874 matches
-
în cea mai desăvârșită curățenie, aerisirea ei mai ales înainte de ora mesei sau aburirea atmosferei ei cu substanțe purificatoare (aburi de oțet, rădăcini de ienupăr arse în cameră sau vapori ai acizilor minerali); evitarea, de asemenea, a locuirii în locuri mlăștinoase, în camere scunde și îndeosebi aglomerate și în nici un caz împreună cu animalele; primenirea deasă a lenjeriei de corp și de pat; regim alimentar sobru, cu carne ușor de digerat și puțin condimentată; evitarea alimentelor cu mult oțet, evitarea abuzului de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
calculat fără să se țină seama de înghețurile din martie și aprilie? De ce trebuie să plătești amendă pentru bușteni? Are vreo importanță dacă țăranul este om bun ori rău? Există viață după moarte? De ce se ofilește ovăzul plantat în sol mlăștinos? Câte pietre se află în interiorul pământului? Ies din nou în fiecare primăvară pe arătură? Oare când se termină cu ele? Poate sufletul, care de fapt nu are nici oase, nici picioare, să renască? De ce copiii lui sunt condamnați să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe cale să se afunde în țărână, am mai spus eu. Pe ansamblul globului pământesc muntele Ava este doar un bloc puternic de stâncă, alcătuit din aur, cu părți de calcopirită, bucăți mari de piatră acoperite cu morene și o gaură mlăștinoasă, din care a țâșnit un izvor. înțeleg, a spus Manfred, că este vorba de perioade lungi și că tot ce a fost important s-a petrecut cu mult timp în urmă. Dar nu s-ar putea face totuși o știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o camionetă oprită într-o parte a curții, la umbra uneia dintre clădiri. Era un autoturism de teren Toyota, unul dintre acelea cu filtrul de aer și eșapamentul ridicat deasupra cabinei, special construit pentru a se putea deplasa prin terenuri mlăștinoase și inundate. Oblonul fiind coborât, nu făcură decât să-l ridice puțin de la pământ pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la legăturile de la mâini. Totul era în ordine, așa încât se traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Hideyoshi, care rămăsese la îndelungatul asediu al Castelului Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte întortocheat în așezare. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
calc În picioare sufletul tatălui meu. Tânjeam din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
terenul accidentat și pădurea din preajmă - pe traseul pe care juca - ca fiind ceva mai mult decît un obstacol din joc. Ultima plimbare În natură pe care Îmi amintesc că am Încercat s-o facem Împreună a fost În ținutul mlăștinos din Essex. A mers vreo două-trei sute de metri de la locul unde parcasem, lângă un dig, pe urmă a refuzat pur și simplu să meargă mai departe, dând ascultare instinctelor sale de o viață. La vremea aceea era bătrân, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren mlăștinos și fără arbori. Soția Îmi spune că probabil am greșit locul și Întregul peisaj Îi dă dreptate. O contrazic, Însă nu pe de-a-ntregul convins. Au trecut cel puțin treizeci de ani de când n-am mai fost prin această parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun proprietar de demult sau dacă denumirea derivă din vechiul cuvânt dialectal din Devonshire wisht, care Înseamnă melancolic și straniu, fantomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
înțelegea bine miezul minunii acestui fluviu care îngrașă an de an pământurile ce fără el ar rămâne pustii. Când se plimbă o dată cu Iahuben mai sus de tabără, pe lângă malul încă plin de mâl, Auta stătu să privească într-un loc mlăștinos modestele tulpini de papirus. Iahuben mai văzuse aceste plante, dar le credea nefolositoare, și nu le mai privi. - Parcă sunt niște cozi de vacă înțepenite și întoarse cu smocul în sus, zise el. De ce le-or fi lăsând băștinașii să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu ar fi rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele scheletice grațioase ale catedralei de pe vârful Înverzit al dealului din vecinătate și brațele prelungi ale portului Întinzându-se peste valurile albastre, cu creste albe, unul din ele strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce se vede din ea, din punctul ăsta de vedere, sunt picioarele goale. Ajunseră la Staithes la scurt timp după prânz. Pentru un port atât de mic și de Îndepărtat, Înghesuit Într-o râpă Îngustă care se prăvălea de pe Înălțimile mlăștinoase direct În mare, umbrit dintr-o parte de Boulby Cliff, punctul cel mai Înalt de pe Întreaga coastă estică, după cum susținea Du Maurier, părea remarcabil de activ și de prosper. În timp ce coborau strada principală pietruită, abruptă și cotită, erau mereu siliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb puțin pe-aici. Mergem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iunie 1906 era Încă În stadiu larvar pe o plantă umbeliferă de la marginea drumului; dar În cursul acelei luni am Învățat vreo douăzeci de lucruri elementare și Mademoiselle vorbea deja de un drum prin pădure ce ducea la o poiană mlăștinoasă plină cu mici Fritillaria cu margini perlate (denumiți astfel În primul meu manual, de neuitat pentru mine, căci nu și-a pierdut nici până acum vraja, Fluturii din Insulele britanice, al lui Richard South, care tocmai apăruse În perioada aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vizită unui fluture cunoscut În habitatul lui specific, pentru a vedea dacă a apărut pe lume și dacă da, ce mai face. A venit o zi de iulie - prin 1910, probabil - când am simțit Îndemnul de a explora vasta Întindere mlăștinoasă de dincolo de râul Oredej. După ce am mers de-a lungul râului vreo patru-cinci kilometri, am găsit o punte șubredă de trecut cu pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
argintate ale unui sebhka, un fost lac sărat, imens, ce se întindea la picioarele lui ca o mare împietrită al cărei țărm opus nu se putea vedea. Se abătu spre nord, ocolind lacul la o oarecare depărtare, fiindcă pe malurile mlăștinoase și noroioase ale acelor ape erau miliarde de țânțari, formând adevărați nori care, la lăsarea serii și în zori, acopereau soarele și făceau viața imposibilă oricărui om sau animal ce s-ar fi apropiat. Gacel văzuse cămile înnebunite de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
serios. Auzi un zumzăit la ureche și tresări. — Haidem, strigă. Țânțarii! Săriră în mașini și, de cum demarară, începură săse pălmuiască peste mâini și peste față, îndepărtându-se cu toată viteza permisă de terenul accidentat, ferindu-se pe cât posibil de zona mlăștinoasă. Apoi se despărțiră, luând-o fiecare în altă direcție. Locotenentul Razman le ordonă oamenilor ce rămăseseră cu el să instaleze corturile și să pregătească cina și luă legătura cu sergentul Malik-el-Haideri, comunicându-i mișcările sale și pe cele ale fugarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și calea unul câte unul, zgâriindu-și mâinile și fețele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
început să-mi dezvolt niște parametri, să alcătuiesc o existență neînsemnată, dar perfect logică, o mică și ordonată grădină a minții - flori, iarbă cu margarete și-un gărduleț alb -, un timbru poștal de control în kilometri și kilometri de ținut mlăștinos pustiu. Am început să-mi creez o ființă lăuntrică și una exterioară, un Eric și un non-Eric, o bucățică de „eu“ în lume. Mă întrebam uneori dacă eram fericit sau nefericit, însă distincția asta parcă nu mai avea importanță, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit eveniment. Aș vrea să-i pot urmări gesturile, să-i aud glasul, gros și fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
călare pe calul autorității sale, ca În acest caz. Trei băieți, salariați ai companiei proprietare, se plimbă după cină pe marginea terenului de zbor În lumina palidă a serii ce vestește Întunericul. Merg pe malul apei, traversînd terenul Întins și mlăștinos, vorbesc despre locurile natale, despre orașele mari și mici de unde vin sau pe unde au trecut, despre școli și colegii, despre intenția de a face o excursie la mare la sfîrșitul săptămîni, cînd Își vor lua leafa. Fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]