993 matches
-
restaurare deplină a omului (a celui care, prin statutul său filial, a câștigat dreptul de a-L chema pe Dumnezeu după Nume), mănăstirea nu va fi locuită decât de niște figuranți îmbrăcați în negru, triști și debusolați. Ideea ortodoxă despre monahism este cu totul alta. Călugării sunt, prin definiție, oameni de excepție. Nu pot ajunge monahi cei care n-au devenit mai întâi creștini - o devenire întru ființa Bisericii. Etapele de pregătire incluse în perioada noviciatului - astăzi atât de frecvent neglijată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
n-au devenit mai întâi creștini - o devenire întru ființa Bisericii. Etapele de pregătire incluse în perioada noviciatului - astăzi atât de frecvent neglijată - au rolul de a cerne vocația autentică de situațiile improprii sau, mai grav, de atentatul la impostură. Monahismul nu este un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis - în principiu - oricărei vârste. Nu casă de vacanță pentru inteligența (sau vigilența) critică, dar nici cooperativă agricolă de producție pentru brațe vânjoase, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis - în principiu - oricărei vârste. Nu casă de vacanță pentru inteligența (sau vigilența) critică, dar nici cooperativă agricolă de producție pentru brațe vânjoase, nu poligon de tragere pentru carieriștii ecleziastici, dar nici groapă comună pentru iubitorii de carte, adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stăpân-sclav), ci manifestul iubirii Sale desăvârșite față de om. Când această iubire de oameni îi lipsește, monahul este secătuit de toate celelalte virtuți și, în primul rând, de smerenie. Ascultare, feciorie, sărăcietc "Ascultare, feciorie, sărăcie" Arhimandritul Emilioanos își împărtășește gândurile despre monahism într-un mod unic, spontan și scutit de rutina amvonului. El ne arată că fiecare gest al monahului trebuie să pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și invers. În ascultare, monahul nu face experiența dependenței psihologice față de un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în mrejele unei iubiri îndelung răbdătoare”. Convergența celor două drumuri e totală atunci când călătorii și-au înțeles bine chemarea. Căci, la urma urmei, toți pașii lor nu măsoară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiind dezgustat de slava deșartă a lumii (pe care i-o oferise deja o carieră artistică plină de succes), preotul Sofronie decide să părăsească Parisul pentru a îmbrățișa viața de rugăciune neîncetată pentru sinele său păcătos și pentru întreaga umanitate: monahismul, în forma sa radicală, așa cum se practica (și încă se mai practică) la Sfântul Munte. Având deja o vârstă matură (douăzeci și nouă de ani) și o ardentă dorință de unire cu Dumnezeu, Cel pe care-L abandonase în adolescența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
totul noi la teme care au marcat definitiv învățătura arhimandritului Sofronie și a cuviosului Siluan. De pildă, faimosul cuvânt „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” primește, sub pana părintelui Zaharia, o neașteptată profunzime; capitolul despre calea terapeutică a monahismului, ca și paginile despre transformarea rușinii la momentul spovedaniei în armă duhovnicească (marcând astfel trecerea din planul psihologic în cel ontologic al cunoașterii lui Dumnezeu), reprezintă toate contribuții foarte prețioase și mult așteptate 1. Pocăința și revelația principiului ipostatictc "Pocăința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial 326 Pocăința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se substituie statului în declin, în timp ce episcopii devin adevărații conducători ai comunităților. Regii îi cultivă, dar ei sînt cei cere-i numesc, desemnîndu-și fidelii supuși pentru aceste posturi profitabile. De aici rezultă și un declin temporar al credinței reîmprospătate de monahismul răspîndit în Occident de călugărul irlandez Sf. Colomban și, mai ales, de Benedict din Nursia, autor al unei Reguli pe care papa Grigore cel Mare, evanghelizator al barbarilor, o supune întregului Occident. Cît despre cultura greco-latină, aceasta se menține în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
amuletă, puțin praf cules de pe-un mormînt. Dezvoltarea acestei pietăți naive dă naștere unui adevărat comerț, în care mișună șarlatanii. Începînd, însă, cu secolul al VI-lea, apar și semnele unei anume reînnoiri. Răspîndit pînă atunci doar în Orient, monahismul cunoaște un mare avînt în partea occidentală a fostului Imperiu Roman în secolele al VI-lea și al VII-lea, mai ales în forma sa comunitară. Implantat mai întîi pe coastele Provenței, unde, în 410 și 418, sînt create mănăstirile
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sa comunitară. Implantat mai întîi pe coastele Provenței, unde, în 410 și 418, sînt create mănăstirile Sérins și Sf. Victor din Marsilia, mișcarea va cuprinde Italia și Galia, apoi Irlanda, care va deveni unul dintre principalele puncte de difuzare a monahismului, făcîndu-și, astfel, intrarea în istoria europeană. Aceste pămînturi, pradă luptelor între clanuri, au fost evanghelizare de Sf. Patrick, de origine bretonă, fost prizonier, în urma unei expediții irlandeze, și sclav, timp de șase ani, înainte de a îmbrăca rasa monahală și de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
către cruciade. Al doilea aspect relevant în privința înnoirii Bisericii este cel al ordinelor monastice, aspect manifest în întreaga creștinătate, dar pe care-1 pune în lumină mai ales reforma cluniacensâ. La originea acestei mișcări se află, pe de o parte, influența monahismului grec asupra călugărilor și mănăstirilor din Italia de Sud (Calabria, Pouilles, Monte-Casino) pe care le-au frecventat reformatorii clunisieni, pe de altă parte răspîndirea cîtorva mari școli episcopale și abațiale în Franța, în Imperiu și, mai ales, în Lorrena, datorită
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
abațiilor clunisiene bogăția, puțin conformă idealului evanghelic, precum și o anumită destindere a vieții monastice (Sf. Bernard critică mai ales laxismul alimentar al călugărilor). Noi ordine se vor crea, astfel, tocmai pentru a reinstaura idealul de penitență și de sărăcie al monahismului originar. Este vorba de cel al călugărilor de la Chartreux, fondat, în regiunea Grenoble, de un canonic din Reims Sf. Bruno a cărui regulă, extrem de severă, impune tăcerea aproape totală, abstinența de la carne și repunerea în onoruri a muncii pămîntului. Apoi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și calitatea învățăturii lor reușesc să monopolizeze catedrele facultăților. Începînd cu mijlocul secolului, cei mai iluștri profesori ai creștinătății suabul Pierre de Tarentese, cel care va deveni Papa Albert cel Mare, napolitanul Toma d'Aquino sînt dominicani. Născute, ca și monahismul oriental, din dorința de a reveni la izvoarele creștinismului originar, ordinele de cerșetori apar, în plin Ev Mediu clasic, ca o armă spirituală, întru totul devotată instituției pontificale și consacrată sarcinii sale de recucerire a spiritelor înspre ortodoxia romană. De la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Capadocieni i s-a atribuit numele de cel Mare, și anume, Sfântului Vasile. Calificările sale remarcabile ca arhipăstor al Bisericii și organizator, ca mare exponent al doctrinei creștine și ca un al doilea Atanasie în apărarea Ortodoxiei, ca Părinte al monahismului oriental și reformator al Liturghiei, a motivat conferirea unui astfel de titlu<footnote Johannes Quasten, Patrology, volume III (The Golden Age of Greek Patristic Literature from the Council of Nicaea to the Council of Chalcedon), Spectrum Publishers, The Newman Press
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
footnote În traducere, Capadocia înseamnă țara cailor, deoarece specificul ei era creșterea cailor - cf. Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz. Teologul și epoca sa (330-390), Traducere Cristian Pop, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 62. footnote>, a fost un îndârjit susținător al monahismului și un ferm aderent la credința niceeană. Conținutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii și cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice și corespondență<footnote Henry
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
trudiți de munca de peste zi în fabrică. „Veghind în ceasuri târzii de noapte, după oboseala celor zece ore de greu lucru zilnic ne gândim totuși cât putem mai riguros la temeiurile și perspectivele luptei noastre legionare. în această comunitate de monahism laic care va sta poate în viitor la baza instituțiilor de educație și concentrare comunitar legionară, legionarii își storc ultima energie spre a-și rândui și împărtăși unul altuia gândurile”. Paul Costin Deleanu încheie cu o mărturisire de credință: „Vom
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lor sapiențiale, dimensiune care, mult mai tîrziu, odată cu Filon din Alexandria (numit, nu întîmplător, Philon evreul), se va prelungi într-un fel de terapie reprezentată de ceea ce s-a numit "gustul vieții interioare, al liniștii și retragerii" moștenit de primul monahism creștin. Egipetul pe care, în regresia sa, îl întîlnește poetul este un topos cuprins de starea de grație a mytos-ului. Monumentele id est: piramide, temple ș.a. sînt, foucaultian vorbind, niște documente care, în scenariul liric eminescian, vin să ilustreze existența
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și a atras admirația unor scriitori de prestigiu, precum Ieronim, Augustin și Ambrozie, care i-au răspândit ideile în Europa Apuseană. Benedict din Nursia (480-542) a jucat un rol capital în întreaga civilizație medievală și, în primul rând, în istoria monahismului. Este autorul vestitei Reguli benedictine. S-a născut la Nursia, dar a studiat la Roma, cunoscând modul de viață viciat al Romei imperiale. Scârbit, în jurul anului 500, a părăsit-o, retrăgându-se într-o peșteră din apropiere. În 529 a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
izolate în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat și pe alții. Monahismul provensal a luat un avânt neobișnuit. Cassian i-a cerut episcopului Castor din Apt, fratele lui Leontius din Fréjus, să întemeieze și el o mănăstire la Ménerbes. Tot el l-a lăudat pe Honoratus 12 și, probabil, l-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ales în secolul următor un număr impresionant de episcopi - ei garantând prin modul de viață că sunt autentici atleți ai lui Hristos. Dar Școala din Lérins nu este decât un exemplu - mai cunoscut decât altele. În secolul al VI-lea, monahismul și mănăstirile cu învățământul lor eremitic, practicând imitatio Christi, s-a răspândit în Burgundia, Italia, Spania, Africa, Balcani și Orient. Curând s-au stabilit și reguli. Încă din secolul al V-lea s-a fixat Statuta ecclesiae antique, care interzice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost împărțită Europa timp de patru secole, s-au caracterizat inițial prin altoirea unor elemente originale pe structură juridică și religioasă anterioară. Cu mare greutate și în mod treptat creștinismul și-a regăsit structuri comune în feudalism și în monahismul de tip eremitic, în timp ce se adânceau din ce în ce mai mult diferențele religioase și culturale dintre Occident și Imperiul bizantin. Între secolele V și XI d. Hr., două reprezentări ale societății sunt mai des întâlnite. Avem uneori o schemă multiplă, diversificată, înșirând un
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Nimic surprinzător în ideea modernității capitalismului câtă vreme acesta se poate sprijini pe matematică, modernă ea însăși, pentru a-și ține contabilitatea. Teza lui Weber răstoarnă raționamentul, propunând drept cauză a "spiritului" capitalist un element irațional: "asceza" puritanilor "în mijlocul lumii". "Monahismul medieval, ascetic în afara lumii, avea deja o organizare rațională a vieții, dar această organizare era exterioară vieții cotidiene și chiar i se opunea. În asceza în mijlocul lumii, organizarea rațională a vieții are drept scop pătrunderea în lumea cotidianului, și nu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]