943 matches
-
o așezare numită tot Freidorf. În Freidorf, fiind amplasat într-o zonă de câmpie joasă și șes, predomină cernoziomurile și solurile aluviale. Ca dovadă a faptului că satul, la fel ca întreg Municipiul Timișoara, s-a dezvoltat pe un teren mlăștinos, pânza freatică este se află la un nivel foarte ridicat, aceasta găsindu-se la o adâncime de circa 3 m. Balta din Freidorf, botezată de locuitori Balta Szabo, este o rămășiță din vechile bălți care ocupau odinioară zone întinse. Se
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
poate observa faptul că și Parcul Petofi Sandor este amplasat în locul unei foste bălți datorită diferențelor de nivel între șosea și parc. Între terasamentul căii ferate ce duce spre Cruceni și digul canalului Bega, terenul este și în prezent foarte mlăștinos. În anii 70 regimul comunist a dispus săparea mai multor canale de desecare în acea zonă. Acestea se întâlnesc în bazinul unei stații de pompare care pompează surplusul de apa în Canalul Bega. În prezent, Stația de Pompare Freidorf, care
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
de 275 km și un bazin hidrografic de 5.757 km². Printre afluenții cei mai importanți se numără râurile Sitna, Miletin și Bahlui. Inițial, Jijia se vărsa în Prut în dreptul localității Gura Bohotin (comuna Gorban, județul Iași), într-o regiune mlăștinoasă cu statut de rezervație, numită "Delta Jijiei". Pentru reducerea efectului inundațiilor și extinderea suprafețelor agricole, au fost efectuate mai multe lucrări de regularizare a cursului râului Jijia. Astfel, în aval de localitatea Chiperești, apare o bifurcație (nod hidrotehnic) a Jijiei
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
sumă de 50.000 de euro, pentru cumpărarea terenului de la actualii proprietari. Pe aceste terenuri s-au deschis canale de irigații, pentru a forța inundarea pajiștii satelor Prisăcani și Costuleni, așa-numita "zonă umedă Ciobârciu". Anterior, pajiștea era o regiune mlăștinoasă, inundată jumătate din an, ea neputând fi folosită în agricultură. Această zonă umedă este așezată exact pe culoarul de zbor al păsărilor migratoare. Au fost construite 4 poldere (porțiuni joase de uscat îndiguite) la Costuleni pentru atenuarea viiturilor de pe afluenții
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
este intercalate de două golfuri - Paluszek și Kal. Lîngă se află satul Kal în care s-au găsit urmele unei vechi așezări prusace. Un pic mai departe este situat Kalski(un cimitir obelisc din sec. al XVI-lea ). Mic și mlăștinos astfel e descris întreagul lac Kirsajty de peste 2 km2. Inclus în Mamry, se află între lacurile din nordul Mamry și Dargin. Partea de jos nămoloasa este acoperită cu vegetație sub strat de flux, în timp ce malul vestic este marcat de o
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
2 km2. Inclus în Mamry, se află între lacurile din nordul Mamry și Dargin. Partea de jos nămoloasa este acoperită cu vegetație sub strat de flux, în timp ce malul vestic este marcat de o pădure de foioase. Țărmurile sunt mici și mlăștinoase. Dacă vom naviga sub pod, ne-am lasă Kirsajty și periculos Dargin Lacul apare în fața noastră.Trecere îngustă care leagă cele două lacuri a fost folosită că o locație în aer liber în timpul filmărilor filmului ”Faraon” - au transformat Kirsajty într-
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
România dispunea acum de o rețea feroviară conectată cu țările din străinătate. Compania austriacă Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a construit Calea ferată Pașcani-Iași pe care a finalizat-o la 20 mai/1 iunie 1870. Gara Iași a fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Wachter. Lucrările la clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamentele cu aproximativ doi metri. Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
este o rezervație naturală din statul Florida, Statele Unite ale Americii. Este cea mai mare rezervație naturală subtropicală din Statele Unite, conținând 25% din terenul original al regiunii mlăștinoase din sud-vestul Floridei. Este vizitată de peste 1 milion de oameni în fiecare an, fiind a treia mare rezervație din cele 48 de state americane, după Parcul Național Death-Valley și Parcul Național Yellowstone. A fost declarată Rezervație a Biosferei și una
Parcul Național Everglades () [Corola-website/Science/314710_a_316039]
-
m, cea maximă fiind de 5.5-6 m. Bazinul limanului are o formă alungită. Malurile estice și vestice ale limanului sunt mai înalte și abrupte, presărate cu ravine (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului au cunoscut o epocă mezolitică mai îndelungată, durând chiar milenii. În nordul Europei, grupurile sociale au avut condiții de trai favorabile, cu rezerve de hrană mai bogate, doar în jurul acelor ținuturi mlăștinoase și împădurite datorită unui climat mai călduros. Stau mărturie vestigiile arheologice ale culturilor "Maglemozian" (zona Danemarcei de azi) și "Azilian" (la granița dintre Spania și Franța). În aceste condiții, apariția neoliticului în nordul Europei a fost amânată cam pe la 4
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
le-au ocupat teritoriile Siria și Palestina. Anul 950: o mare civilizație se prăbușește. Dar supraviețuiesc câțiva indivizi în ținuturile înalte ale Americii Centrale, ce poartă urmele unei civilizații prospere. Maiașii trăiau în America Centrală din mileniul II î.en. Drenau terenurile mlăștinoase și construiau sisteme de irigații. Din 300 î.en., timp de 600 de ani, au construit orașe-state independente în Guatemala, Belize și în sudul peninsulei Yucatan. Erau organizați în clase sociale de nobili, preoți, regi, funcționari și războinici, precum și oameni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lungi pe mare au necesitat instrumente de navigate pentru calcurarea poziției și direcției, că astrolabul arab, teodolitul și busolei. Morile de vânt au fost îmbunătățite și erau întrebuințate pentru măcinarea porumbului și pomparea apei, iar olandezii desecau și recuperau terenurile mlăștinoase cu ele. Leonardo da Vinci, care a fost artiști și inventator, a proiectat schițe pentru construirea unor aparate de zbor, aeroplane, elicoptere, submarine și vehicule blindate. Galileo Galilei, inspirat după teoria lui Copernicus că Pământul se rotește în jurul Soarelui, în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
subterane (ele sunt cunoscute de către localnici sub denumirea de „Pivnițele din vii”). Cetățile sunt așezate în centrul comunei Stremț, circa nord-vest de Teiuș, pe valea cu același nume, într-un loc puțin ridicat și înconjurat de o zonă care era mlăștinoasă. Alegerea locului de zidire a cetății a fost determinată de prezența mlaștinilor, alimentate dinspre nord de un izvor ce există și astăzi, care împiedica accesul spre cetate din trei părți (nord-est, sud și vest). La cetate se poate ajunge ușor
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
față de altul. Cel exterior era legat, probabil, de capetele contraforturilor turnurilor de pe latura de sud-est. Între ele se formează un spațiu liber de circa 3 m, constituind așa-numitul swingler. Terenul pe care sunt plasate aceste ziduri este unul nestabil, mlăștinos, pe sub care curg izvoare cu debite destul de mari. Acest teren nu permitea ca zidurile de incintă să aibă o fundație solidă și, în consecință, constructorii au dublat incinta ținând seamă în acest caz mai ales de puterea armelor de foc
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
m, materialul rezultat din săparea șanțului a fost folosit pentru ridicarea unui val de pământ în exteriorul șanțului de apă care avea și el aceeași formă elipsoidală. Cu excepția drumului de acces la poarta de intrare în cetate zona înconjurătoare era mlăștinoasă, fapt ce constituia o adevărată barieră naturală în calea eventualilor atacatori. În incinta cetății pe lângă donjonul principal existau în colțul de S-E câteva construcții anexe și clădiri. "„Boiarii toți și mari și mici au ridicat domn pre Radu Vodă
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
de „"Cedîrlez"” sau „"Aghios Georgios"”. Ciotica este o pescărie la mare a comunei Murighiol, accesibilă numai cu vaporul, și situată la jumătate drum între Sfântu Gheorghe și Gura Portiței. Ținutul Cioticei este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
spre care coboară scările hotelurilor „Panoramic”, „Amfiteatru” și „Belvedere”. „Neptun” este o grădină a litoralului, situat în fosta pădure Comorova, între „Olimp” și „Jupiter”, beneficiind de răcoarea pădurii și a celor două lacuri cu apă dulce, amenajate pe fostul liman mlăștinos. Plaja stațiunii „Neptun” este în parte comună cu plaja stațiunii Jupiter și este cordonul dintre fosta mlaștină Comorova și mare, având o lungime de 2 km și o lățime ce variază între 50 și 100 m. Primele lucrări încep în
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
lucrările au luat sfârșit. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul Iernii a fost distrus în timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost reclădit. Astăzi, clădirea se confruntă cu problemele cauzate de către afluxul de vizitatori, a instabilității solului mlăștinos pe care edificiul a fost construit, dar și din cauza umidității provocate de apropierea sa de râul Neva. Au avut loc lucrări de restaurare între anii 1984 și 2005. Palatul este astăzi considerat o bijuterie a artei baroce rusești. Planul clădirii
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
râului Tennessee pentru al doilea fort astfel încât o garnizoană să poată călători între ele pentru apărarea ambelor poziții, despre care credea că nu pot fi atacate simultan. Spre deosebire de fortul de pe Cumberland, Fort Henry se afla pe un teren jos și mlăștinos, dominat de dealurile de pe malul celălalt. Ca avantaj, avea un câmp de tragere de 3 km în josul râului. Echipa de analiză chemată de Donelson, formată din Adna Anderson, inginer constructor, și maiorul William F. Foster din Regimentul 1 de Infanterie
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
malurile lacurilor și ale Mării Negre). Altitudinea scade pe măsura apropierii de țărmul mării. În partea de sud se află o zonă litorală joasă, cu plaje. Pe malul mării se află stațiunile maritime Raseika, Katranka și Băile Burnas (Lebedevka). Solul este mlăștinos (pe malurile limanelor) și nisipos (pe malul mării). În zonă se află cariere de calcar și de nisip. Clima raionului Tatarbunar este temperat-continentală, cu 210-215 zile calde pe an și precipitații medii anuale de 350-390 mm/m². Conform recensământului din
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971), cu o suprafață protejată de 65 km². Bazinul limanului are o formă circulară neregulată, cu diametrul de aproximativ 20 km. Malurile nordice, estice și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Covurlui este legat de Lacul Ialpug (în
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă doar un singur elefant supraviețuise. Știind de legiunile staționate în Rimini și Arezzo, generalul cartaginean a decis să traverseze Apeninii prin Pistola. Terenul era dificil și mlăștinos. Armata se mișca lent. Mulți soldați mureau de foame și se îmbolnăveau, iar Hannibal și-a pierdut un ochi din cauza unei insecte ce l-a înțepat și i-a provocat o infecție. Armata lui Flaminius a fost trimisă spre Arrezo
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
70-80 m și o lățime de 50-60 m și era destinat pentru construirea bisericii, iar al doilea avea o lungime de 70-80 m și o lățime de 50-60 m și era destinat pentru amenajarea unui cimitir. Terenul din urmă era mlăștinos și nu a putut fi folosit pentru cimitir, iar moșierul Roznovanu, la insistența aceluiași Iosif Sonntag, a donat un alt teren pentru cimitir în zona de deal, cu condiția ca noul cimitir să fie folosit jumătate pentru credincioșii catolici și
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
alt teren pentru cimitir în zona de deal, cu condiția ca noul cimitir să fie folosit jumătate pentru credincioșii catolici și jumătate pentru credincioșii ortodocși. Pe acel teren s-a amenajat cimitirul existent astăzi în centrul orașului Pașcani. Pe terenul mlăștinos, aflat între atelierele de reparat locomotive și vagoane și depoul de locomotive și care fusese destinat inițial pentru amenajarea cimitirului, compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJE) a construit în 1872 o biserică catolică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe atunci, comunitatea catolică
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
loc al bătăliei. El sugerează că numele provine din "Hreod Mor", un termen anglo-saxon ce înseamnă „mlaștină stufoasă”. Bazându-și opinia pe arhivele bisericești din secolele al XIII-lea și al XVI-lea, el consideră că „Redemore” era o zonă mlăștinoasă aflată între Ambion Hill și satul Dadlington, fiind aproape de Fenn Lanes, un drum roman care parcurge regiunea de la est la vest. Foard crede că acest drum este cea mai probabilă rută pe care au ajuns ambele armate pe câmpul de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]