3,438 matches
-
iarba proaspătă. Să rumeg deci mai departe. Parcă și cu Liviu nu a fost la fel? O comunicare unică, o iubire unică. Nopțile ypsilantiene din vechiul Pantelimon sau plimbările mute pînă-n zori pe malul Cibinului, acolo pe prispa stînei, În mireasma mătrăgunei cerată de lună, cînd mi-a mărturisit pentru prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit. Am recunoscut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu pot! Nu mai pot! 17 iulie 1978. În apartamentul de la etajul I al blocului din strada Olimpului, luminație a giorno; la casetofon vocea voalată a lui Nat King Cole. De la bucătărie vin miresme ațîțătoare de cimbru, dafin, mujdei, vanilie, migdale. E aniversarea domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de garoafe. Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat de un vânt plin de miresme. Se întorsese spontan spre Tua și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu le spusese nimănui. - Ești atât de ciudat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
drumului, tufișuri mari de rozmarin se legănau în bătaia brizei de sud care se abate mereu la sfârșitul zilei. Aerul intra prin ferestrele mașinii, îmbătându-ne de miros de lavandă și alte ierburi tipice acelei părți a Italiei, bogată în miresme greu de identificat. Când ne-am apropiat de casa lui signor Fumo au început să plutească fulgi albi în toate părțile, ca funigeii. Franco ne povestise deja că prietenul său, fostul vânzător de castele de aer, avea acum o fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trebui să stai tot timpul ca să poți gândi cum trebuie o problemă de geometrie. Gândurile curg valuri, sinapsele își revin din amorțeală, e adevărat, poate și din cauza mirosului foarte urât care a ajuns să îmi distrugă nările. După natura neplăcutei miresme, probabil că prințul Luca a făcut pe el de frică. Am ajuns apoi departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am avut un vis, orb cu ochii deschiși, mă trezesc speriat și parcă lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis ușa de la cafenea, aburul a năvălit afară ca dintr-o spălătorie; era un abur cald, plin de miresme și de sunete. Vestiarul mic, despărțit de sală printr-un grilaj, era atât de tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii! Cocoloșiții!“ asta spuneau toți soldații în convalescență, chiorii, ologii, amputații, zdrobiții, cei cu capetele sparte, gazați, măcelăriți, când îi întâlneau pe stradă pe muncitorii cu desagi, roșii în obraji și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Vorbind astfel despre clipele de demult, ne iluzionam că nu e totul jucat și că ne rămânea să ne găsim locul în marele mozaic al hazardului. Apoi, fără să ne dăm seama, cuvintele ne-au dus către copilăria noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai știam dacă era o amiază din copilăria noastră sau una din timpul prezent, cel aspru și deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pământ argilos. Nu aveam curaj să-ți cuprind mijlocul. Aveam în măruntaie un nod atât de strâns încât de abia mai puteam respira. Tu priveai în depărtare. Iar te priveam pe tine. Îți simțeam parfumul de heliotropi și mai simțeam miresmele râului, prospețimea și izul ierburilor acvatice. Apoi, te-ai întors pe neașteptate spre mine, mi-ai zâmbit și m-ai sărutat. Era pentru prima oară. Apa curgea pe sub pod. Lumea avea strălucirea duminicilor superbe. Timpul s-a oprit în loc. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Apa curgea pe sub pod. Lumea avea strălucirea duminicilor superbe. Timpul s-a oprit în loc. Ieri, am rămas mult timp pe Podul Hoților. Râul este același. Aceiași nuferi mari, aceleași alge pletoase, aceleași maluri de pământ argilos. Aceeași răcoare și aceeași mireasmă de ierburi amestecate, dar nicăieri parfumul tău. Un copil a venit lângă mine. Un băiat cu ochi luminoși. Mi-a spus: „Te uiți la pești?“ Și a continuat, puțin dezamăgit: „Sunt o mulțime, dar nu-i vezi niciodată“. Sunt atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un premiu de Perechea Ideală în România de Azi și... totul merge - se apleacă spre ea, și-a dat iar cu Light blue, mă costă o avere parfumurile ei!, dar îi fredonează ușor, la ureche: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Ea știe de mult cântecul, de când l-a cunoscut, îi cânta în apartamentul lui și al fostei lui neveste, Vichi, Doamne, cum cântă bărbatul ăsta!, oftând, Loredana îl lasă la vase și vine la masa din living, tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și mă durea în cot. Să fie sănătoși. Am sunat la ușă, a deschis marele actor, era singur în casă, nu m-am speriat, poate chiar așteptam asta, mi-a cântat atunci, pentru prima dată, De-aș fi vântul cu miresme parfumate, m-a cucerit mereu și mereu cu vocea lui, dar atunci, că eram o fetiță și îl ascultam topită... M-a dus direct în dormitor, iar eu, fată mare fiind, m-am dezbrăcat singură și l-am așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
totdeauna asta. Se duce spre el și îl strânge în brațe, nu vrea să-l piardă, el e siguranța ei în lumea asta teribilă a teatrului, nu mi-ai mai cântat de la Paști romanța mea: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de zilele de plajă și de apa mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de ten și a pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta. Se juca piesa Micul milionar, cu George M. Cohan, și pe scenă evolua o tânără brunetă care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să te văd. Scăpărare! Flacără! Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am putut refuza. — Da? Șeful era Îngrijorat, știi, chiar se gândea dacă nu cumva ai de gând să-ți dai demisia. Și ai avut ceva interesant de făcut? Yaguchi vorbea trecându-și mâinile prin părul său lung, dinspre care răzbătea mireasma neplăcută a unei loțiuni de păr. Era o aromă de citrice, dar cine oare decretase că mirosul de lămâie sau de portocală era revigorant? Eram sigur că nici Akemi nu considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]