918 matches
-
lui gloanțe într-un „trădător“, la începutul anilor ’20, și a fost cel care l-a îndemnat pe Codreanu să înarmeze legionarii. Mentalitatea lui se poate deduce din împrejurarea că el a tradus din franceză, în 1923, Protocoalele Sionului, cunoscuta mistificare pe ale cărei falsuri s-au bazat antisemiții cei mai turbați. Îndemnând și dânsul la „jertfă“, la drumul „fără întoarcere“, la indiferența față de verdictul tribunalelor care-i judecau pe naționaliști, deoarece între „moarte sau victorie“ nu există o a treia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
deși mai târziu a vrut să-și tăgăduiască sfa tu rile și să-și retragă cuvintele. Totuși un actor nu este prestigios dacă este cu totul lipsit de mijloacele care fascinează parterul: astfel că viața prințului a fost o permanentă mistificare. Știind ce anume scăderi are, căuta să scape de oricine și-ar fi dat seama de ele: strădania sa constantă era aceea de a nu se lăsa măsurat; când era cazul, se retrăgea în tăcere; se ascun dea în cele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Philon a recurs la simbolurile biblice și a evitat cu grijă antropomorfizările. S-a folosit de alegorie pentru a descrie forțele naturii, care acționează însuflețite asemenea virtuților morale, de unde cu o coerență logică mai slabă se putea ajunge ușor la mistificarea fenomenelor. Transcendența era mediată prin idei, îngeri, arhangheli, descriși de Philon asemenea unor forțe abstracte ale Atotputernicului. Ansamblul acestor puteri formează un tot, guvernat de Logos, care este anterior lumii materiale. Logosul este de natură eternă și cuprinde lumea întreagă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
crearea unei identități pentru o poziționare în spațiul politic); * caracter pragmatic (orientează modul de acțiune și de gândire al receptorilor)62. Descrierea limbajului politic se face de cele mai multe ori în cheie peiorativă, în strânsă legătură cu termeni precum manipulare și mistificare. Politica recurge la limbaj pentru a-și face cunoscută ideologia, dar mai ales pentru a-și consolida poziția, pentru a-și legitima actele și pentru a crește numărul adepților. Vizând preluarea și gestionarea puterii, limbajul politic poartă amprenta ancorării sale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice, emitentul politic este pus în situația de a alege între fidelitatea față de adevăr și interesele politice. Relația cu referentul generează la rândul ei trăsături specifice: dacă limbajul științific are ca scop reprezentarea cu fidelitate a realității, în domeniul politic, mistificarea, utilizarea histrionică a limbii devin mijloace în lupta pentru putere. De aici recursul la procedee retorice variate, la ornamente stilistice care eficientizează manifestările discursive, din prisma efectelor urmărite. La nivel lexical, diferențele dintre vocabularul politic și cel științific derivă din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursiv, utilizarea intensă a parantezelor constituie prilej de afirmare a propriilor concepții politice, de eludare a temelor incomode, dar și de descalificare a actelor și discursurilor adversarilor politici. De asemenea, frazele arborescente, alcătuite prin acumulare, sunt un mijloc formal de mistificare a realităților politice, de ocultare a subiectelor sensibile pentru imaginea emitentului și de manipulare a interesului auditorului. Potrivit gramaticii generative, care așează în centrul preocupărilor dialectica competență-performanță, locutorul este capabil, pe baza unui număr finit de reguli sintactice, să construiască
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe de altă parte, protejarea imaginii de sine pe care o promovează locutorul. Dacă în limbajul comun utilizarea eufemismului este apreciată și chiar încurajată, în cazul eufemismului politic, acesta este interpretat în mod curent ca o formă de ipocrizie, de mistificare a referențialului politic, care ar putea afecta legitimitatea situării politice a emitentului. În perspectiva finalităților urmărite de manifestările discursive, locutorul este obligat la selecția riguroasă a expresiilor lingvistice astfel încât acestea să nu suscite atitudini negative din partea publicului receptor. Caracterul histrionic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fixează reperele mesajului publicistic: cine, ce, unde, când, cum), topice (care reactivează probleme fundamentale ale vieții socio-culturale) și axiologice (care vizează ierarhii valorice unanim acceptate la nivelul comunității). Ca limbaj nu întotdeauna adecvat referențialului (vezi în acest sens omisiunile, deformările, mistificările), "textul mediatic împrumută caracteristicile mitului, legendei, povestirii folclorice, dar oferă o "schematizare", un microunivers socio-cultural acceptabil pentru că angajează și confirmă un Weltanschauung comun"379. Pe această linie de interpretare, publicistica eminesciană este terenul a numeroase incursiuni anaforice în spațiul compensatoriu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu a citit Sărmanul Dionis). Apreciază și mulțumește lui D. Murărașu, pentru meritoria sa lucrare: Naționalismul lui Eminescu. G. Călinescu este opozat lui D. Murărașu și amendat pentru scăpările din Viața lui Mihai Eminescu și lectura superficială și plină de mistificări a lucrării celui din urmă. Este cercetată prima ediție călinesciană din Viața lui Mihai Eminescu (1932) - amendată pentru refuzul citării rîndurilor preluate din alți istorici. I.E. Torouțiu consemnează: "în "postfața" "vieții lui Eminescu", d-l G. Călinescu recunoaște dealtfel singur
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Bucovinei. Mișcarea literară regională îngloba astfel și celălalt centru cultural al Bucovinei, iar revista se autointitula "cea mai LIBERĂ și cea mai desinteresată tribună din republica literelor române". De această dată însă, programul revistei promova în special creația folclorică, înfierând "mistificarea" inerentă literaturii moderne - o literatură ce alimenta "cultul orgoliului", "autoidolatrie" și "reclamagism"38. Tradiționalismul de factură sămănătoristă răspundea într-o anumită măsură principiilor localismului creator formulate câțiva ani mai târziu de Alexandru Dima, deși creațiile populare erau culese din toate
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sălbatică și dementă a iudaismului pe care romanii dar mai ales grecii o găseau bună numai pentru glume josnice. În Antichități iudaice l,13 Josephus Flavius - al doilea părinte al iudaismului și al doilea mare falsificator - scria despre acțiunea de mistificare grosolană și manipulatoare a istoriei celorlalți că: ,,Trebuie, de altfel, să umplu o lacună în biblioteci- le grecești rezumînd cinci mii de ani de istorie iudaică plină de peripeții neprevăzute, de capriciile războaielor, de strălucitoare fapte de arme ale conducătorilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
țările vecine dar nu numai, să pună de o revoluție care să pîrjolească tot pămîntul pentru că venise din nou Veacul Răzbunării Mozaicilor. Rolul lui Clement în fundamentarea iudeo-creștinismului a fost mare, fiind primul gînditor nemozaic ce continuă vechiul plan de mistificare și falsificare al lui Filon privind unificarea creștinismului iahwist/dogma fariseilor cu filozofia greacă. Unitatea Canonului creștin structurat în scrierile din Didascalia îl concepea ca pe unitate absolută susținută de catolici cu înverșunare, dar contestată de gnostici care spuneau că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unor călători și istorici străini, mulți dintre ei reprezentanți ai puterii țariste opresoare, care vin să demonstreze unitatea și permanența românească între Tisa, Nistru și dincolo de ele, de-a lungul întregii noastre istorii medievale și moderne. I Două secole de mistificare a adevărului istoric. Poporul și limba „moldovenească”, de la 1812 la 1989 Drama identității locuitorilor spațiului dintre Prut și Nistru începe odată cu anexarea Basarabiei de către Imperiul Rusiei, în 1812, și se amplifică în jumătatea de secol de dominație sovietică. Politica de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ocupă un spațiu întins mai ales în organele de presă ale partidelor antiunioniste, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și Partidul Democrat Agrar din Moldova. Între publicațiile respective, organul de presă al PCRM, „Comunistul”, se remarcă prin enunțarea unor teze aberante, prin mistificări grave ale adevărului istoric și prin atacuri suburbane la adresa susținătorilor unității românești. Dacă în cărțile ce susțin moldovenismul, studii istorice de amploare, dedicate publicului de pe arii întinse, eventual din alte țări, traduse cu sprijinul autorităților, se abordează un ton moderat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
noastră, degrabă, foarte degrabă ne năpădesc o sumedenie de nedumeriri și o încâlceală cumplită”. Inutil să mai menționăm că autorul respectiv (Victor Stratan) nu exemplifică în nici un fel, cu nici o referire la vreo carte de istorie românească, afirmațiile sale anterioare. Mistificarea istoriei de către români se datorează comenzilor politice dar și unei practici îndelungate a falsificării, încât, „ideea dominantă” fiind „bătută cu scoabe de căpriori în conștiința mai multor generații de istoriografi români”, nimeni nu își mai închipuie o istorie scrisă altfel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
denumirea limbii materne - limba moldovenească - dreptul la identitate etnică, dreptul la nume - moldovean”. Substratul politic al lucrării reieșea astfel cu claritate încă din primele pagini. În introducerea sa, Stati justifica elaborarea lucrării ca o necesitate în fața ofensivei și a mistificărilor produse de istoriografia românească marcată de tendințe anexioniste: „românii au scris și scriu despre Moldova prin prisma expansionistă, difuzând punctul lor de vedere. Cel mare teritorial, numeric crezându-se tare, croiește istoria după închipuirile și poftele sale. Apoi, dacă are
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cu Germania, iar cele care vorbesc franceza să se unească cu Franța”. În urmărirea scopului său de a sublinia identitatea poporului moldovenesc și evoluția sa istorică distinctă în raport cu cea a poporului român (sau valah), Vasile Stati săvârșește câteva erori și mistificări grave și, pe alocuri, construcții logice absurde, pentru a nu ne mai referi și la unele formulări aberante. Vom enumera în rândurile ce urmează câteva dintre acestea, nu înainte însă de a menționa faptul că același Vasile Stati este autorul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Austro-Ungaria și Rusia; populația dintre Prut și Nistru nu a participat la „alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn pe viață al noii formațiuni național - statale - România (1859)”. Deși istoric de profesie, rectorul Universității de Stat săvârșea unele erori și mistificări penibile: trecând peste faptul că Austro-Ungaria nu a apărut decât la aproape un secol de la anexarea Bucovinei, caracterizarea României din 1859 ca stat național combate chiar teoria existenței unei națiuni moldovenești între Carpații Orientali și Nistru, reducând-o doar la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de orientare neocomunistă, se manifestă în activitatea politică a republicii, în legislație, acțiuni culturale și sociale patronate de autorități, în educație, prin modificarea curriculumurilor și a manualelor în spiritul cultivării III „650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc”. Prilej de mistificare a istoriei poporului român În paginile anterioare arătam că, în lucrări ca cele ale lui Vasile Stati sau Victor Stepaniuc, sunt avansate o serie de evenimente ale trecutului care, după părerea lor, dau legitimitate statului moldovenesc de astăzi. Întrucât Republica Moldova
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
principatului Moldovei din Evul Mediu, data tradițională a întemeierii statului de la est de Carpați, sub Bogdan I, a căpătat semnificații deosebite pentru ei. Împlinirea a 650 de ani de la descălecatului lui Bogdan constituie, așadar, un nou prilej de sărbătoare, de mistificări grosolane ale istoriei și de propagandă vădit antiromânească. În urma unui decret semnat de președintele Vladimir Voronin încă de la sfârșitul anului 2007, conducerea Republicii Moldova a decis ca anul 2009 să fie dedicat celebrării a 650 de ani de la înființarea statului moldovenesc
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și marea gamă de izvoare publicate prin eforturile istoricilor români și nu numai, să enumăr unele dovezi, cele mai cunoscute mărturii ce combat, punct cu punct, tezele teoreticienilor moldovenismului. Nu sunt păreri și interpretări, ci mărturii documentare mai presus de mistificarea și interpretarea proprie unor ideologii politice ce își propun crearea unei limbi și a unui popor din nimic (sau măcar susținerea existenței unui popor). În diferite momente, numele de „moldoveni” a fost folosit de românii de pe ambele maluri ale Prutului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
În primul rând, practica a demonstrat că geografia este disciplina care, prin lecțiile ei explică fenomenele naturale venind astfel în ajutorul școlarului pentru a-l face să înțeleagă interdependența dintre fenomene, să vadă lumea materială așa cum este ea fără nici o mistificare. În al doilea rând, multiplele schimbări din învățământul preuniversitar în general și din cel primar în special, m-au determinat să prezint în lucrarea mea rolul Curriculum-ului Național, promovat încă din anul 1997, prin care se urmărește formarea și
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
de disimulare în proporții de masă. Dar cât de onestă ? Fenomenul este însă mult mai vechi, de ordin istoric. Poporul român are, s-ar spune, un adevărat geniu al salvării aparențelor și duplicității, al formelor goale, dar exterior convingătoare, al mistificării observatorilor străini cu o altă mentalitate etc. Din care cauză, el trăiește permanent dialectica lui Œtre și paraître. O anumită subtilitate și chiar rafinament, în unele împrejurări, nu sunt nici ele excluse. Popor stilistic vorbind eminamente baroc, pe un fundal
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
eșuat. O bună punere în temă și un subiect de viitoare aprofundare, pe material românesc. însă cu o condiție esențială de care tânăra noastră politologie ar trebui să se teamă ca de foc: fuga de orice literaturizare, eroizare și, implicit, mistificare. O frazeologie ceaușist-bombastică nu poate și nu trebuie înlocuită cu o alta de sens contrar. Teză probabil nepopulară, dar riguros în spiritul adevărului. Nu iubim nici o formă de demagogie. Stilistică și nestilistică. în aceeași situație se află și o altă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
timp, de a-și afirma cu dificultate un început de personalitate. Prin confruntare, maturizare inevitabil progresivă. Intervine mereu dialectica formă/fond, absolut specifică României moderne, sub toate aspectele. în plus, după invazia comunistă, ea trebuia să reziste și nivelării, depersonalizării, mistificării ființei sale. în astfel de condiții disperate, nu se cere oare prea mult culturii române, încă nu foarte solidă și dezvoltată, să fi fost pe deasupra și foarte creatoare, producătoare de mari opere și valori? Problema sa esențială era de fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]