6,725 matches
-
epoci tulburi, jurnalele lui Arșavir Acterian se impun ca o piesă importantă a acestui extraordinar puzzle configurat din jurnalele marilor figuri ale secolului trecut. Se citește cu interes, cu participare afectivă și cu simpatie pentru sinceritatea și neveștejita, ingenua sa mirare în fața diversității lumii și a întâmplărilor ei. Calități care i-au rămas intacte până în ultimele sale însemnări: "Fără îndoială, atât Haig, cât și Jeny mă depășeau prin talent, prin profunzime. Eu, în schimb, mă mir de mai toate cele. Și
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
o piesă din uriașul joc lego al planetei. Infatigabilul robot cercetează o lume parcă devastată, aglomerată rezidual, construind impresionante piramide din cuburile așezate unul peste celălalt. Ceea ce surprinde de la bun început este atitudinea "umană" a roboțelului, gesturile sale denotă curiozitatea, mirarea, atenția acordată unei forme de viață, și mai presus de toate, sentimentul singurătății mascat de laborioasa misiune încredințată de agentul uman. Această ordine robotică este întreruptă de apariția celuilalt, Eva, desigur o Éve Future mult mai avansată tehnologic decît cea
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
altă pagină/ cartea se închisese/ copertele ei grele/ ca niște uși de temniță/ peste creierul meu obosit" (vaccinat împotriva nemuririi). Efectul e degradarea ființei într-o cheie fiziologică, însoțită de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere/ într-un fir subțire de salivă/ ce curge singur în colțul gurii încremenite" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). De subliniat că
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
ci de o solidarizare civică și (obligatorie această conjuncție) instituțională. Bucureștilor le lipsesc bucureștenii. Adică acea categorie definită de Ioana Pârvulescu după un cu totul alt criteriu decât buletinul de identitate: acela al iubirii pentru acest oraș. Nu e de mirare că, dintr-o atare perspectivă, majoritatea bucureștenilor sunt adesea născuți și trăiți altundeva. Știm doar, dragostea se cultivă în timp. O poziție prin forța lucrurilor interesantă ocupă Ministerul Culturii, reprezentat la întâlnire de Virgil Nițulescu, secretar de stat. Și nu
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
doi parteneri își Ťinventeazăť în deplină sincronizare, netulburați de vreo impunere, pașii necesari într-o armonie fluidă și simbiotică: rostirea românească se reîntoarce în franceză într-o mlădiere congenială de ecou". Ne slujim de prilej pentru a ne exprima adînca mirare în legătură cu faptul că nici o editură din România, inclusiv Institutul Cultural Român, aflat acum sub o nouă conducere, nu s-a arătat pînă azi dispusă a tipări excelenta tălmăcire a creației lui G. Bacovia, datorată lui Miron Kiropol.
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
acolo de unde ficțiunea se desprinde definitiv de real, devine independentă și incontrolabilă pentru simplul motiv că ea însăși ține, de fapt, frîiele cuceririi minții lui Covaliov, precum și a concetățenilor săi. "Nasul"este un spectacol despre cum funcționează ironia, autoironia, tăcerea, mirarea, zîmbetul, respirația poantei, măsura. Despre cum doi artiști țin locul unei trupe, despre doi actori-muzicieni cu har, cu mare har, cu mare dăruire, cu concentrare și cu atenție la fiecare gest, la încărcătura lui exactă, la rigoare. Doi artiști speciali
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ai mai fost cu vre-o fată În viața ta de tocilar? Da, cu câteva! Și ai văzut tu la ele ... așa ceva? Da! Ai văzut doar sau ai mers și mai departe? Da, am mers! Fata Îl privi cu o mirare nedisimulată, apoi spuse: Să știi că nu te cred, te lauzi, așa faceți toți. Și ce mai crezi despre mine? Mai cred că În astfel de situații oferi plăcere și voluptate, mai spuse băiatul, nici el nu știa de unde-i
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era o studentă, așa cum avea să afle mai târziu, aceasta se grăbi săi facă un semn cu mâna să se așeze și analizându-l din mers, Întrebă: Îți place muzica?! Pusese Întrebarea din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
le-am citit, așa este? Sincer, da! Atunci băiatul, care era seralist În anul doi la un liceu teoretic, a Început să vorbească liniștit despre cărțile prezentate În continuare și pe care le citise. În ochii fetei se citea oarece mirare și nu se putu abține să nu-l Întrebe cu o ușoară tentă filosofică: Ce părere ai despre viață, ce ceri și ce vei face În viitor? Nu mare lucru! Vreau să culeg elemente fundamentale despre aceasta, să fiu preocupat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fată atât de frumoasă Încât bietul băiat rămase siderat și decretă În prima secundă „este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o, inclusiv În filme străine!” Imediat coborî privirea, decent și cutremurat, timp În care fata realiză fără mirare Întregul efect produs asupra electricianului Înalt și bine făcut. Spuse foarte liniștită: Am vorbit cu domnul Roman, acesta este „aparatul fără de care aș putea muri”, sunt dependentă de cafea și dacă s-ar putea repara mai repede, v-aș mulțumi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
biroul șefului și acesta Îl „certă” pentru că termoplonjonul abia reparat se defectase și doamna de la contabilitate este ofensată și Îl cheamă imediat la ea. Băiatul și-a privit șeful și a surprins În ochii săi, Încă frumoși, aceeași expresie de mirare și interes, pe care nu o putea descifra, și-și punea o serie de Întrebări, așa cum și Nelu Roman se Întreba mirat: „Măi, să fie?!”. În birou fu Întâmpinat de G, nu-i plăcea să-i spună Gertrude, care plină
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Un sistem, ca să-l încaleci, tre’ să fii deasupra. Pentru că, din păcate, uneori, aparențele sunt mai mult decât realitatea. Iar dacă eu nu apar, măcar o dată, știi cum, să apar în aparență șef, înțelegi, acolo...“. Prin urmare, nu-i de mirare că șefi din IGP se execută la comanda lui Voicu, răspund la comenzile sale și promit că intervin ca dosarul lui Marius Locic să fie omorât în fașă, iar omul de afaceri „să nu fie băgat jos“. În plus, Voicu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se învârtă în jurul nostru cu gând hain...Asta ne lipsea, Dumitre! Apoi multe mi-au trecut și mie prin cap, dar la lupi, și încă la o haită, nu m-am gândit - a răspuns moș Dumitru, clătinând din cap a mirare. Când ne spui pățania țiganului cu haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile cerului...Tuna și trăsnea fără încetare...M-am pipăit și nu mică mi-a fost mirarea când am simțit că eram ud din cap până în picioare, dar de apă, nu de sânge... Apoi bine, măi pâclișâtule! N-ai putut să spui mai repede ce s-o întâmplat? Ne-ai ținut cu sufletul la gură o jumătate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el doarme? Frumos! N-am ce spune.” Paznicul n-o avut încotro și l-o trezit pe doctorul de gardă. Acesta, somnoros, l-o întrebat: „Ce spui? Ce strigoi, omule?” Au ieșit în curte și nu mică le-a fost mirarea când l-au văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin ușa morgii...Atunci doctorul s-o înfuriat : „Ce-i cu zăpăcitul acela care vorbește de unul singur la ușa morgii?” „Ii un bețiv care o dat buzna peste mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu voia niciodată să întindă mâinile și să zică: Ia-mă pe mine. Noaptea îl închideam afară (îl izolam), într-o baracă (într-un izolator) păzit de un câine (cu lumina stinsă). Aici, traducătoarea și-a șters o lacrimă, spre mirarea lui Lucien Racaille, care, din traducere, a înțeles că orfanii români o duseseră ca în sânul lui Avram. Lionel încearcă să-și aducă aminte cum arăta Florica tânără. Nu reușește. Se duce la baie. Când se întoarce, are un atac
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și tortul? Pentru Edy, să nu-mi scoată ochii că nu i-am adus nimic din Angers. Așa mic cum îl vezi, se înfige la dulciuri, ceva de speriat. Caută o cutie prin garsonieră: în talciocul ăla, nu e de mirare că găsește una imediat. Împachetează tortul. Lionel e stană de piatră: încă nu-i vine să creadă c-a scăpat. Esmé se îndreaptă spre ușă. O deschide. Înainte să iasă, îl întreabă: Am uitat, câți ani ai împlinit ieri? — Cincizeci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de franceză, Îi aruncă un comic/distrugător verdict: „ Am cunoscut-o pe Brigitte Bardot, duduie: era și mai frumoasă ca dumneata, și vorbea și mai bine franțuzește!”. Ergo: cînd nu scria, Mazilu rămînea propriul său personaj. Nici nu-i de mirare că s-a scris o piesă despre el... Au trecut 40 de ani de la dispariția marelui comediograf Tudor Mușatescu. Incredibil! Parcă ieri am fost În locuința-i de pe strada Luigi Cazzavilan, elev fiind, și rugîndu-l să-mi ofere textul Profesorului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Să se fi plictisit, marele teatrolog, de teatru? Sau era doar o preferință de moment? Om muri și om vedea... La Paris, văd Într-un ziar un interviu despre o recentă premieră cu Le soulier de satin a lui Claudel. Mirarea Începe În clipa În care aflu și cît ține reprezentația - 11 ore! Mă-ntreb dacă la noi ar avea răbdare să vadă un spectacol atît de lung, mai mult de două-trei sute de snobi. Am fost În sală de cîteva
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Drumul va fi lung, prin pustiuri, prin cei trei codri de aramă, de argint și de aur, pe drumuri neștiute, până-ți vei întâlni dragostea. Dar nu știu cum vei face, căci fata pe care-ai visat-o e Frumoasa fără corp. (Mirare, voci care se întreabă și își răspund "Frumoasa fără corp?" "Așa ceva nu s-a mai auzit!" "Bătrânul e un mincinos!"...) IERONIM: Spune, bătrâne! CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): S-a zvonit în lumea toată / Fără de pereche veste: Că-n palatul din poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moară neferecată, stai pe loc! Bre, tu una, ea zece. Tu două, ea nouăzeci și nouă! Ajungă-ți că n-am tihnă de răul tău nici noaptea; că te trezești din somn când nici cu gândul nu gândești, și-odată-ncepi cu mirările și cu întrebările, de-ți vine să te culci mai bine într-un sac cu purici decât în casă cu tine. Iar cât privește pe Dănilă, ne-om înțelege noi într-un fel. Frate mi-i sau nu? ANISIA: Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al meu? Măi omule, să știi că, până la urmă, cumnatul Dănilă odată se scutură ca harmasarul cel din poveste, și când ne-a arăta una, om rămânea cu gura căscată de mare mirare! Drept să vă spun, dragă cumnată Smarandă și dragă cumnățele, tare mă bucur de ce văd! Că dacă nu ne-om bucura noi, și dacă nu s-ar avea bine frații și cumnații între dânșii, și nu s-or sprijini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]