911 matches
-
Antonescu luă puterea dictatorială, toată tensiunea nervoasă stăpânită ani de zile se dezlănțui și porni la restabilirea ordinii și îndreptarea politică, prea repede și radical. După depunerea jurământului către tânărul rege, îi vorbește de mocirla din care trebuie scoasă țara - mocirla era opera tatălui său. S-ar fi putut atenua termenul, mai ales fiind dată trista stare a fiului în momentul despărțirei de tatăl plecat așa de rușinos. În telegrama către regina Elena, o chema cu primul tren, lucru imposibil, dânsa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot împărți cu nimeni. * Nici o fereastră nu poate obtura privirile. * Inima mea e o țintă pe care nimeni nu o poate lovi. * Bălăciți-vă în sufletul meu - vă veți îneca în propria mocirlă. * Cel mai periculos dușman e cel de lângă tine. * Căldura vine din sobă, nu dinafara ei. * Dacă lumea nu ar exista, nu aș exista nici eu. * Înțeleptul nu face ce vrea, ci ceea ce poate să facă. * Cruzimea este o reacție emoțională
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
o aruncare de la 9 metri executată când jocul era oprit, rezultând un gol neregulamentar. Iar dacă Federația Română de Handbal nu ia nicio măsură în cazul celor doi escroci, înseamnă că lumea handbalului nu face altceva decât să plonjeze în mocirla pe care o vedem zilnic în “Liga lu’ Mitică”. Acestea fiind spuse, domnu’ Marinescu, dacă aveți o fărâmă de bun simț, scoateți-i afară în șuturi pe cei doi circari și delegați-i pe viață la “mondialele” de curling rezervate
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de stat, sunt ocupate de impostori cu relații politice și economice clientelare, de oameni de modă veche și slujitori de interese meschine. Oamenii puterii din România se complac în situația actuală și nu vor să o schimbe, vor mai departe mocirla în care se pot îmbogăți mai departe necontrolați și nepedepsiți. Nu trebuie să disperăm însă, în România există o mulțime de tineri instruiți și cultivați, minți luminate și suflete curate, cu dragoste de neam și țară, cu iubire de Dumnezeu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pe frica paralizantă care ar putea să-i facă pe unii să renunțe la orice acțiune. Metoda modernă de luptă împotriva voitorilor de bine este însă distrugerea lor mediatică. Există segmente de intreprinderi mediatice cumpărate de bogați interesați în păstrarea mocirlei și a apelor tulburi în care ei se pot îmbogăți în continuare nestingheriți și necontrolați, care dezinformează, inventează, răstălmăcesc, calomniază, discreditează și otrăvesc astfel mintea și sufletul milioanelor de ascultători sau privitori la emisiunle de televiziune. Slavă Domnului că nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Ilașcu, doamnei Nina, mamei Natalia și la toți cei dragi, la mulți ani și Dumnezeu să ajute să străbateți și să înfruntați cu bine toate greutățile! Precum Iisus din morți a înviat, așa și neamul nostru să fie scos din mocirla istoriei în care ne-a adus stăpânirea străină! întru mulți ani cu sănătate!” “Doamnă Ilașcu, eu am fost la dumneavoastră astă toamnă. V am trimis înainte de Anul Nou vreo câteva lucrușoare și ochelari, cred că sunt buni. Aș fi venit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i putea vedea pe cei de o seamă cu tine și a putea schimba cu dânșii o privire de dragoste! Pentru a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
microfoane direcționale și înscenarea unor accidente de circulație și ajungând până la măsluita amiciție la toartă, au pus cu toții umărul la frica celorlalți. Azi, în schimb, în România ca și în toate celelalte dictaturi stinse din Europa de Est, vânturătorii-de-rele așteaptă intrarea în „mocirla capitalistă“, după cum numeau ei cu dușmănie și invidie, până la prăbușirea dictaturilor, Europa occidentală. Europa, care acum ar urma să le-aducă profit, a însemnat pentru ei mai întâi o prăbușire lăuntrică pricinuită de pierderea puterii lor. Dar între timp s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarăși în funcțiune - ca un tren pe care-l muți de pe o linie pe alta. și ei consideră că a sosit în sfârșit timpul s-o ducă la fel de bine acasă la ei cum o duc de decenii dușmanii lor din „mocirla capitalistă“. Sau dușmanii lor de stat, pe care i-au vârât după gratii sau i-au „convins“ să plece aiurea, cu nervii zdruncinați, din scârbă de țară, ori i-au izgonit în lume. Cei mai mulți dintre băgătorii-de-frică privesc, luând act de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iernile de pomină când termometrele înregistrau temperaturi sub - 17 grade Celsius? Sau cozile de sacoșe de la lapte și iaurt sau capacele de butelii numerotate și înșiruite cu zile înainte? În paralel cu aceste umilințe cotidiene, scribii rușinii se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau din cel mai abject oportunism. Unii magistrați
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
scriitorii din România calcă nu pur și simplu pe drumul realismului socialist, al realismului epocii noastre în desfășurarea ei istorică. Ei știu că această situație face mult sânge rău dușmanilor noștri, care ar fi dorit să ne vadă târâți în mocirla confuzionismului, să ne vadă târâți de curentul infect al revizionismului, ponegrind lumea socialistă, defăimând regimul nostru și renegându-ne pe noi înșine. Nici acum, nici în viitor, scriitori noștri n-au de gând, pe cât se vede treaba, să facă această
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
după cum spuneam, în mizerie. În afară, bineînțeles, de cei care erau mai egali decât ceilalți. Și ajungem în felul acesta la aspectul sordid al socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care trăiam. Lipsa de toate alea. La fel ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la întrebările care mă frământau. Timp de 30 de ani, într-o existență solitară, am încercat să aflu de ce nu pot progresa prin muncă cinstită, ce am de făcut în această viață, dacă ar trebui să intru și eu în mocirlă ca alții?! Până la urmă, ce este cu noi, oamenii, într-o lume plină de suferință? Ce avem de făcut pe acest pământ? Să plătim pentru păcatele lui Adam așa cum susține Biserica? - Absurd! Cum ne putem închipui că Cineva, o Inteligență
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
te trăgea de limbă ca să aibă ce raporta ,,șefului”. Poate ,,colonelul Frunză” n-a fost printre cei mai răi torționari, dar simpla lui prezență în întreprindere ca element de intimidare, faptul că avea sarcina să atragă oameni slab pregătiți în mocirlă, a fost de ajuns ca acesta să reprezinte un adevărat focar de infecție pentru cei din jur. Dacă ar fi fost să se lege o relație cu Mariana, nu cred că aș fi avut nici o șansă; era atâta răutate în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu funcții care mai mult își băteau joc de mine. Iar prin scrisorile trimise, se pare că i-am deranjat destul de mult pe escroci. Atunci pentru orice om erau două posibilități; fie te băgai mai mult sau mai puțin în mocirlă ca să avansezi și să-ți fie bine, fie îți păstrai coloana vertebrală și atunci, dacă nu erai cu ei, erai marginalizat și trecut la capitolul ,,ratat”. Mai era și a treia posibilitate, aceea de a încerca să părăsești țara, ceea ce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lumesc. La vremea respectivă, după ce m-am mutat, a urmat o perioadă în care nu înțelegeam ce se întâmplă și voiam să știu ce am de făcut în continuare, în condițiile date. Oare trebuia să mă bag și eu în mocirlă, așa cum făcuseră și alții ca să-mi fie ,,bine” ? Ani de zile fusesem sabotat și ,,lucrat” pe la spate, astfel că la un moment dat mi-am pus problema ce este cu lumea în care trăiesc și care este rostul meu aici
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
astfel că la un moment dat mi-am pus problema ce este cu lumea în care trăiesc și care este rostul meu aici ? Adică prin muncă cinstită nu puteam face mai nimic, permanent eram ademenit să intru și eu în mocirlă, să ,,slujesc interesele partidului” dacă voiam să-mi fie bine. Oare trebuia să profit și eu de alții, să-mi bat joc de oameni ca să-mi fie mie bine? - Căci acesta era prețul ! Să rânjesc frumos în fața unui coleg de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
faptului că suntem la o școală în care elevul poate cădea în capcane, dar ,,profesorul” trebuie să ajute elevul să învețe). -,,Și ne izbăvește de cel rău” (ajută-ne să scăpăm de propriile noastre gânduri rele care ne trag în mocirlă, ca și de cele ale altora care vor să ne tragă în jos). -,,Amin!” (așa gândesc și asta este Credința mea!). Contrar poveștilor cu iz siropos spuse de Biserică, la momentul respectiv, Isus Christos n-a fost înțeles nici de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de viață, prin suișuri și coborâșuri ca să înțelegem unde am greșit, drumul pe care suntem ajutați permanent să-l parcurgem. Eu, personal, am fost în situația de a-mi dori moartea (golănimea mă adusese în asemenea hal ca să cobor în mocirla lor), dar Cineva m-a ajutat; pur si simplu ,,m-a purtat în spinare” cum se spune, ca să merg mai departe. Cred că orice om ajunge la un moment dat să spună: ,, Cineva acolo sus mă iubește “. Cu siguranță Cineva
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cine se mai îndoia de acest lucru, evenimentele de zilele acestea ar fi trebuit să-i lămurească pe deplin. Iată că mizeria începe să iasă la suprafață. Neîndoielnic că și în cadrul actualului SRI sunt oameni care vor să iasă din mocirlă. Pentru că, hotărât lucru, este sub demnitatea unui om, a unui ofițer, să spioneze populația pentru a ajuta o clică de incompetenți și corupți să se mențină la putere. Este o activitate dezonorantă, iar sentimentul nimicniciei și al inutilității poate duce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai subtilă deformare la care apelează Pintilie pentru a actualiza opera lui Caragiale este cea a distopiei. Ne aflăm în punctul cel mai depărtat de opera lui Caragiale, într-un interstițiu imund, într-un spațiu de hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În bombeul lui strălucitor, apoi șutul vijelios, norocul de a-l apăra, senzația de fericire prelungită... Dar mai erau alte zile, mai ușor de ținut minte, mai esoterice, sub un cer mohorât, când zona din jurul porții era o masă de mocirlă neagră, mingea era lipicioasă ca o budincă de prune și capul Îmi crăpa de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văd această trăsătură esențială În senzația constantă pe care o aveai că ești conștient de curgerea neîntreruptă a timpului. Nu știu dacă se va duce cineva vreodată la Cambridge În căutarea urmelor lăsate de cuiele ghetelor mele de fotbal pe mocirla neagră din fața hăului unei porți sau va urmări umbra șepcii mele de-a curmezișul curții interioare până la scara Îndrumătorului meu; dar știu că eu m-am gândit la Milton, la Marvell și la Marlowe, cu mai multă emoție decât cea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]