1,681 matches
-
iar Barz nu poate fi decât unul din ducii acestei țări, denumite Ilavut, cum bine a identificat G. Strakosch-Grosmann, în lucrarea sa. În sprijinul acestei identificări pledează contextul din cronica aceluiași Rașid-ed-Din și mărturiile lui Rogerius. Dacă urmărim mersul operațiunilor mongole, după cronicarul persan, vedem că în țara ulaghilor, adică a românilor, a intrat Budjek, fiul lui Tului, cu oastea mongolă din aripa extremă stângă. Budjek a mers peste munți, în Cara-Ulagh, și a învins neamurile caraulaghilor. De acolo, peste păduri
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lucrarea sa. În sprijinul acestei identificări pledează contextul din cronica aceluiași Rașid-ed-Din și mărturiile lui Rogerius. Dacă urmărim mersul operațiunilor mongole, după cronicarul persan, vedem că în țara ulaghilor, adică a românilor, a intrat Budjek, fiul lui Tului, cu oastea mongolă din aripa extremă stângă. Budjek a mers peste munți, în Cara-Ulagh, și a învins neamurile caraulaghilor. De acolo, peste păduri și munți Babac-tuc (sau Baiac-buc) în granițele lui Mișleava”. Apoi, după Rogerius și Bonfinius, știam că în Cumania, adică în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cadan și Buri, între Cumania și Rusia spre Transilvania și corpul central comandat de Batu-khan și fratele său, Șeiban, cu Subotai-Bagatur (Bayadur), șeful Statului Major, cu direcția Ungaria. Este de admis mai curând numele de Budjek sau Bugikur, pentru generalul mongol care a distrus Episcopia Milcovului și a pătruns în țara caraulaghilor, menționat de Rașid-ed-Din, decât acela dat de Rogerius și după el de Bonfinius, care au înregistrat greșit Bochetor. Greșeala lui Rogerius reiese din însuși contextul scrisorii sale. În capitolul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pătruns în țara caraulaghilor, menționat de Rașid-ed-Din, decât acela dat de Rogerius și după el de Bonfinius, care au înregistrat greșit Bochetor. Greșeala lui Rogerius reiese din însuși contextul scrisorii sale. În capitolul XIX, vorbind despre comandantul supram al armatei mongole, concentrată în țara Haliciului, spune că se numește Batu-khan, iar șeful Statului Major, Bochetor, „Rex regum Tartarorurn, Bathus suo nomine vocabatur, Rector erat sub ipso in militia potentior Bochetor appelatur”, pentru ca, imediat în capitolul XX, să scrie că acel care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din literatura istorică română, pe viitor, ipotezele că țara Ilavut este Țara Oltului sau a lui Litovoi și că Barz ar putea fi identificat cu Beseremban, banul de Severin, sau cu întemeietorul dinastiei Basarab, putându-se stabili definitiv că generalul mongol Budjek a intrat cu oștile tătărești în Moldova în Țara Românească, iar în Transilvania comandanții Cadan și Buri. Privite pe hartă, operațiunile militare întreprinse de toate cele cinci corpuri de oaste mongolă, iau forma unui evantai, spre deosebire de atacul efectuat de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dinastiei Basarab, putându-se stabili definitiv că generalul mongol Budjek a intrat cu oștile tătărești în Moldova în Țara Românească, iar în Transilvania comandanții Cadan și Buri. Privite pe hartă, operațiunile militare întreprinse de toate cele cinci corpuri de oaste mongolă, iau forma unui evantai, spre deosebire de atacul efectuat de Gingis-khan împotriva Imperiului Horezmian al lui Mahomed, care ne apare ca un clește uriaș de încercuire a tuturor oștirilor inamice. Pentru contemporanii evenimentelor, însă, din 1241, plecarea oștilor mongole grupate pe bază
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
corpuri de oaste mongolă, iau forma unui evantai, spre deosebire de atacul efectuat de Gingis-khan împotriva Imperiului Horezmian al lui Mahomed, care ne apare ca un clește uriaș de încercuire a tuturor oștirilor inamice. Pentru contemporanii evenimentelor, însă, din 1241, plecarea oștilor mongole grupate pe bază de atac dintre Camenița-Liov-Halici, s-ar fi făcut după unii în trei direcții principale de efort, după alții în patru sau cinci și după alții chiar în șapte. INVAZIA MOLDOVEI, SUDULUI TRANSILVANIEI ȘI ȚĂRII ROMÂNEȘTI Concentrarea trupelor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tătarilor o găsește înălțată și înconjurată de o puternică cetate, dar surprinde pe apărătorii ei. După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului mongol, să predea cetatea. La refuzul acesteia de a depune armele, oastea mongolă a înconjurat Episcopia și a început asediul. Aruncătoarele de pietre numite manginic, în număr de șapte, cu care era înzestrat fiecare corp de armată mongol, și-au făcut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe apărătorii ei. După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului mongol, să predea cetatea. La refuzul acesteia de a depune armele, oastea mongolă a înconjurat Episcopia și a început asediul. Aruncătoarele de pietre numite manginic, în număr de șapte, cu care era înzestrat fiecare corp de armată mongol, și-au făcut datoria, distrugând zidurile cu pietroaie, pe care abia le puteau ridica patru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
garnizoanei, potrivit obiceiului mongol, să predea cetatea. La refuzul acesteia de a depune armele, oastea mongolă a înconjurat Episcopia și a început asediul. Aruncătoarele de pietre numite manginic, în număr de șapte, cu care era înzestrat fiecare corp de armată mongol, și-au făcut datoria, distrugând zidurile cu pietroaie, pe care abia le puteau ridica patru oameni, și ploaia de săgeți a desăvârșit dezastru. Au murit aici, de săgețile tătare ori sub dărâmăturile zidurilor distruse de către aruncătoarele de bolovani din piatră
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Transilvania pe la Oituz și armatele lui Cadan și Buri, care ocupaseră Oradea Mare, ca să nu lase în spatele său oști inamice și cetăți fortificate. Deși românii și secuii au închis trecătoarea (Olaci videlicet et siculi passus clauserunt), totuși, corpul de oaste mongol din Moldova a străpuns munții la Oituz, probabil sub comanda lui Calcan, subaltern al lui Budjek, și, pe la 30 martie, la Tg. Secuiesc, s-a despărțit în două coloane (Chezadi). Una a urcat în sus pe valea Oltului prin Tușnad
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
comandantul lor, ajunse în Țara Bârsei, în 31 martie 1241. Oastea româno-saxonă, ieșită în întâmpinare în 31 martie, chiar în duminica Paștilor, comandată de un comite „ultrasilvanus”, a fost nimicită și regiunea în întregime devastată și distrusă. De aici, oastea mongolă s-a îndreptat, prin Făgăraș, pe malul stâng al Oltului, a prădat mănăstirea cisterciană de la Cârța, a devastat Șelimbergul cu atelierul de fierărie, din ale cărui unelte unele se află astăzi la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, și a distrus, joi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
străpuns împreună cu episcopul latin Raynaldus din Alba Iulia, de săgețile ostașilor lui Batu-khan și Subotai, la Mohi, exact în aceeași zi de 11 aprilie. Tot atunci au fost omorâți și călugării de la mănăstirea dominicanilor, pe care au incendiat-o. Oastea mongolă și-a continuat apoi drumul pe la Ocna Sibiului, prin satul Ungurei, de la locul Zekes, azi Cunta, spre Sebeș-Alba. „Muhlbach”, nimicind așezările din diocesa preotului Teodoric din Sebeș, canonic de Sibiu și la Vințul de Jos se întâlnește din nou cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de pe platoul muntelui Măgura, pe malul stâng al Iloavei, obținând astfel cale liberă spre celălalt oraș, alcătuit în majoritate de coloniști saxoni, Bistrița Năsăudului. Apărarea cetății, organizată în grabă de către locuitorii sași și români, nu a putut rezista impetuosului asalt mongol. Datorită și trădării rodnenilor, ea a fost cucerită chiar în ziua de 2 Aprilie. A urmat obișnuitul măcel al unui număr de 6.041 de orășeni, cu toată încordarea și rezistența comandanților Lentenk și Herman, care pentru vitejia lor vor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1243, cu posesiunile Fatateleke (Fata de lângă Dumitra Mare) și Nusfalău din districtul Bistrița, Bachunateleke (Baciuna) și Chegeteleke (de lângă Dăbâca), așezări umane și nu castre de apărare ale orașului Bistrița, cum le-au prezentat unii dintre istoricii noștri. De la Bistrița, trupele mongole, ieșind pe podișul Transilvaniei, s-au împrăștiat și au pustiit o mulțime de localități în înaintarea lor spre Cluj și Oradea Mare. Din nenorocire, puține acte ne-au parvenit până astăzi, din care să putem constata prăpădul. Din diploma dată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până în vremea sa nu se mai află deloc sau se aflau puțini locuitori în Alba Iulia care este scaunul bisericii catedrale a episcopatului său și în câteva din moșiile episcopiei”. Privite pe hartă, așezările distruse ne dau imaginea răspândirii trupelor mongole după pradă pe o mare suprafață a Transilvaniei de Nord, cam cu 100 de km de front. De la Bistrița, ei au năvălit cu o coloană prin satele Bileag, numit mai apoi și Domnești, din cauza unei curți pontificale existente acolo, apoi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre Buda, mai ales că i-a venit vestea că mongolii lui Batu-khan au distrus cetatea Agria (Eger, la sud de Miskolț, pe dreapta Tisei), au ucis populația și au jefuit tezaurul catedralei. Dar, la ieșirea din cetate, văzând unitățile mongole ale lui Cadan și Buri urcând dinspre șes în regiunea deluroasă și împădurită, a trebuit să organizeze apărarea orașului pe înălțimi. Ca întotdeauna, tătarii s-au prefăcut că fug. Și s-au retras chiar foarte repede în câmpie, adăpostindu-se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-o la fugă din nou, spre locul unde erau pregătiți manechinele. Urmărindu-i, episcopul și comitele Bochi surprinși de apariția din flanc a trupei de manechine, au intrat în panică, au rupt rândurile și împrăștiindu-se pe câmp, au oferit mongolilor o victorie deplină, episcopul izbutind cu greu să scape în cetate. Înspăimântat de aceste peripeții, care erau să-l coste viața, Benedict a adunat o mică ceată de ostași și a fugit peste Dunăre. După plecarea episcopului, Rogerius, autorul povestirii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sași de pe Crișul Negru, numit Podul lui Toma (astăzi Tamașda) și cum locuitorii, care nu i-au permis să treacă pe pod decât dacă li se alătură la apărarea satului, își pregăteau întărituri, la adăpostul cărora să poată rezista atacurilor mongole. Neadmițându-i-se trecerea, el a luat-o în sus pe Criș, cu o călăuză și un slujitor cu trei cai, și-au ajuns la o insulă din mijlocul Crișului Negru, pe care oamenii din satele românești Agya, Geroth și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așa stau lucrurile, cum le-am văzut din aceste două izvoare sigure, înseamnă că acei canesii aleși de către români pentru fiecare sat în parte nu erau cneji români propuși dintre locuitorii așezărilor, cum au scris majoritatea istoricilor români, ci hanișori mongoli. Această concluzie se desprinde din textul lui Rogerius, care scrie precis că „fiece sat și-a ales dintre tătari ca șefi (rege, în text) pe cine a dorit „quelibet villa elegebit sibi regem de Tartaris, quem optavit”. Ea e întărită
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de la vest de Arad, unde se refugiaseră locuitorii din 70 de sate dimprejur. E mai mult ca sigur, însă, că acesta a avut aceeași soartă cu toți locuitorii și oamenii adunați acolo, ca și celelalte orașe românești. Odată cu joncțiunea armatelor mongole ale lui Bugec și Calcar cu cele ale lui Cadan și Buri la gura Mureșului, armate care au operat în flancul stâng față de corpul central, comandat de Batu-khan, s-a isprăvit ocuparea Țărilor Românești. Dacă admitem ca bune datele de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cluj la Oradea Mare și cu a doua prin Ocna Dejului și Zalău spre Ebeș, din fața Debreținului, de unde avea să se întoarcă spre orașul Oradea. În orice caz, luptele duse pe teritoriul Țărilor Române și rezistența opusă au împiedicat oștile mongole din flancul stâng să fie prezente, în 11 aprilie, la Mohi. Nu trebuie să uităm că, la această dată, trupele lui Budjek și Calcan erau abia la Sibiu și Alba Iulia, ale lui Cadan și Buri pe la Cluj și Zalău
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și să adăogăm și pe acela al bătăliei de la Mohi, unde românii au participat în mare număr cu feudalii români și maghiari din Transilvania, și apoi victimele din timpul retragerii lor, care s-a făcut tot pe teritoriul țărilor. INVAZIA MONGOLĂ ÎN UNGARIA S-ar putea ca împotriva introducerii acestui capitol în lucrarea de față să se facă obiecții de către unii cercetători, pentru motivul că el nu ar avea legătură cu românii și Țările Românești. Am ținut totuși să prezentăm, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unii cercetători, pentru motivul că el nu ar avea legătură cu românii și Țările Românești. Am ținut totuși să prezentăm, în câteva pagini, și invazia Ungariei din mai multe considerente. Am văzut mai sus că principala cauză a marii invazii mongole din primăvara anului 1241 în Europa a fost ocuparea Țărilor Românești, ca unele ce aparținuseră Imperiului Cumanilor sub denumirea de Cumania Neagră, Țara Brodnicilor sau simplu Cumania, și făceau parte din ulus-ul lui Giuci. Aceasta, însă, nu se putea îndeplini
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre 12 februarie. Nu știm, și e greu de aflat din lipsa unor informații mai sigure, unde au zăbovit Batu-khan cu Subotai timp de 30 de zile, căci izvoarele ungurești ne relatează că abia pe data de 11-12 martie trupele mongole au ajuns să străpungă trecătoarea munților Beschizi Vereszke, singura cunoscută în istorie sub denumirea de „Poarta Rusiei”, lungă de 290 de km. E foarte probabil că intemperiile naturale, cu revărsarea șuvoaielor provenite din dezgheț, îi va fi reținut înainte de a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]