986 matches
-
Satul Valea Grădiștei, 507 locuitori din care 126 moșneni. Satul Diaconești, 251 locuitori din care 69 moșneni. Satul Linia, 242 locuitori din care 57 moșneni. Satul Obislavul, 270 locuitori din care 76 moșneni. Satul Țuțurul, 282 locuitori din care 66 moșneni. Satul Străchinești, 40 locuitori din care 10 moșneni. Satul Tulburea, 404 locuitori din care 99 moșneni. Satul Dobricea, 674 locuitori din care 160 moșneni. (Petru Poni, Statistica Răzeșilor, București, 1921, pag 187-194) 1912. Satul Diaconești, com. Grădiștea, plasa Oltețul, 251
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
moșneni. Satul Diaconești, 251 locuitori din care 69 moșneni. Satul Linia, 242 locuitori din care 57 moșneni. Satul Obislavul, 270 locuitori din care 76 moșneni. Satul Țuțurul, 282 locuitori din care 66 moșneni. Satul Străchinești, 40 locuitori din care 10 moșneni. Satul Tulburea, 404 locuitori din care 99 moșneni. Satul Dobricea, 674 locuitori din care 160 moșneni. (Petru Poni, Statistica Răzeșilor, București, 1921, pag 187-194) 1912. Satul Diaconești, com. Grădiștea, plasa Oltețul, 251 de locuitori din care 69 răzeși. Satul Dobricea
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
moșneni. Satul Linia, 242 locuitori din care 57 moșneni. Satul Obislavul, 270 locuitori din care 76 moșneni. Satul Țuțurul, 282 locuitori din care 66 moșneni. Satul Străchinești, 40 locuitori din care 10 moșneni. Satul Tulburea, 404 locuitori din care 99 moșneni. Satul Dobricea, 674 locuitori din care 160 moșneni. (Petru Poni, Statistica Răzeșilor, București, 1921, pag 187-194) 1912. Satul Diaconești, com. Grădiștea, plasa Oltețul, 251 de locuitori din care 69 răzeși. Satul Dobricea, comuna Băești - 674 locuitori din care 160 răzeși
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
moșneni. Satul Obislavul, 270 locuitori din care 76 moșneni. Satul Țuțurul, 282 locuitori din care 66 moșneni. Satul Străchinești, 40 locuitori din care 10 moșneni. Satul Tulburea, 404 locuitori din care 99 moșneni. Satul Dobricea, 674 locuitori din care 160 moșneni. (Petru Poni, Statistica Răzeșilor, București, 1921, pag 187-194) 1912. Satul Diaconești, com. Grădiștea, plasa Oltețul, 251 de locuitori din care 69 răzeși. Satul Dobricea, comuna Băești - 674 locuitori din care 160 răzeși. Satul Grădiștea, plasa Oltețul - 425 locuitori din care
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Satul Țuțuru, comuna Grădiștea, plasa Oltețul - 282 locuitori din care 66 răzeși. Satul Valea Grădiștea, com. Grădiștea, plasa Oltețul - 507 locuitori din care 126 răzeși. Satul Veaca, com. Grădiștea, plasa Oltețul - 54 locuitori din care 18 răzeși. (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura Universitaria, Craiova, 1999) 1925. Comunele Grădiștea ( compusă din satele Grădiștea, Valea Grădiștei și Veaca), Băești ( compusă din satele Dobricea, Străchinești și Tulburea) și Obislavul (compusă din satele Obislavul, Deaconești, Linia și Țuțurul) făceau parte din Plasa Oltețul. (Enciclopedia
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
pomilor fructiferi și a viței - de - vie. În ultima perioadă se observă o preocupare pentru apicultură. Mulți tineri accesând fonduri europene în acest sens. În anul 1847, în Grădiștea funcționa o moară pe râul Olteț, moară proprietate a Obștei de moșneni grădișteni, iar lângă aceasta o crescătorie de porci ce erau valorificați la Budapesta. În anul 1904,10 mai, la inițiativa învățătorului Vasile Bucheru, se înființează Banca Populară ”Cetatea”. Lucra cu Casa Centrală și făcea operațiuni în comunele Grădiștea și Tina
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
lăcaș de rugăciune din sat, anterior credincioșii mergând la mănăstirea Gura Motrului pentru hrana sufletească. Partea de jos a satului era în acel timp moșia mănăstirii, iar locuitorii de aici erau clăcași, în timp ce în partea de sus, în Răduțești, locuiau moșneni. Deși ridicată în partea de jos a satului, tradiția susține, totuși, că biserica a fost ridicată pe locul culei familiei Butoi, întemeietoarea satului. Conform pisaniei de peste ușa de la intrare în tinda femeilor, biserica a fost tencuită și pictată în interior
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
o biserică din lemn cu o vechime mai mare de 500 ani, propusă sau inclusă în rândul monumentelor naționale și aflată în delul Pistestilor. Biserică Trei Ierarhi a fost ridicată cu 50 de ani înainte de reobtinerea actului de hotar al moșnenilor budieni, adică în 1832, lângă locul celei cu o vechime de peste 3 secole de la care se mai păstrează zona de altar declarată de asemenea monument național. Începând din 1995, preoții care au slujit au avut perioade scurte de timp de
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
cătunele Dragoieni și Pișteștii din Deal cu 955 locuitori. Deci la începutul secolului al 19-lea așezarea Budienilor avea aproape 1000 de locuitori. Primul act de hotărnicie cunoscut este cel al inginerului Caramenchi în 1842 unde se spune ca hotarul moșnenilor budieni este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar certe) stăpânite de aceștia. Gospodăriile budienilor cuprindeau case mari și încăpătoare
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar certe) stăpânite de aceștia. Gospodăriile budienilor cuprindeau case mari și încăpătoare în marea lor majoritate cu o înălțime de pește 7m și poziționate în părțile
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
de casă din Budieni a fam. Beuran așezată însă, la transfer pe noul amplasament, pe o temelie din beton. Starea economică la 1910, după recuperarea prin cumpărare a unor suprafețe de teren ajunse în proprietatea diverșilor boieri, era următoarea: Locuitori - moșneni Suprafață com. Budieni inclusiv Șasa - 2870ha Suprafață cultivata cu grâu și secara - 190ha Suprafață cultivata cu porumb - 694ha Fânețe - 292ha Livezi și vii - 190ha Pădure și izlaz - restul Numărul de locuitori (fără Pistesti și Șasa - numărătoare parțială -în realitate peste
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Călinești, Proieni, Golotreni și Valea lui Stan. Accesul la oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi-Voineasa-Petroșani) a drumului național 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru. La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare a început la Mănăstirea Cozia făcută cu robi țigani. Aceștia
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
de jos a satului (la Napoleon) duminică la amiază când se pregătea să meargă la biserică. Prima atestare a satului de reședință este din 22 octombrie 1572 și apare în condica unei mănăstiri locale. Satul este menționat ca fiind de moșneni, neaserviți vreunui boier sau vreunei mănăstiri. Numele satului este de origine slavă, bez=fără, deadea=bătrâni, adică satul fără bătrâni. Se presupune că satul a fost fondat în jur de 1200 de familii tinere în căutare de teren, de aici
Comuna Bezdead, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301154_a_302483]
-
Bratovești este un sat în comuna Titești din județul Vâlcea, Muntenia, România. Este așezat la apus de satul Titești, pe șoseaua forestieră Cornet - Tărure. În preajma întemeierii statelor feudale (sec. al XIV-lea), deși era condus de vechea obște liberă a moșnenilor de aici, a fost transformat în sat de clăcași ai Mănăstirii Cozia, pe aproape jumătate din hotarul său. Tăranii (moșneni) dețineau terenul situat pe Valea Satuluim, înspre miazăzi, adică proprietățile cuprinse între "Ulița Popii" și "Ulița Priporului", cu locurile din
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
șoseaua forestieră Cornet - Tărure. În preajma întemeierii statelor feudale (sec. al XIV-lea), deși era condus de vechea obște liberă a moșnenilor de aici, a fost transformat în sat de clăcași ai Mănăstirii Cozia, pe aproape jumătate din hotarul său. Tăranii (moșneni) dețineau terenul situat pe Valea Satuluim, înspre miazăzi, adică proprietățile cuprinse între "Ulița Popii" și "Ulița Priporului", cu locurile din jur. Proprietatea Mănăstirii Cozia se situa în partea dreaptă a Văii Satului, spre Bumbuiești, după cum reiese din planul întocmit de
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
de pe noua listă a monumentelor istorice în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, pe baza elementelor sculptate în portal, cel mai probabil din secolul 18. Ctitorii bisericii au fost moșnenii de loc. Momentul renovării acestui lăcaș în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare, păstrată fragmentar: "„Această biserică au fost dă lemnu și dărăpănată și sau tencuit și sau zugră[vit] ... [în vremea
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
avea arondat și satul Odăile, având 641 de locuitori, o școală frecventată de 23 de elevi și o biserică ortodoxă. Comuna Pucheni-Miroslăvești avea 689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau 42 de elevi. Comuna Puchenii Moșneni avea 746 de locuitori, o școală frecventată de 46 de elevi în 1899 și o biserică ortodoxă construită în 1884 de de localnicii din comună și din Puchenii Miroslăvești; locuitorii se ocupau cu agricultură și cu fabricarea de rogojini, pe
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
și cu fabricarea de rogojini, pe care le vindeau în Ploiești și în București. În secolul al XX-lea, a început un proces de comasare a acestor comune, incluse acum în plasa Câmpul, a cărui reședință a devenit comuna Puchenii Moșneni. Astfel, în 1925, comuna Puchenii Mici fusese desființată, satele ei fiind arondate comunei Puchenii Mari, denumită atunci "Puchenii Crainici"; tot atunci, comuna Puchenii-Miroslăvești a fost desființată și inclusă în comuna Puchenii Moșneni. Comuna Pietroșani, cu satele Pietroșani și Pușcași, avea
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
Câmpul, a cărui reședință a devenit comuna Puchenii Moșneni. Astfel, în 1925, comuna Puchenii Mici fusese desființată, satele ei fiind arondate comunei Puchenii Mari, denumită atunci "Puchenii Crainici"; tot atunci, comuna Puchenii-Miroslăvești a fost desființată și inclusă în comuna Puchenii Moșneni. Comuna Pietroșani, cu satele Pietroșani și Pușcași, avea 1497 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi (din 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, cele trei comune au revenit la județul Prahova, și
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
județul Prahova, și au fost imediat comasate în comuna Puchenii Mari. În comuna Puchenii Mari se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1742) din cimitirul satului Odăile; (1855-1861) din Puchenii Mari; și (1818) din cimitirul satului Puchenii Moșneni. În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl de „la Cetățuie”, aflat în zona satului Odăile, unde s-au găsit urmele unei cetăți și ale unei așezări
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
și cimitirul din jur un ansamblu valoros, așezat într-un cadru natural pitoresc. Vechile catagrafii surprind cel puțin două biserici de lemn în Găbrieni, fost Alimăneștii de Jos, una cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”, pe moșie megieșească, de moșneni, și una cu hramul „Sfinții Voievozi” pe moșia Schitului Berislăvești. S-a păstrat cea dintâi, astăzi cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a țăranilor liberi din Găbrieni. După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă în Găbrieni
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
generalul Ion Tarnoschi (1852-1930). a decedat la 11 iunie 1884, în București, în vârstă de 75 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri”. Tatăl lui Zaharia, Anghel Boer, era descendentul unui personaj interesant: Pârvul sin Matei Cojocarul sau Cupețul, moșnean cu dare de mână din Comanca (lângă Caracal, jud. Olt), devenit negustor în timpul ocupației austriece în Oltenia. Din cauza unui conflict cu niște turci, Pârvul sin Matei s-a refugiat în 1739 la Sibiu, fiind înregistrat la graniță cu numele „Boer
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
de mână din Comanca (lângă Caracal, jud. Olt), devenit negustor în timpul ocupației austriece în Oltenia. Din cauza unui conflict cu niște turci, Pârvul sin Matei s-a refugiat în 1739 la Sibiu, fiind înregistrat la graniță cu numele „Boer”, deoarece numai moșnenii și boierii olteni aveau libertatea să se strămute după voința lor. Ulterior, Pârvul sin Matei Boer s-a stabilit în Banat, la Comloșu Mare, el fiind cel care a înființat (prin „înfigerea parului”) Mahalaua Oltenilor din acest sat bănățean. Zaharia
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
al acestuia. În anul 1843, Z. Boerescu este mutat ca director provizoriu al Seminarului din Curtea de Argeș, iar apoi este numit, în același an, profesor al Școlii Normale din Caracal. În timpul șederii în Caracal, Z. Boerescu reia legăturile de familie cu moșnenii Urculești din Comanca, pe care i-a ajutat în a-și cere drepturile de proprietate uzurpate de personaje sprijinite de cârmuirea județului Romanați. Tot acolo se împrietenește cu Popa Șapcă, învățător din Celei, viitorul revoluționar, pe care îl propune în
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]