9,547 matches
-
Întindea un șes imens, cu iarbă scurtă și bogată și cu un steag dacic alb, așezat În vârful unui stâlp Înalt și pe care vântul Îl umfla mereu. Erau un aerodrum, așa cum va afla mai târziu. Au trecut pe lângă o moară gălăgioasă, ascunsă Între pomi și stufăriș, și lăsând drumul mare, au urcat un drumeag lateral, o uliță strâmtă și pe la ceasurile amiezii, când oamenii sunt plecați pe câmp la muncă, au ajuns la o poartă pe care Victor a deschis
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tine în partidul vostru? Toți, dom'primar, toți. CAPITOLUL III Conturi palide din grădina lui Adam Un viol mai ciudat Procurorul Adam era obosit și tocmai se pregătea să plece acasă cînd secretara îl anunță: Au venit cei de la Cotul Morii. Care? întreabă Adam. Cei cu violul. Anchetatorul își reamintește povestea, oftează și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle spălate (un leu bucata la cooperativă), în stiva de grăunțe pregătite pentru moară, ochiul se întrista și îi era de ajuns. Dacă de acolo, de sub grindă, o mână ar fi coborât să-l atingă pe umăr, dacă l-ar fi certat, dacă l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel viu s-ar fi descompus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
podul palmei nicio urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar nenea Vasile le trecea pe toate prin moara cu ciocănele. Pe Didina a ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tat-tu să mătur. Tata te pune în fân ca pe cloșcă, am văzut. Tata nu te bagă în casă, casa este a lu mama și patul este a lu mama. Mama vine peste 10 zile, mama mea nu o sa moară, vine. Știu eu ce făceați acolo. Nu sunt prost, știu. În casa lu mama nu te las să intri. Ce tot vorbești acolo, drace?! Ai tras cu ochiul, pervers mic! Dacă află tanti Eugenia, te omor. Auzi? Te omor. Tat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și nu visează își proiectează timpul ca pe o ceață în oglindă. Cu un foarfece de lumină, decupezi conturul cât să motivezi intenția de a respira; în rest, inima piatră de moară, sângele mlaștina melcilor, oasele așchii de cruce, ochii în icoană și cam atât; sunt în gând cât nu încap în ființă, sunt în vis ce dă pe dinafara gândului, sunt în imaginație ce rebutează visarea. Pentru vise nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piatra ascunde izvorul în porțile cimitirelor. Am zis eu că tu ești bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine. Îmi ajunge, te-am suportat destul, mai bine ascultam un teatru radiofonic. Turui ca o moară stricată, periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze! Ia zi, a ciripit ceva porumbelul? Numai prostii, părinte Spiridon, numai prostii. Eu cred că ne-am procopsit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spate, aflu eu dacă și-a primit canonul. Nu se mai poate, îmi ajunge, am ostenit destul pentru acest schit, am pus vorbă bună la județ, v-am adus lumină tocmai de le Bârgăul mare, v-am tras apă, eoliană, moară, tipografie. Pentru ce am făcut eu toate acestea, pentru necuviință, pentru obrăznicie, pentru neascultare? Gata! Mâine bag drujba în livadă, lemn de foc fac din ea, cu matale nu-i chip să mă înțeleg. Și câte am lăsat de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și țiganii. Căci luminișul ăsta din mijlocul Răteștilor era treimea cea mai atrăgătoare, cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga sem din fugă pe la porți pe Zoli, pe Tibi, pe Jani și pe Duczi: — Gyertek! Le bontják! — Mit? — A malmot! — Ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mă! CÎnd vă văd și pă voi aci, Îmi vine să mă omor mai iute! Împrăștiați vă, dracului, odată! Glasul lui a fost urmat de altele mai lătrătoare și de cîteva mutre necunoscute, cu șepci de oraș, ieșite din dosul morii. Înainte de a strînge din dinți de indignare, ne-am risipit și ne-am ascuns pe unde-am nimerit ca să nu ni se audă suspinul. Ne-am pierdut pe rîturi, pe sub răchițile Văii Măriei. Așa i se spunea platoului ierbos din dreapta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori, ca noi să nu ne mai muiem pîinea În ulei Înspumat, și cutezanța de a-i trage trei șuturi În cur lui Vilmoș pentru că țiganul nu fugise odată cu noi și mai fluierase de vreo cîteva ori. Iar Vilmoș unde să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se ducă? S-a retras și el peste rît, pe cărarea folosită de toată lumea ca scurtătură, și a ieșit În sat pe la brutărie. S-a Întîlnit cu vreo doi băieți de-ai noștri, anunțîndu-i că „Bistoș, sută-n sută moara va cădea peste demolatori!“, fiindcă el, Vilmoș, Îi blestemase scuipînd În vînt și că, dacă scuipatul prinde bine vîntul, blestemul se leagă. A luat-o apoi pe ocolite către coliba lui. Locuia, ca toți ceilalți țigani, de-a stînga Văii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe ape largi cît cerul, furtuni pe mare care sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt, dolari de argint, o moară de mînă pentru făcut bani, oameni cu pielea neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la lucrătorii din fabrică la fiecare sfîrșit de săptămînă și un cîntec - engleza lui mi-a scăpat -, dansai pe el bătînd din palme, sîmbăta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alții mînați de necaz ori chiar de visuri și a luat drumul spre porturile de la Adriatica. Floare s-a Întors În casa părintească din Giungi și s-a pus pe așteptat. Părinții și surorile ei mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar ea vedea de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit, la Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din nordul Ardealului, sub Împărăția austro-ungară, cîtă răbdare, cîtă speranță și cîtă neliniște Încăpeau În inima unei neveste de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fel ca În lumea Ielelor ori a Frumoaselor, cum mai cutezau unii să le spună. Era Încredințată că poate Întîlni America oricînd și oriîncotro ar merge, așa cum, În ziua dinainte de SÎnziene, venind cu maică-sa cu sacii de făină de la moară, a Întrezărit pe cîmpie un fel de roată de lumină. Soarele stătea să scapete, iar drumul lor nu putea să treacă decît pe lîngă hora aceea. Era Într-adevăr un joc Învîrtit al unor femei tinere, atît de frumoase că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]