8,023 matches
-
dușmane sunt nervoși, spulberă generali, colonei, căpitani, tu te bucuri de eficiența strategică a cuibului tău apretat, după încă o victorie, binemeritată, îl aștepți pe prințul suflețelului tău, vestitul shangdi di liwu. bună dimineața ne trezim molatici în patul care miroase a tutunul pielii mele într-o altă zi, cu tensiune arterială de silabe, cu puls de viață agățată în cuie bătute cu bine într-un alt an, într-o altă mare care are curcubee de glazură peste alge, maree, valuri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
primit note bune la bună purtarea de zi cu zi, dragostea mea la purtarea cu surferii singuratici din sufletele noastre împreunate la rostogolirea peste temperaturi extreme ne trezim cu greu din deschiderea aceasta de ochi, de pături, de șale care miroase a zăpadă, a valuri de scorțișoară, a coapse de săpun. nouă în primul loc: pe drumul tău vine primăvara, fără legătură cu anotimpul din ținutul acesta, pe drumul tău înfloresc cireșii cu flori albe, înfloresc cireșii puternici cu flori roz
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adormi liniștită, cu gândul la prințișorul tău bunuț, shangdi di liwu. nouă în al patrulea loc: dimineață te trezește tigrul alb qilin, protectorul proprietății tale scumpe, prin tr-o serie de manevre speciale: mai întâi se apropie de tine și te miroase, știe după mirosul tău dacă este timpul să faci ochi sau nu, pentru că în diferite stadii ale somnului miroși diferit, ceea ce nu percepe decât tigrul tău alb, te miroase, hss, hss, hss, apoi, dacă este vremea, te linge pe față
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tigrul alb qilin, protectorul proprietății tale scumpe, prin tr-o serie de manevre speciale: mai întâi se apropie de tine și te miroase, știe după mirosul tău dacă este timpul să faci ochi sau nu, pentru că în diferite stadii ale somnului miroși diferit, ceea ce nu percepe decât tigrul tău alb, te miroase, hss, hss, hss, apoi, dacă este vremea, te linge pe față, slorp, slorp, după care toarce, burrr, burrr, și în cele din urmă, dacă te întorci pe partea cealaltă, rage
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de manevre speciale: mai întâi se apropie de tine și te miroase, știe după mirosul tău dacă este timpul să faci ochi sau nu, pentru că în diferite stadii ale somnului miroși diferit, ceea ce nu percepe decât tigrul tău alb, te miroase, hss, hss, hss, apoi, dacă este vremea, te linge pe față, slorp, slorp, după care toarce, burrr, burrr, și în cele din urmă, dacă te întorci pe partea cealaltă, rage, hhrrroouuaauu, hhrrroouuaauu. șase în al cincilea loc: urechile tale finuțe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
transformată, renăscută din cea veche, va ninge cu zahăr pudră, căsuțele vor fi din turtă dulce, toți vor mânca turtă dulce pe străzi și prin parcuri, toți vor plimba copii de mână, apele vor fi foarte curate și sfințite, va mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte zile pielea ta va întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
reproș): O treabă serioasă! Vorbești întocmai ca oamenii mari! Toate le încurci, toate le amesteci! OMUL: Iartă-mă! N-am vrut să te supăr. MICUL PRINȚ: Știu undeva o planetă pe care se află un om roșcovan. El n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a mângâiat niciodată o frunză. N-a iubit niciodată pe nimeni. N-a făcut nimic altceva decât socoteli. Și toată ziua spune, ca tine: "Eu sunt un om serios! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bici mai gros. Al lui Dan al lui Leana din capul satului e dat cu motorină ca să tune mai tare. Și când e o atmosferă mai încărcată, plouă încet, burnițează, motorina aia, în timp ce Dan bubuie, se răspândește cu ploaia și miroase foarte mișto. Un neam de oameni mai gălăgioși. Nu știu dacă tradițiile din alte regiuni dau atâta importanță biciului, dar aici el e un indiciu al masculinității. Un sunet spârcăit demonstrează o masculinitate deficientă. Pentru mine a fost o victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acest schimb cultural e că avem și comunicare chimică. Probabil e unicul caz de contact uman în care comunicarea chimică joacă cel mai important rol în recunoaștere. După ce coboară din autobuz, o femeie se declară oripilată: „Dumnezeule, am început să miros ca ăia!“. „Ăia“ se întorc de la vânătoare cum ar veni. Acum participă la un război chimic. Pentru că miros de trăsnesc. Ca niște sconcși. Au asimilat cele mai noi forme de război postmodern. Sconcșii sunt niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-l dăm scrisului. Câini. Câinii nu pot fi citiți. Îi lăsăm în pace. „Intrarea persoanelor străine strict interzisă“, scrie undeva. Pe blocul 17 E, sc. D. Atenție ugandezi, bolivieni, pakistanezi, pe aici nu se trece. „Gogoși marmeladă 7000 lei.“ Afară miroase a iarbă încinsă. Și a gogoși cu marmeladă. „Pericol de electrocutare“, pe un stâlp. Cumpăr de la chioșc o revistă. În ea scrie că „să alfabetizezi înseamnă să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“. Și, în felul acesta, le permiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru zborurile care-i așteaptau. Elevii o iubeau, o stimau și-și arătau dragostea punându-i la fiecare oră câte o floare pe catedră, fără a-l desconspira pe făptuitorul delicatului gest. Ea privea floarea, o lua în mână, o mirosea, trecea în revistă întreaga clasă cu gândul să-l descopere pe cel care îi procurase o asemenea bucurie, dar nici o privire nu trăda autorul. Mulțumea, apoi zâmbea conspirativ, se așeza pe scaun și deschidea catalogul. Îl răsfoia la întâmplare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-ți clătești mâinile, că un neavizat ar crede că ai adus cu tine toată pescăria. Ema zâmbi tropical și se execută fără să clipească. Reveni apoi în sufragerie, traseul fiind bine marcat de aburii unei cafele ce îmbălsămase încăperea. Miroase frumos! Gustă. Aaaa, dar asta e cafea-cafea! Da' ce credeai, că te voi tortura cu o porție de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... - Dar momentele când ți-am dat să miroși oțet și să înghiți zahărul acela ți le mai aduci aminte? - Ce? Care momente? Nu... - Dar mai știi momentul când te-am suit în pat? Pe ăsta cu siguranță că ți-l amintești! - Șerban, oprește-te. Tu vrei să spui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
plăcea foarte mult la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată numele unuia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat tristă de tot spre casa ei... Atât au mai văzut-o vie. Când venise iarăși domnul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” În cele mai multe cazuri, personajele scrierii sunt oameni simpli, viețuitori în universul rustic, care acționează după datini și obiceiuri statornicite din veac, păzind rânduiala bisericii, urmând calea iubirii creștine. Așa sunt bunica Dosia („Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu”), moș Parfene, („un om care-și avea inima și mâna gata oricând spre a face bine oricui”), moș Ion Dascăl („un om blând, avea o inimă ca pâinea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]