșită - părea că vine de deasupra, din cerul albastru, ori printre frunzișuri, cu strecurarea vântului. Într-un rând, aproape de asfințitul soarelui, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele-i albastre lucind; o mierlă începu o frântură de cântec răsunător, apoi tăcu deodată; și liniștea se întinse ca limpezimea unei ape. Femeia părea mâhnită ca totdeauna; și eu, iar, voiam să-mi lămuresc presupusurile. Lele Măriucă, spune-mi dumneata ce ai?... Parcă îți stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tăcurăm amândoi o vreme. Apoi femeia întoarse spre mine ochii mari, frumoși și-și îndreptă într-un oftat mijlociul subțire, încins strâns pe sub sâni cu brâul îngust. —Hei, ce știi dumneata! încă n-ai dat de nacaz! Dumneata ești ca mierla ceea, care a cântat ș-a tăcut... Și un zâmbet iute îi lumină fața și ochii și răspunse ca un fulger în sufletul meu. Dumneata n-ai auzit, zise ea domol după câteva clipe, de ce-a pățit Ileana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două ori trei ori. Era jocul luminii și al bucuriei de a trăi de la mijlocul lui iunie, când soarele a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acele necesități au fost satisfăcute. Barcagiul meu plecase; soarele se înclina la orizont aprinzând un pârjol imens în pădurile de sălcii. La treizeci de pași, luciul bălții tresărea în goana vresperilor lacomi, care se țeseau după albitură măruntă. Fluiera o mierlă nu departe; doi granguri îi răspundeau din desimea sălciei celei bătrâne. Mierla își repeta frântura de viers cu statornicie; grangurii bolboroseau și gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda mea: —Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orizont aprinzând un pârjol imens în pădurile de sălcii. La treizeci de pași, luciul bălții tresărea în goana vresperilor lacomi, care se țeseau după albitură măruntă. Fluiera o mierlă nu departe; doi granguri îi răspundeau din desimea sălciei celei bătrâne. Mierla își repeta frântura de viers cu statornicie; grangurii bolboroseau și gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda mea: —Moș Mitre! —Ahău! a răspuns el, tresărind ca dintr-o meditație. Acum încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pus mânile în șolduri și și-a răsucit gâtlejul spre înălțimea stufoasă. —Mă! a strigat el grangurilor (cu apostrofa necesară), să nu-mi faceți aci gălăgie; duceți-vă la culcare. Costică și Ilie însă au urmat să facă gălăgie, răspunzând mierlei și zvonului de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al-te cărți. Cu aceeași mare plăcere și bucurie de a o fi reîntâlnit o fac și de această dată. Dar, pentru cei ce nu au citit ce am scris până acum, am să fac precizarea cuvenită. Țigăncușa este o mierlă. Ca toate mierlele, deci la fel ca și cele de pe la noi. Nu-mai că aceasta e de un fel deosebit: poate sta de vorbă cu mine. I-am zis Țigăncușa pentru că penele ei sunt negre. Și frumoase. Această ultimă întâlnire, despre
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Cu aceeași mare plăcere și bucurie de a o fi reîntâlnit o fac și de această dată. Dar, pentru cei ce nu au citit ce am scris până acum, am să fac precizarea cuvenită. Țigăncușa este o mierlă. Ca toate mierlele, deci la fel ca și cele de pe la noi. Nu-mai că aceasta e de un fel deosebit: poate sta de vorbă cu mine. I-am zis Țigăncușa pentru că penele ei sunt negre. Și frumoase. Această ultimă întâlnire, despre care scriu acum
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mare și, se înțelege, plăcută surpriză. Numai ce am poposit în ca-sa în care suntem găzduiți, eu și Claudia, atunci când mergem la Brive la Gaillarde, în vizită la Adina, Christian și Gruia, că am și auzit cântecul încântător al mierlelor. Era amurgul acelei zile. Fără să mai stau pe gânduri, am și ieșit pe terasa din spatele casei, de unde puteam asculta și mai bine acel divin concert de seară. Nu a durat prea mult și am auzit fâlfâit de aripi
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dovadă de înțelepciune. Destui calcă tot mai des prin străchini, cum spunem noi, românii. Sau prin gropi. Că tot mai des mă gândesc la ce a scris mai demult un poet român: „Te-ai prostit de tăt!” În acel moment, mierla parcă s-a întristat. Și-a strâns și mai tare aripile lângă trup și a rămas în nemișcare. Doar mărgeluțele ochilor licăreau ca niște licurici în întunericul ce se lăsase. Am întrebat-o: - S-a întâmplat ceva, Țigăncușo? Te văd
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
castelele sale. Văzusem Turenne, care, privit de jos, pa-re zugrăvit direct pe bolta cerească. Am admirat impunăoarea bazilică din Saillac. Fusesem la Rocamadour, situat pe lo- cul al doi-lea în clasamentul siturilor franceze. Ba și la spectaculosul Castel al Mierlelor fusesem. Acum, iată-mă la Curemonte, localitate atestată documentar în anul 860, în Cartulaire de St. Rodolphe de Turenne. Trei eve- nimente mai importante din istoria Franței au marcat existența aces- tui sat. Evident, și evoluția. Raymond de Curemonte a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
niciodată. Acum mi se întâmpla pentru prima oară. M-am documentat după acea aventură și am aflat că în Ma- sivul Central francez trăiesc și capre negre, jderi, vulpea-veveriță, bursuci, marmote. De asemenea, își au aici sălașul și felurite păsări: mierla de rocă, bufnița marele duce, șoimul pelerin, gaia, eretele. După ce mai stărui câte- va momente cu privirile asupra Cascadei Dore, ca și cum mi- aș lua rămas bun, mă apropii de Hugo și-l întreb: - Mai poți? - Desigur! îmi răspunde și imediat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cadouri mari și multe Calculatoare, haine și nici parfumuri scumpe Copiii lângă mine, în primul rând, i-aș vrea Și prietenii mei dragi, pe toți de s-ar putea. Cu flori, cu dans și cântec aș vrea ca să petrec, Cu mierla-n glas de tril aș vrea ca să mă- întrec E ziua ta și a mea și-n ton sărbătoresc Mă închin pân’la pământ și ție-ți mulțumesc! PĂMÂNTUL SFÂNT Toți oamenii îl calcă în picioare, Unii îl blestemă adeseori
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ziar și albiturile de la marginea gazetelor pe care le purta în raniță, erau limitate și prea înguste, ca să cuprindă mai multeă Cred în valoarea miniaturilor lui Peter Hille, căruia îi trebuiau numai câteva rânduri, ca să închidă în ele cântecul unei mierle, și tot atâtea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cuprindă întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină și întuneric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trei copii, eu fiind mijlociul și singurul care avea îndeletnicirea aceea a cetitului de cărți, mai întâi de la biblioteca de cartier, apoi cumpărate de la anticariat, iar ei se uitau la mine așa, cu un fel de uimire, ca la o mierlă albă, dar nu mă luau, Doamne ferește, peste picior, mai degrabă mă certau când exageram cu statul la jocul de fotbal prin gropile periferiei clujene unde locuiam. Andrei Bodiu spune despre tine că ești un nostalgic! Care e ținta nostalgiei tale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
afacerile moșiei și satisfăcea în tovărășia ei nevoia unei afecțiuni serioase, lipsindu-i amiciții masculine, pe care viața de amor perpetuu, la care se supusese, i le interzicea, iar ușurința de pasăre cu un singur viers în gâtlej, acel de mierlă amorezată, al Lenorei, fiind cu totul altceva. Rămasă singură, Mini băgă de seamă că libertatea, pe care o lăsa altora, nu i-o precupețea azi nici ei nimeni. Stătuse singură tot restul zilei. Acum spre seară, fără a părăsi din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sunt un fel de pasări care fluieră mult și se înmulțesc puțin! Mini, nefiind tare în ornitologie, nu o putea informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă la față numaidecât. - În adevăr, Nory! Ce ai cu prăsi tul mierlelor? râdea Mini. - Cum ce am? Nu țiu subt vigilența mea secția de copii părăsiți ai "Asistenței"? Destui pui de mierlă! Niște miorțăiți pe car? te lupți să-i întreții "vii în viață"! Ne ocupăm, mă rog, de repopulare. - Se simte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă la față numaidecât. - În adevăr, Nory! Ce ai cu prăsi tul mierlelor? râdea Mini. - Cum ce am? Nu țiu subt vigilența mea secția de copii părăsiți ai "Asistenței"? Destui pui de mierlă! Niște miorțăiți pe car? te lupți să-i întreții "vii în viață"! Ne ocupăm, mă rog, de repopulare. - Se simte vreo lipsă? întrebă Mini. - Atunci de populare, dacă vrei! Noi ne gândim la ziua de mâine. Dacă e vorba că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]