939 matches
-
atrage pe toți cei care caută puterea, averea sau cunoașterea. Spun „acest oraș”, dar nu e vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a spus niciodată că Isfahanul nu există? — Cum adică, nu este ea cea mai mare, cea mai frumoasă dintre cetățile Persiei, nu era oare, Încă din vremuri Îndepărtate, mândra capitală a lui Artaban, regele parților, nu i s-au lăudat minunățiile În cărți? Nu știu ce spun cărțile, dar m-am născut aici acum șaptezeci de ani, și numai străinii Îmi vorbesc despre orașul Isfahan, eu nu l-am văzut niciodată. De-abia dacă exagera. Denumirea de Isfahan a desemnat mult timp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moarte, oricât de mare i-ar fi puterea sau bogăția, dibăcia sau aroganța. Samarkandul a devenit astfel simbolul ineluctabilei Întâlniri dintre om și destinul său. Unde să merg, după Samarkand? Pentru mine, el era capătul extrem al Orientului, locul tuturor minunățiilor și al unei nostalgii insondabile. În momentul În care părăseam orașul, m-am hotărât, așadar, să mă Întorc acasă; dorința mea era să revin la Annapolis, să petrec acolo câțiva ani liniștiți, ca să mă odihnesc după călătoriile mele. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o asemenea frază. Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șirul la broderie. — Coaseți foarte frumos, zic ca s‑o încurajez. Ce este? Ea tresare și își pune lucrul jos. — Draga mea... zice, și expiră adânc. După care îmi zâmbește cu căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la soare, doar s‐ a îndrepta vremea», și vremea se îndrepta după râsul meu ... știa, vezi bine, soarele cu cine are de‐a face, căci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilaș ul !” și‐mi făcea apoi câte‐un benchiu boghet în frunte, ca să nu‐și prăpădească odorul ! ... și altele multe încă făcea ... Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi‐aduc aminte; și‐ mi aduc bine aminte, căci brațele ei m‐au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu‐i, gângurind și uitându‐ mă în ochi‐i cu drag! și sânge din sângele
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
rog să mă ierți pentru purtarea mea, îmi pare rău. Te-am iertat deja. Hai! Vino să te dau huța. Astfel, vrăbiuța și crenguța s-au împrietenit. În fiecare zi, crenguța o legăna pe vrăbiuță, iar aceasta îi povestea ce minunății văzuse în zborul său. De la un timp, vrăbiuța începuse să vină mai rar, ba chiar nu veni deloc vreo câteva zile la rând. Într-un târziu, veni însoțită de o altă vrăbiuță. Ce faci crenguțo? Ce mult ai albit de când
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Bătu de câteva ori din aripi pasărea aceea și o zbughi drept spre icoana Sfintei Parascheva, de deasupra televizorului. „Pardalian! Pardalian! Pardalian!“, ciripi de trei ori pasărea aceea albă, dădu iar de câteva ori din aripi și dispăru, trăgând parcă minunăția de rază rozulie după ea. Fărmăcata rămăsese împietrită. Așa ceva i se arătase doar de două ori. Odată când rămăsese grea cu Mantinela și a doua oară când îl avusese pe Șevrolet, ăla micu. Sări ca arsă. - Ia ieși fa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dă peste cap chestia aia despre Dumnezeu (și cred că sunt singurul botezat din grup, nu?). Finn, prietene, să fii tare, OK? E vorba doar de un weekend, la urma urmei, și dacă eu m-aș duce undeva cu o minunăție ca Daise alături, cred că nu mi-aș încăpea în piele (sper că nu sunt misogin!). Daise, aș putea să te închiriez? Mi-ar plăcea la nebunie să înscenez cu tine o piesă de teatru de stârnit gelozia fostei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
glumiță, pentru că încă mai ai fantezii erotice cu ea! Finn pufnește în râs pe umărul meu. —E cel mai urât weekend din viața mea, zice el. Tocmai m-am despărțit de o femeie superbă și stau în cameră cu altă minunăție, care mai e și sălbatică, pe deasupra. Prietenii mei s-ar distra copios pe seama mea, dacă ar afla în ce situație mă aflu, oftează Finn. Numai fiindcă e Daisy aici, Vanessa parcă a înnebunit. Nu-i place deloc că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am început să mergem. Nu credeam că acest camion putea fi atât de lung! De ce ați întârziat? Eram cât pe ce să închidem porțile. Probleme pe autostradă, în principal, și nu-i chiar atât de ușor să conduci o asemenea minunăție, zise arătând cu admirație cu mâna spre imensul camion, prin oraș pe cât pare. Și trebuia să venim noaptea! Se ridicau multe semne de întrebare dacă era văzută o asemenea grozăvenie în Ieșiron. Așa, s-au ridicat mai puține, de la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vor înmagazina armele aduse de ceilalți. Până seara, când vom face tranziția, pe care nu știu cum o vom realiza, etajul patru, și cinci, care e tot al rețelei, vor fi pline ochi cu arme și cu muniții și tot felul de minunății. Frumos, nu? Foarte. Habar n-ai cât de mulțumit sunt! Spune-mi, ce e în aia? îl întrebai eu văzând cutia înaltă și îngustă în brațele vânjoase ale unui om. Un cadou pentru Velail. Eu nu prea mă pricep la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tocată sau carne de porumbel amestecată cu ou, migdale, ceapă și condimente, Înfășurat În aluat franțuzesc), Harira (supă groasă cu legume, orez și condimente), apoi preparate din pește, fructe de mare și despre kebab, cușcuș, cafea cu cardamom și alte minunății care-ți lasă gura apă. S-a băut vin și șampanie de calitate. În acest timp, românul a primit schița unui program pentru următoarele două zile, atât cât avea voie să stea În Maroc, deși el credea că va pleca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grădină plină de flori. Visează o cămașă din pânză albă, curată, Îmbrăcată pe trupul proaspăt Îmbăiat, și mirosul de iarbă cosită pe care de mult, când era copil l-a simțit din plin, Într-o excursie cu școala .... Toate aceste ,,minunății,, , cum le numește, și altele pe care le-a pierdut nici el nu mai știe de când, Îl ajută să spere că, Într-o zi va afla despre sine că s-a rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în mare, am citat doar din memorie părți din programul partidului. în orice caz, a fost frumos, am zis. Da, a spus ea. E foarte frumos. Dar, am continuat eu, și oamenii trebuie să treacă prin multe situații neobișnuite. Mari minunății îi înconjoară în fiecare anotimp, a scris Knut Hamsun, după cum spunea bunicul meu: în timpul iernii stelele și tot iarna aurora boreală, un firmament de aripi, un incendiu în casa Domnului. Și din când în când - nu tot timpul, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ales, zmeu aș vrea să fiu! 50 de blonde Miercurea, la televizor, pe Antena 1, este clar pentru orice purtător de nădragi, că merită să te uiți la emisiunea aceea a lui Dan Negru, în care 50 blonde, 50 de minunății ale naturii frumoase de pică, cu niște picioare superbe, cu un fund de să-i dai zilnic palme nevestei, cu un supliment după masa de seară, vin pe scenă, în ritmul unei melodii vesele și ațâțătoare, zâmbind dumnezeiește și fâțâind
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a adus dintr-odată roade minunate. Veneau străini, grupuri de vizitatori ca să vadă și să pună mâna pe cea mai bătrână vacă din țară. Laboratorul nostru, ca să zic așa, era o minunăție. Mamiferele ocupau un coridor întreg. Cele mai mici, în vitrine albe, cele mari, în libertate câte două. Masculi și femele laolaltă, ca în viața reală. Inspiram peste tot mirosul ierbii de mare și al conservanților. Nici școlile obișnuite nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au botezat, dar nici nu ne-am oprit în dreptul ei. — Există și altfel de biserici - a spus Adél. Acum noi vom merge o casă mai încolo, unde, aparent, se vor ocupa numai de corpul tău. Dar rezultatul va fi o minunăție: singurele haine perfecte care ți se pot crea. În ziua în care îți vor deveni prea mici, te vei întrista profund. Vei merge din atelier în atelier, dar toți croitorii vor clătina din cap. Cu toate că atunci nici nu vei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiind că fotografia a fost minunată, le-a plăcut tuturor, pentru că era într-adevăr de parcă duduia ar fi vâslit. — E ceva fantastic, ce să zic, și pentru asta vă iert, domnule artist - a spus ea după-amiază, când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al tău nevinovat, și uită-te la mine! Eu nu spun niciodată basme, iar vorbele mele nu sunt vorbe aruncate-n vânt; doar mă cunoști și știi asta bine. Mare minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în depărtările grădinii tale, nu te întrista, se va întoarce curând, și nu va rămâne bosumflat. nouă în al doilea loc: mergi la lacul tău secret kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, dumnezeul adevărat, care a încărcat cu cuvinte și culori minunăția ta de lac, mergi până la malul dinspre miazăzi, unde se află nisipul cel mai fin din aceste ținuturi, încarci plasele tale de fir de păianjen cu nisip fin, cât pășind poți tu duce, te întorci și începi să construiești mușuroiul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine pleacă? — Dumneavoastră, Domnișorule Shojumaru. — Mă duc și eu? La Azuchi? Paznicii întoarseră capetele, pentru ca băiatul să nu le vadă lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus, bătând din palme: — Chiar? Ce minunăție! Și alergă în camera lui. — Mă duc la Azuchi! Au spus că plec într-o călătorie cu Seniorul Hanbei! Gata cu dansul și cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]