867 matches
-
peste umărul soră-sii. — Unde? Care forță? întrebă tăios Lizaveta Prokofievna. — Asemenea frumusețe e o forță, spuse cu înflăcărare Adelaida. Având o asemenea frumusețe, poți răsturna lumea. Îngândurată, se retrase lângă șevaletul ei. Aglaia privi portretul doar în treacăt, își miji ochii, își împinse înainte buza de jos, se îndepărtă și se așeză deoparte, încrucișându-și mâinile pe piept. Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut. E în birou. — Maman! exclamă cu subînțeles Alexandra. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era buimac de pe urma beției, expresia feței îi era neghioabă și inocentă, chiar idioată; nu-i el! — Ah, cât mă bucur! oftă bucuros prințul. Totuși, mi-era frică pentru el. — Vă era frică? Deci aveați deja motive pentru asta? întrebă Lebedev, mijindu-și ochii. — O, nu, am zis doar așa, își înghiți prințul vorba. M-am exprimat teribil de prostește, zicând că-mi era frică. Lebedev, fii bun și nu spune asta nimănui... — Prințe, prințe! Cuvintele dumneavoastră sunt în inima mea... în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se mărită cu un bărbat al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise În pețit la căderea nopții. El nu se Întorcea niciodată acasă mai devreme de lăsatul Întunericului și pleca din nou la treabă când mijeau zorile. Prietenii fetei o pizmuiau pentru norocul ei. Fata, luându-și inima În dinți, aprinde o lumânare și-i zărește chipul. Era frumos ca soarele de pe cer și decât toate stelele adunate laolaltă. Tânărul se preschimbă Într-o pasăre mare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de lideri industriali, guverne, instituții academice și agenții finanțatoare bine informate care să colaboreze în inițiative de ecoturism. M Capitolul 2. CONSERVAREA NATURII ÎN ROMÂNIA 2.1 Evoluția conceptului de conservare a naturii în România În România, zorii ocrotirii naturii mijesc încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când botanistul D. Grecescu, pictorul N. Grigorescu și balneologul I. Bernath, un grup nedespărțit în peregrinările din mijlocul naturii, sesizează necesitatea păstrării unor peisaje de mare valoare științifică și estetică din natură, neinfluențate
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
chiar pe fiul împăratului. A început să-l urască pe Drusus atât de mult încât o dată a și ridicat mâna împotriva lui. Cum frica de urmări l-a cuprins atât în privința fiului cât și al tatălui, în minte a începutsăi mijească gândul că dacă l-ar înlătura pe tânăr, avea să-i fie mai ușor să-l răpună pe bătrân. Așa că a pus la cale otrăvirea lui Drusus, prin mijlocirea celor care-i slijeau, și prin soția acestuia Livilla, cu care
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
se mărită cu un bărbat al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise în pețit la căderea nopții. El nu se întorcea niciodată acasă mai devreme de lăsatul întunericului și pleca din nou la treabă când mijeau zorile. Prietenii fetei o pizmuiau pentru norocul ei. Fata, luându-și inima în dinți, aprinde o lumânare și-i zărește chipul. "Era frumos ca soarele de pe cer și decât toate stelele adunate laolaltă." Tânărul se preschimbă într-o pasăre mare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
spre dimineață: „Aproape de ora 5.30, eram gata să adorm, când ceva m-a zguduit și mi-a spus: «Ia și scrie!». Am ieșit afară, m-am așezat la masă și am scris poezia. Era între zi și noapte. Se mijea de ziuă. Am început să scriu automat parcă: Preaslăvita ta icoană/ Făcătoare de minuni. până la ultimul vers al celei de-a șaptea strofe: dă-ne-n inimă credință/ca toți să ne mântuim. Am pus creionul jos și m-am
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
a șaptea călătorie prima anti-călătorie, ajunge opțional ceea ce era constitutiv, ordinea, Vîrtoapele două surori rezemate de balustrada punții de scînduri, Rădoiești droaga cu măgarul, nepoata blondă-pai în picioare, alte două fete lîngă atelaj, șeful de echipaj nervos, șapca și ochii mijiți peste măgar în spațiul măgaro-trenic, revanșa ta c-am stat deopotrivă la garnitura pusă de-a curmezișul, Atîrnați poanta omonimă, personalul Craiova București, străine căi la care duce privirea în sălbăticia ei, Roșioriul după șase ani, rambleul înalt dă perspectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fără dileme, oameni care cred că au dreptate totală pe toate planurile, oameni care nu percep dimensiunea problematică a lucrurilor. 4. Când ești prea tânăr și ai, prematur, mai multe răspunsuri decât întrebări. 5. Când ești prea bătrân și simți mijind înăuntrul tău spectrul lui Conu’ Leonida. 6. Când te auzi proferând locuri comune. 7. Etc. Când nu e bine să ai dileme? 1. Când e vorba de eticheta comunitară, adică de politețe. Nu e cazul să devii dilematic, dacă ești
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să se transmită și să rodească în fiecare generație. Ne vom întoarce într-o zi și cei de azi cu pașii grei nu ne-or vedea, nu ne-or simți cum vom pătrunde-ncet în ei. În zâmbetul ce va miji și-n orice geamăt viitor tot noi vom sta, tot noi vom fi ca o sămânță-n taina lor. Poetul îi plasează pe pătimitorii închisorilor comuniste alături de martirii de la începutul creștinismului, socotindu-i „robi ai Domnului”: „V-a fost viața
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Iar mie - ascultă-mi rugăciunea Dă-mi doar un coș cu firimituri. În „Întuneric” își recunoaște „nedestula mea credință”, pe de altă parte vorbește de „Glasul deznădejdii mele”, în timp ce „Limită” e scrisă într-un registru sumbru, în care speranța nu mijește deloc. Eu sunt cel care s-a trezit în groapă / Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu. În fine, în „Cântec după gratii” își deplânge soarta: Am fost făcut să n-am / Pe-acest pământ nimic, găsind motivația pentru
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nu s-au mai călătorit ?!.. întreaga-i ființă prefacându-i-se ca într-un strigăt de durere.. Sărmanele păsări, ale cerului, unde s-or fi adăpostit..?!”, abia șopti.. Pe cer, deasupra, găgăitul ascuțit se apropia tot mai mult. Toți căutau, cu ochii mijiți pe cer, stolul. Țipătul gâștelor se apropia tot mai mult până ce li se păru că-i chiar deasupra lor. Apoi, trecu prin dreptul lunii un șirag negru, alungit, desfășurat în două șiruri de gânsacul din frunte. O clipă, gânsacul conducător
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mulți, mulți ani. Vă aduceți aminte de ziua aceea când... ne reaminti el, și povesti o întâmplare care ne mai descreți frunțile.. Ei, câte visuri frumoase n-am visat pe vremea aceea !.. încheie conclusiv un alt coleg... cătând cu ochii mijiți spre cer. O jumătate de veac, de noapte și întuneric... a urmat, acelor vremuri. Și, din nou gândurile ne rătăceau tulburi, răscolind alte și alte amintiri și amărăciuni. Vremurile erau tot mai înverșunate... realitatea era alta decât aceea scrisă în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
văzduhului, sus, tot mai sus, spre lumina pură a veșniciei..., spre mirifica Nirvăna Închipuită de Buddha Săkya-muni. În curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți de somnul neîmplinit, părinții Își Împart sarcinile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lumini ale incendiarei firme atrag demonic ca un roi de viespi aventurieri, bancheri, vippuri, Încrezători În steaua lor norocoasă, din acea noapte, mai ales la poker și ruletă. Când se bat zorile În imensa putină lăptoasă a cerului și soarele mijește timid, vezi ieșind pe ușa cazinoului, cu fețe buhave, ochi Înroșiți de nesomn, oameni mirosind puternic a tutun și băutură, Împleticindu-se de ghinionul care i-a Însoțit În noaptea fatidică... Puțini sunt cei ce zâmbesc fericiți de norocul neașteptat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
332 la 35 minute cu feribotul, o destinație turistică foarte populară, cu plaje superbe și cele mai renumite centre viticole În jur, unde participăm la o degustare de vinuri din soiuri rafinate. NOAPTEA VALPURGIEI Părăsim Aukland-ul dis-de-dimineață, când zorii abia mijesc somnoroși din plapuma cenușie a nopții și soarele Își Înhamă telegarii la carul său de foc, pornind În simbolica sa călătorie dătătoare de lumină și căldură. Treptat, razele astrului se oglindesc cu sfiiciune feciorelnică În apele mării Înroșindule ca petalele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la hotel. Timp de două zile am reușit să Îmbinăm cele văzute În muzeele din Bontoc și Banaue cu viața reală a populației ifugao, ceea ce pentru noi a constituit o performanță. Dis-de-dimineață, pe la ora cinci, când zorile se chinuie să mijească și soarele nu a părăsit Încă culcușul de jăratec, pornim la drum cu mașina În direcția Manila, drum lung de aproximativ 400 km. Nu am putut să moțăim, deoarece priveliștile din jur erau cu totul deosebite și nu trebuiau ratate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
concretul și materialitatea lor percepțiile avute treaz. Trezindu-mă, aveam sentimentul paradoxal că starea de veghe era de fapt cealaltă, iar ceea ce vedeam după deschiderea ochilor nu reprezenta decât o firavă și palidă umbră. Iată prima viziune, sâmburele din care mijea apoi visul. În jurul meu, ceva îmi aștepta încuviințarea, iar eu știam, sau mai degrabă ceva știa în mine că nu trebuie să cad pradă tainicei tentații, deoarece cu cât mai mult promite prin tăcerile ei, cu atât mai îngrozitor îi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aducem slujbe și jertfe de laudă! Plângeam împreună cu el și mi se părea că ating cu mâini spurcate moaștele vii ale acestui sfânt: Dumnezeu îl punea înaintea mea ca să-mi umbrească orice mugur de îngâmfare care mi-ar fi putut miji vreodată în minte. După ce i-am bărbierit pe amândoi, i-am sărutat, le-am sărutat mâinile, lanțurile și cătușele, și-am ieșit plângând, închinându-mă. Gata?, m-a privit doctorul semnificativ. Am tras ușa și milițianul a încuiat-o fără
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pardesiu și, evident, tocmai se întorsese acasă. Era încă frumoasă, cu o coamă de păr cărunt, ondulat, acum cam soios. Colțurile gurii mânjite de ruj i se lăsau în jos, într-un rânjet agresiv și nefericit. Se uită la mine, mijindu-și ochii și ignorându-l pe Perry. I-am spus: — Hello, Pam! Se întoarse cu greu, continuând să se țină de ușă, și dădu să iasă, apoi se răsuci iar spre noi, cu fața încrețită și botoasă, mișcându-și buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles, pentru numele lui Dumnezeu, nu pleca, uite mai e o sticlă. „Nu, dar taică-meu a lucrat!“ — Zău, trebuie să plec. — E-n regulă, o ștergi taman când conștiința începe să devină mai suportabilă, iar lumina înțelegerii dă să mijească. Mai am atâtea să-ți spun! Foarte bine, atunci șterge-o! Cred c-am să vin să-ți fac o vizită la casa ta de la mare, o să vin de Rusalii dac-o fi vreme bună, și-o să ne îmbătăm iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jargonul tribal al tineretului și de care îi debarasasem cu multă greutate pe tinerii mei actori. I-am spus: — Nu, nu... absolut deloc. Și apoi: Ești student? Urmezi la Universitatea din Leeds? Se încruntă din nou, scărpinându-și cicatricea și mijindu-și ochii și buzele. Nu, nu urmez la nici o universitate. Am cumpărat numai maioul cu inscripția asta. Se găsesc de tot felul prin prăvălii, nu-i nevoie să fii ceea ce scrie pe ele. Continuă pe un ton explicativ: există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu anticipasem o pledoarie atât de pasionată. L-am privit cu anxietate și cu speranța că reușisem să-i fac oarecare impresie. Se îmbrăcase și stăteam împreună pe stânca înaltă de deasupra apei. Se uita la mine încruntându-se și mijindu-și ochii. După aceea își întoarse privirea. — În ordine... cred că... da... O.K. De fapt, mă simt puțin copleșit, asta-i. Mă bucur că ați specificat că mă vreți pentru mine. Nu eram sigur. Bănuiesc că... vă cred. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aur făcuse universul să se întoarcă încet cu înăuntrul în afară. — Da, iubita mea, regina mea, îngerul meu, suferința poate să înceteze. Doamne, de i-aș putea atinge și elibera spiritul! Aș fi vrut s-o văd sperând, să văd mijind în ea un licăr de speranță sau de dorință, dorința de dragoste, de o viață fericită. Dar acum, în uimirea ei, se încruntă, și se întoarse din nou la Ben. — N-am fost niciodată îndeajuns de bună pentru el. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Război ■ județul Albă: 1. Capilnean V. Ioan 2. Chirilă P. Gligor 3. Cretiu M. Valentin 4. Feneser Maria Ioan 5. Goia D. Traian 6. Hațegan G. Nicolae 7. Hațegan Ț. Victor 8. Karsai A. Pavel 9. Leah I. Nicolae 10. Mijea Maria Ioan 11. Nagy F. Ianos 12. Oarga R. Nicolae 13. Opincariu V. Petru 14. Petruse Al. Gheorghe 15. Popa N. Iacob 16. Preja P. Ioan 17. Rațiu I. Todor 18. Silvasan P. Ioan 19. Szilagy I. Ioan 20. Toma
DECRET nr. 143 din 17 martie 2003 privind conferirea Medaliei Crucea Comemorativa a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148747_a_150076]