1,938 matches
-
trebuie reduse fără a se restrânge însă în vreun fel libertățile individuale. Pentru A. Smith, un individ își poate urmări propriul interes cu condiția de a nu încălca legea justiției. În schimb, pentru F. Hayek, justiția socială este doar un miraj, o idee lipsită de sens și conținut; singura egalitate dintre oameni trebuie să fie cea în fața legii, care are obligația de a servi interesele tuturor. F. Hayek consideră, de asemenea, că într-o economie de piață veniturile și avantajele obținute
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
vocea de cantor ritos... "jocurile sunt făcute"... clienții gentilomi de țară de la Brenner veneau să dea și ei un tur ... destul de disprețuitori, la locul lor... însă colaboraționiștii "refugiați" doamnele mai ales se cramponau câte trei... patru... de scaune... gâfâind de mirajul șansei...182. ▪ 4.4. Analizați folosirea caracterelor italice în următorul text: Or, strunirea celor doi boi de la căruța tatălui său; puterea absolută chiar, pe câmpul de câteva pogoane pe care le putea învîrti la nesfârșit până la gardul viu; pe acest
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de la (a): Mă simțeam complicele acestui peisaj alunecos către dezgolirea totală. Era sfârșit și început. Dincolo de pământurile lugubre acoperite cu papură se întindeau nisipurile deșertului, și mai sterpe; și dincolo de ele ca și moartea de care trecem prin ceața de miraj sclipesc acele vârfuri la care nu le pot refuza nici un nume238. În acest context, este foarte greu de înlocuit nisipurile cu nisipul. Pluralul pare să anuleze orice valoare clasificatoare a substantivelor: este vorba de o întindere nedeterminată pe plan cantitativ
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are un patos al său, deoarece cititorul percepe, ceea ce personajul nu reușește, și anume că puterea argumentației ei acoperă și conține mirajul unei vieți care este de fapt o minciună.469 Stareța, un alt personaj feminin semnificativ din rama Povestirilor din Canterbury, devine, simbolic, exponenta celei de-a doua puteri în stat, după cea 464 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personajele, deși complete în execuție și în concepție, sunt percepute un pic vag, neclar, din cauza vălului care se interpunea.”982 Cresida rămâne un prototip al feminității enigmatice, nu este cochetă, ci frumoasă, bună, veselă, nu se aruncă dintru început în mirajul dragostei propus de Pandar, ci analizează, cugetă, cântărește evenimentele în care este implicată, dar, o dată acceptându-l pe Troilus, devine pasională, nu i se poate imputa ipocrizia. Reprezintă un ideal de grație și de curtoazie, care însă va decădea de pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cresida rămâne un personaj feminin controversat. Nu deducem foarte clar, din întregul ansamblu al operei, dacă a fost victimă sau o forță distrugătoare. Este un personaj veridic, deoarece are această capacitate de a se schimba, nu mai este doar un miraj sau o prezență constantă de la începutul narațiunii până la sfârșit. Pentru a ne da seama de felul în care Chaucer a conturat personajul cât mai viu nu trebuie să ignorăm modelul de la care a plecat, acela al lui Boccaccio, din Il
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Edgar Allan Poe, traducere de Livia Deac, București, Editura pentru Literatură Universală, 1966. Caillois, Roger, În inima fantasticului, București, traducere de Iulia Soare, cuvânt introductiv de Edgar Papu, Editura Meridiane, 1971. Cap-Bun, Marina, Între absurd și fantastic. Incursiuni în apele mirajului, Pitești, Editura Paralela 45, 2001. Călinescu, Alexandru, Anton Holban, complexul lucidității, București, Editura Albatros, 1972. Cărtărescu, Mircea, ,,Care-i faza cu cititul", în A patra inimă, București, Editura Artur, 2010. Ciobanu, Valeriu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura pentru Literatură Universlă, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
antice însă versurile următoare răstoarnă perspectiva, acumulând gradat argumentele unei desacralizări a trecutului pentru a culmina prin așezarea pe același plan a secolului lui Ludovic al XIV-lea cu cel al lui Augustus. Esența vizează, de fapt, o ruptură de mirajul trecutului și, mai ales, coborârea de pe soclu a marilor antici. Refuzul de mai face reverențe în fața Antichității "Îi privesc pe antici, fără a-mi îndoi genunchii"este sinonim cu dorința descătușării de povara valorii lor, considerată absolută, descătușare ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1998. 113. Smith, Grover Cleveland, T. S. Eliot and the Use of Memory, Bucknelll University Press, London, 1996. 114. Stoenescu, Ștefan, Prefață la T. S. Eliot, Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 115. Tașnadi, Al.; Doltu, Claudiu, Mirajul neoclasicismului, Editura Economică, București, 2000. 116. Ticknor, George, History of the Spanish Literature, Harper&brothers, New York, 1849. 117. van Tieghem, Philippe, Marile doctrine literare în Franța, traducere de Alexandru George, Editura Univers, București, 1972. 118. Titieni, Livia, Le classicisme français
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Iași, 1978. 8 Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea și Ion Herdan, Editura Pan, 1992. 9 Adrian Marino, Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973, p. 322. 10 Ibidem, p. 324. 11 Cf. Al., Tașnadi, Claudiu Doltu, Mirajul neoclasicismului, Editura Economică, București, 2000, p. 13. 12 Cf. Adrian Marino, op. cit., p. 339. 13 Cf. Paul Hazard, Criza conștiinței europene 1680-1715, traducere de Sanda Șora, Editura Humanitas, București, 1973, p. 362. 14 Pierre Chaunu, Civilizația Europei clasice, traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și multe promisiuni de mărire.<footnote http://en.wikipedia.org/wiki (accesat la data de 20 iul. 2009) footnote> În sufletul tânărului se dădea o luptă între datoria față de familie și cea față de suveranul pontif, pe de altă parte, si mirajul oferit de posibilitatea unui salt peste mai multe trepte sociale. O țară, Franța, care era de aproape două ori mai mare decât Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
reface forțele și pentru a trage concluziile cu privire la obiective și strategia ce trebuie urmată. Imaginea unei oaze este pozitivă, deoarece înseamnă sfârșitul preumblării, al setei (și deci al dorinței nesatisfăcute) și al rătăcirii. Dar oaza poate fi uneori doar un miraj și îl pune în gardă pe cel ce visează cu privire la iluziile pe care și le face. Crede că a ajuns deja unde și-a propus, dar drumul este încă lung. Dezordine, haos În plan psihologic, dezordinea evocă regresia și este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
desimbolizare. Folosirea mitului ca și a simbolului țin totodată de o referință gravă și de ideea primită, de profunzimea filozofică și de "panoplia culturală a comis voiajorului". Orientul ca ocolire sau reîntoarecere la o origine pierdută nu este decât un miraj contribuind la o dezorientare generală, fiindcă exilul în afara ținutului natal nu poate rezolva dilema eroului, nici să împiedice împlinirea teribilei profeții. Dar miraj este și ansamblul poveștii care poate fi obiectul unor lecturi contradictorii. Fiindcă mai multe puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
culturală a comis voiajorului". Orientul ca ocolire sau reîntoarecere la o origine pierdută nu este decât un miraj contribuind la o dezorientare generală, fiindcă exilul în afara ținutului natal nu poate rezolva dilema eroului, nici să împiedice împlinirea teribilei profeții. Dar miraj este și ansamblul poveștii care poate fi obiectul unor lecturi contradictorii. Fiindcă mai multe puncte de vedere sunt posibile între explicația pur rațională pe care Flaubert o sugerează și punctul de vedere intern, propriu mentalității medievale. Profețiile auzite de către tată
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
imaginar al reînceputului, ale unui spațiu minunat al unei vieți noi într-o țară a posibilităților nelimitate. America, cu spațiile ei imense, a devenit la sfârșitul secolului al XIX-lea țara modernității, a viitorului și a utopiei concrete. Imagine și miraj al unei civilizații care începe de la zero, a cărei extraordinară dezvoltare simbolizează reușita materială și tehnică a unui întreg popor, ea este și aceea a unei renașteri cu riturile ei inițiatice aproape necesare. Țară de primire pentru emigrantul aspirant la
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei unități cu refugiile lor (Klamm și cu interiorul caleștii - se știe că în identificarea primară, avem o imagine nediferențiată, bărbat și femeie, tată și mamă totodată). Problema rămâne mereu aceeași pentru acest personaj care nu este nici afară, nici
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Aceste antinomii himerice trebuie înmulțite pentru a hrăni inspirația actorilor individuali și autorevalorizarea lor în comparație cu evantaiul infinit al strategiilor care li se oferă. Antropologia ca mod de cunoaștere directă înrădăcinată în țesutul relațiilor interpersonale care agită orice microcosmos permite abordarea mirajului intelectual pe care-l prezintă ideea unor sedimentări societale populate cu urme care îi cheamă insistent pe etnografii preocupați de exhibarea "rămășițelor" fără preț care trebuie smulse istoriei dominante. Mirajele "resurgenței" ilustrează mizele de regulă cruciale ale căror estimare și
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în țesutul relațiilor interpersonale care agită orice microcosmos permite abordarea mirajului intelectual pe care-l prezintă ideea unor sedimentări societale populate cu urme care îi cheamă insistent pe etnografii preocupați de exhibarea "rămășițelor" fără preț care trebuie smulse istoriei dominante. Mirajele "resurgenței" ilustrează mizele de regulă cruciale ale căror estimare și evaluare sunt rostite în toate sensurile termenului. Așadar, noi regimuri de valoare se declină în cadrul unui spectacol generalizat care compune o piață în sensul propriu al termenului, adică o etalare
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în muncă, i-a atras pe unii antropologi; odată cu acest recul, observăm apariția unei confuzii între utilitarismul unui gadget managerial și o problematică culturalistă a antropologiei, redusă, în acest context, la o formă foarte sărăcită și oferind pe deasupra aspectul unui miraj. Totuși, "culturalismul" aplicat întreprinderii și în special multinaționalelor a avut în Franța puțin succes printre antropologi, în locul său intervenind în acest domeniu disciplinele gestiunii, care au preluat tema foarte ancorată în SUA a "diferențelor culturale" în management, al căror studiu
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
care constă în a înlocui alteritatea din centrul disciplinei dă naștere necesității de a reda un proiect teoretic empirismului etnografic închis în sine. Această perspectivă, care intervine atunci când dihotomiile între tipuri de societăți se dovedesc nefondate, se prezintă ca un miraj ce consolidează puternic imaginea disciplinei. Ea pornește de la confuzii la diferite nivele. În primul rând, sunt confundate reflecția asupra alterității și comparația generalizată; aceasta din urmă nu mai este prezentată ca metodă, ci ca finalitate, încununată de postulatul unei esențe
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
față de indivizi; acolo se află esențialul acestui raport și, prin urmare, al oricărei societăți. Ce este așadar această autonomie, această valoare pe care o capătă obiectul în sine? La un nivel mai profund al analizei, ea se prezintă ca un miraj. Paradoxal, bunul nu dobândește independență decât în măsura în care deținerea lui pune în cauză viața însăși a indivizilor (nevoile imposibil de suprimat). Principiul de bază al economiei monetare constă în a plasa, între bunul necesar supraviețuirii și individ, o monedă care nu
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt un "clasic", domnule, profesez idei eline" (Interviu în Lumea de mâine, Ed. "Forum", 1945). Vizionarismul lui Doinaș la maturitate, mereu înclinat spre conexiuni între Eu și Univers, tenace căutător de înțelesuri, este al unui modern circulând printre zeități corintiene; mirajul clasicist durează, chiar dacă în timp poetul din Omul cu compasul ori cel din Seminția lui Laokoon se întreține cu Hölderlin și Mallarmé, cu Gottfried Benn și J. Guillén din care a și tradus. Pe scurt, profilul său de bază e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul apropierii de insolitul animal de codru e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea de decembrie: Priviți unde-și află odihnă și loc mistrețul cu colți de argint, din poveste: veniți să-l lovim cu săgeata de foc! Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul apropierii de insolitul animal de codru e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea de decembrie: Priviți unde-și află odihnă și loc mistrețul cu colți de argint, din poveste: veniți să-l lovim cu săgeata de foc! Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
riguroasă controlată strict. Sintaxa interioară a textelor doinașiene, refractară brumozităților, pune în valoare sensurile, reliefurile, semnificațiile mecanismele unui recitativ calm. Decantate lexical și perspectivizate filozofic, ideile (construcțiile aforistice) beneficiază de arta unui geometru al formelor limpezi care, făcându-și un miraj din logica ordonanței, din perfecțiunea și puritatea desenului verbal, ajunge la sublimare poetică. Lângă numele poetului s-au pus calificative ca neoclasic ori neo-parnasian, însă, dincolo de convenții, el năzuiește spre un cer al permanențelor, tinzând spre empireul Frumosului spiritualizat; mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]