909 matches
-
prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
castitatea din principiu. Autorul se stinge stând ridicat În pat, Între cearșafuri apretate și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele camarazilor răniți. Dar, dintre cei alcătuiesc micul grup de ajutoare ale autorului, numai Burgess Noakes știe ce Înseamnă moartea pe frontul de vest, iar el nu dorește să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Du Maurier În timpul plimbării pe lângă Porchester Square, În seara aceea blândă de mai, cu un an Înainte. Asigurat cu rezervele grase obținute din drepturile de dramatizare, nu va mai fi nevoit să se târguiască cu editorii pentru niște avansuri mizere sau să deplângă raritatea cititorilor cu suficient discernământ pentru a-i aprecia romanele. Din roadele pieselor sale cu succes comercial avea să Își cumpere spațiul și timpul necesare pentru a scrie literatură adevărată, fără a trebui să se mai gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
calul pag călare, M-oiu duce pân-la poala a muntelui Pion Ș-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am să sui Ca gândurilor mele aripe să le pui. "Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieți-mi toate să-l ducă-nțelepciunea, Ca sigur să calc calea vieții cea de spini, Ca tot ce eu voiu face să fie fapte bune, Să n-ascult decât glasu-adevărului senin; Și sarcina vieți-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lături, CIVILILOR!... Țară eminamente filosofică, Franța, care experimentase prin această ultimă Încercare utilitatea, siguranța vechiului sistem pornind de la care se zideau națiunile, se putu Întoarce singură, grație câtorva soldați, la principiul În virtutea căruia Sfânta Treime a creat În această lume mizeră văile și munții, stejarii și gramineele. În anul de grație 1804, ca și În anul MCXX, a fost recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i păsa de ei. Îl chema Matthew și era foarte dulce. Am hotărât că-mi trebuia și mie un Matthew. În locul ei, aș fi ales pe cineva mai drăguț, dar ea nu se cobora, în mod evident, până la nivelul acestui mizer snobism estetic. Mai târziu, aveam să aflu că, făcând această observație, mă înșelasem amarnic în privința ei. Fusesem chemată în sala de repetiții, o aulă bisericească din Belsize Park, cu o jumătate de oră înainte de venirea actorilor, și am întârziat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
anterioară sclavi mesageri pe un drum roman sau Înțelepți sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
murit, În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. De câte ori reușeam să ajung totuși la Praga, simțeam Întotdeauna acel fior inițial pe care-l simți exact Înainte ca timpul, surprins nepregătit, să-și azvârle din nou masca familiară. În locuința mizeră pe care o Împărțea cu Însoțitoarea ei cea mai dragă, Evghenia Konstantinovna Hofeld (1884-1957), care o Înlocuise, În 1914, pe Miss Greenwood (care, la rândul ei, o Înlocuise pe Miss Lavington) ca guvernantă a celor două surori ale mele (Olga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atât de opace, Încât, de fapt, ele formau un zid În care nu puteai distinge altceva decât niște jalnice rămășițe din poeții majori și minori pe care-i imitam. Câțiva ani mai târziu, Îmi amintesc că am văzut În mahalaua mizeră a unui oraș străin, un gard ale cărui scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite, pare-se, la Îngrădirea unui circ ambulant. Pe el fuseseră pictate animale, În scop publicitar dar cel care scosese scândurile și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu observ. Vreau doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum până în peretele sălii de lectură. S-a deschis chiar și o ușă mare spre spațiul de dincolo. Un spațiu plin de promisiuni, de taine, altele decât cele ale sălii de față. Deocamdată, din spațiul de dincolo răzbate, statornic și mizer, vacarmul șantierelor. Răzbate mai ales torentul de urlete, înjurături, cântări lălăite, chemări și invective cu care șantieriștii români își însoțesc cele ale muncii de peste zi. Intenționam, cândva - unul dintre cele multe proiecte pe care nu le voi mai duce până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-o relație de subordonare. De la veșnic nervoasa „doamnă Miți“ de la pontaj și până la șeful de echipă, de tură, de șantier, de întreprindere, de trust, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avut ce face. A trebuit să vând desenele acelea pentru a mai scăpa de o parte din datorii. Eram înglodat până peste cap după moartea tatei și nu găseam nici o posibilitate de a face rost de bani. Din salariul meu mizer abia îmi târam zilele, de la o votcă la alta, nepăsător la tot ce mă înconjura sau mi se întâmpla. Gândul că sunt întruna dator mă chinuia, cu sâcâitoare statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată poleiala de cultură, civilizație, moravuri șlefuite etc. Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adunate de-a lungul anilor. Idee splendidă. Are și ex-libris pe cărți. Melancolic, gândesc cum mi-am vândut eu mai toate cărțile strânse de-a lungul anilor. N-aveam ce să fac. Ele m-au ajutat să supraviețuiesc în anii mizeri. Chit că mare parte din banii luați îi dădeam pe băutură. Era și băutura tot un dar al cărților. Au avut grijă de mine. M-au ocrotit, cu tăcerea lor, cu trecerea lor fulgurantă prin viața mea. M-au ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al fiecărei zile, ci al textelor pe care le scriam cu tot ce era mai adevărat în noi. Ne aducea împreună adevărul în care credeam. Învățam, împreună, curajul de a ne urma adevărul, de a duce, în numele lui, viețile noastre mizere, de păcăliți ai iluziilor, siliți să trăim ceea ce trăiam, cu servicii pe care nu noi ni le aleseserăm, cu mereu gândul că provizoratul se va sfârși și vom putea face într-adevăr ceea ce știam că aveam puterea să facem: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dinspre care să mă întorc. Veneam din goluri și mă îndreptam spre goluri. Trombă devenise, în tot cinismul lui, un astfel de despărțitor al cețurilor. Ceea ce intuiam el îmi adeverea. Cenzura nu era doar un instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat al încăperii mizere, cu spatele la mine, cu capul mișcându-se ritmic și regulat în spate, înainte de a se izbi din nou de peretele din fața lui, pe care îl lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă. Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ieșit din minți, altul eroic, alții victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am citit. Miezul nu hrănește dezinteresat coaja. Adevărul are nevoie de complicitatea libertății. Învinge-l ca să-i transferi calitățile tale, nu să-i perfecționezi defectele. Este imposibil ca din investițiile generozității să nu răsară nimic. Speranțele încolțesc uneori din stări mizere. Precum ciupercile din bălegar. Oamenii mari își îmbrâncesc epoca din tandrețe. De mii de ani, oamenii se preocupă îndeosebi de silueta cuvântului imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care a însăilat o singură stofă vrea să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și alte aspecte, pe lângă care trecuse fără a le băga în seamă, mai puțin agreabile, ce contrastau izbitor cu primele și care-l determină să renunțe definitiv la asemenea fantasmagorii. Era vorba de binecunoscutele periferii ale târgurilor, satelor și cătunelor mizere și sărăcăcioase; presărate cu dughene pestrițe, cu tot felul de șandramale mucegăite și maghernițe puchinoase, zoioase, pline de praf și înecate în gunoaie. Chiar și cartierele mărginașe ale marilor orașe nu făceau excepție. Aceste periferice așezări umane, presărate la tot
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]