848 matches
-
demolat în 1831, nou-înființata școală publică a reușit să atragă, în 1833, doar cinci elevi! În același timp în care cele două școli grecești din oraș educau peste o sută, dintre care mai mult de jumătate erau români. Nici autoritățile moldave nu erau scutite de competiția școlilor private, care reușeau să încorporeze un număr însemnat mai mare de elevi decât o putea face învățământul public. Regulamentele școlare pentru cele două principate nu conțineau nicio prevedere despre învățământul elementar rural, astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În Moldova, situația școlilor, a elevilor și a învățământului în general nu a avut o evoluție similară celei din Țara Românească. Școlile rurale, organizate pe cont propriu de săteni, se zbăteau cu dificultăți materiale, precum și cu un absenteism major. Autoritățile moldave încearcă redresarea situației prin promulgarea în 1841 a Regulamentului școlar care stipula înființarea de școli sătești pe cheltuiala țăranilor. Or această prevedere nu era deloc încurajatoare, iar efectele legii au fost sever limitate de neimplicarea financiară a statului în mediul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi se bate când aud rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; dar, domnilor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
relatate ca impresionante pe planul curajului și bărbăției, nu sunt încă injectate cu semnificații naționale. Același tipar este reperabil și în cazul Manualului de istoria principatului Moldavei, publicat câțiva ani mai târziu de către Ioan Albineț (1845). Lucrarea tratează exclusiv trecutul moldav, folosind ca modalitate de partiționare a trecutului aceeași schemă periodică în trei reprize: vechi-mediu-nou, pe care o regăsim și la Aaron: a) istoria veche, care debutează de la cele mai vechi întâmplări ale Daciei, încheindu-se cu momentul întemeierii statului Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care o regăsim și la Aaron: a) istoria veche, care debutează de la cele mai vechi întâmplări ale Daciei, încheindu-se cu momentul întemeierii statului Moldovei prin venirea lui Bogdan Dragoș; b) istoria de mijloc, fixată temporal între fundarea statului moldav odată cu Bogdan Dragoș și domnia lui Ștefan VI; c) istoria nouă, întinzându-se de la Bogdan IV până la Ieremia Movilă, cu domnia căruia se închide narațiunea istorică. Funcția simbolică a conducătorului pe care o joacă Mihai Viteazul pentru "prințipatul România" în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acesta nefăurind o unitate de mult visată, ci acționă în numele și sub pavilion german: "Michaiu Eroulu se facu acumu sî domnulu Ardealului cuprinsu in numele imperatului Rudolfu" (Moldovan, 1866, p. 59). Cât îl privește pe Ștefan cel Mare, nucleul panteonului moldav, acesta nu este nici măcar menționat în manualul de istorie a Ardealului, la fel cum nici Iancu de Hunedoara nu prezintă nici cel mai mic interes pentru Albineț în manualul de istoria a Moldovei, ori pentru Aaron în cel al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manieră întregul cortegiu de figuri eroice au suferit un proces de metamorfozare identitară. Din domn al Moldovei, Ștefan cel Mare a devenit mai întâi domn al Moldo-României (Albineț, 1845), pentru ca în perioada postpașoptistă tranziția să fie finalizată, acesta pierzând identificarea moldavă. c. Unitatea politică. Primul sudaj teritorial-instituțional presupus de idealul unificării politice a românității într-un singur stat național unitar s-a realizat în 1859 prin unirea principatelor danubiene. În ciuda acestui succes repurtat de naționalismul autohton, exista larga conștiință a "îmbucățirii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Laurian (1862) [1859] îi atribuia lui Ștefan cel Mare mobiluri unioniste: "În annulŭ Chr. 1470 Stefanŭ [cel Mare] formâ planulŭ de a scóte pre Radu din România, și de a uni amîndóue principatele suptŭ domnia sa" (Laurian, 1862, p. 60). Identitatea moldavă a lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe frațiĭ noștri de acolo și să unéscă acea țéră cu Moldavia" (Melidon, 1876, p. 62). Istoria noii entități politice rezultată după 1859 este injectată cu o serie de domnitori unioniști, cărora le sunt atribuite mobiluri și aspirații naționale. Identitatea moldavă a lui Vasile Lupu este la rândul ei reciclată într-una de factură cert națională (i.e., română) de același V.A. Urechia (1873, p. 119, cf. Murgescu, 1999, p. 153): "Vasile Lupu umbla și el să realizeze marele plan al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca și în cazul domnilor moldavi, avem de-a face doar cu o unitate intențională, lăsată la stadiul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca și în cazul domnilor moldavi, avem de-a face doar cu o unitate intențională, lăsată la stadiul de proiect nefinalizat. Descălecând din Țara Făgărașului pentru a întemeia statalitatea Țării Românești, Radu Negru a stabilit "capitala provisoriă a Romaniei" la Câmpulung pe baza unor rațiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi împliniri ale unor necesități istorice, sunt prezentate ca realizări conjuncturale, dependente de contextul politic european și de balanța puterilor la nivel continental. Mai mult, manualul coordonat de S. Mitu (1999) punctează atât fragilitatea unirii din 1859, cât și opoziția moldavă la unire și tendințele separatiste care amenințau Principatele Unite (p. 46). Iar în privința Marii Uniri din 1918, același manual deviază dramatic de la prezentarea convențională a Reîntregirii Națiunii prin alipirea mădularelor românești la trupul Patriei-Mamă, sugerând tensiunile care au stat la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a primit vestea că soțul ei este pe moarte. Casa din Târgu Neamț, apoi, o va ceda Mănăstirii Văratic la 16 octombrie 1886 (câteva săptămâni înainte ca Eminescu să fie adus la bolnița mănăstirească din același târg). Ca tânără boieroaică moldavă - era soția Rectorului Universității, probabil cea mai importantă funcție științifică și culturală din fosta capitală a Moldovei! - Veronica petrecea multe zile în plimbări, fie pe la rude și cunoscuți, fie pe la mănăstiri - fie pe la căsuțele lăsate de ea în urmă. O
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
încheiat între cele două porți la Luțk - 13/24 aprilie 1711, se păstrează între aceiași termeni și are ca semnatari pe Dimitrie Cantemir și Petru I. Țarul, cum consemnează Iorga în volumul amintit, era pregătit să elibereze ""acest bun norod moldav, ca și pe alte nații creștine supuse suferințelor barbare" așa cum îi ceruse chiar Dimitrie care redactase în întregime textul documentului". În articolul 6 din Tratatul de la Luțk se preciza că ""după vechiul obicei moldovenesc, toată puterea cîrmuirii va fi în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este și Al.A. Philippide, prin care, cum citim în Salut în Novalis (Al.A. Philippide - Stînci fulgerate), din "Vremea", 27 martie 1930, redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Paginile barbiene sînt și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nici o urmă din atmosfera balcanică sau de rusticitate: "Este singurul occidental care vine cu substanța sa exclusiv citadină. Acesta nu va fi nici marele oraș, "aterio-scleroza globului", baudelaireană, nici zidurile cu culori neutre ale lui Utrillo, ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. Moldova este un pămînt de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. Moldova este un pămînt de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice. Peste tot planează plictisul omului provincial, al
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice. Peste tot planează plictisul omului provincial, al tîrgului din provincia moldavă atît de bine redat de Sadoveanu în romanele sale citadine. Cîteva remarci legate de Moldova sînt de mare luare aminte și ar trebui la mulți să ne dea fiori - sînt, dacă mai este posibil, în final trezitoare: "Bacovia reprezintă toată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
scriitorul optează, totuși, pentru povestire: Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) sunt inspirate din amintiri de familie ori de vreo întâmplare mai deosebită abia schițată într-o cronică. Eliberate de necesitatea invenției epice, textele din Povești moldovenești, „decameron moldav”, cum li s-a spus, renunță și la spectaculos, adăugând în prim-plan pitorescul și melodramaticul, adesea povestea cu aer anecdotic. Interesul se deplasează spre farmecul stilistic, marcând trecerea spre alt registru literar, acela al memorialisticii din Amintiri, volumul I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
București, 1933; Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu, București 1936; Pușkin și România: Viața și opera lui Pușkin în Basarabia și influența sa asupra scriitorilor români, București, 1937; Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966; Pușkin v Moldavii i Valahii, Moscova, 1979. Repere bibliografice: Paul Cornea, Știri noi despre Asachi, Negruzzi, Kogălniceanu, Hasdeu etc. și relațiile literare româno-ruse în prima jumătate a secolului al XIX-lea, VR, 1966, 12; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 276-277. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286925_a_288254]
-
2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Esopia, RL, 1982, 32; Cristian Livescu, Gellu Dorian, „Poeme introductive”, CRC, 1986, 40; Vasile Spiridon, Afinități elective, ATN, 1994, 2; L. D. Clement, Povestiri din vremea ciumei, „Bucovina literară”, 1997, 4-7; Gheorghe Grigurcu, Trei poeți moldavi, RL, 1998, 2; Horia Gârbea, Cum să dai de dracu’?, CRC, 1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice. Din timpul iluziei, Iași, 1998, 242-246; Emilian Galaicu-Păun, Poezia după poezie, Chișinău, 1999, 186-191; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 141-143
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
1942. Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice (a reprezentat România la congrese în străinătate, a fost invitat pentru colaborări și cercetări la universitățile din Chicago, Londra, Cambridge, a fost ales președinte al Societății de Medici și Naturaliști din capitala moldavă), în 1936, Academia Română l-a aclamat între membrii săi corespondenți. În ultimii șase ani din viață (1942-1948), activează la Universitatea de Medicină și Farmacie din București. Așa se explică și imortalizarea medalistică din 1992 de către Universitatea de Medicină și Farmacie
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ale ființei" se joacă paradoxul fondanian, salvat prin emigrație și prietenie, pierdut din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières, scria
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
phillyereae, Torymus rubi, Torymus ventralis, Toxeuma fuscicorne, Viduatorius antefurcalis, Zabrus blapoides, Zerinthia polyxena. Dintre amfibieni se găsește brotăcelul (Hyla arborea). Dintre reptile sunt prezente specii de șerpi: șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele de alun (Coronella austriaca), vipera de stepă moldavă (Vipera ursini moldavica) și șopârle: șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis). Dintre păsări apar: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), cristelul de câmp (Crex crex), rândunica (Hirundo rustica), fâsa de câmp (Anthus campestris), ciuful de câmp (Asio flammeus), cucuveaua
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
se apropia de creație l-ar avea moldovenii. Asta însă atinge pe românii nemoldoveni și pe scriitorii de îndepărtată origine străină, ca Ibrăileanu însuși. Atunci Ibrăileanu produce neașteptata teorie a "ralierii". Specificul românesc, reprezentat numai de moldoveni, plutește peste solul moldav, indiferent de origine. Oricine aderă la acest spirit capătă specific, și fiindcă și muntenii (vezi cazul Caragiale, Brătescu-Voinești) pot adera, colaborând la Viața românească (toată sofistica are scopul subtil de a dovedi că adevărata "viață romînească" e numai în revista
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]