8,622 matches
-
am suflu să mă bat cu Mistrie. E un coleric primar, un trivial, dar energic". Măcar Franga nu scria la gazeta de perete, ca Milucă. Tăcea și înghițea, "rupt de colectiv", dar își adunase într-o carte studiile, tipărise două monografii, cîteva ediții... Felul cum își trecea mîna întreagă peste cealaltă, cu două falange lipsă, demonstra efectul măcinării de nervi pe termen lung. Cît despre regină, regina era foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
început că nu este vorba de o antologie exhaustivă.“ Dar cum ar putea fi exhaustivă o antologie, care prin definiție este o selecție?! Iată și alt exemplu: „Dumitru Micu, avizat istoric și critic literar a publicat de curând o prestigioasă monografie Arghezi.“ Nici o carte nu poate fi încă din momentul publicării prestigioasă. Ea poate dobândi prestigiu ulterior, pe măsură ce este citită și și i se recunoaște valoarea. Pe de altă parte, întâmplător, lucrarea lui Dumitru Micu chiar este prestigioasă, dar nu pentru că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
specialist in glorificari Faptul în sine de a aduce în prim-plan și de a supune unei examinări atente autori mai puțin cunoscuți sau înțeleși nu este condamnabil. Ion Roșioru nu știe însă să-și regleze tonul și adoptă în monografiile lui stilul solemn extatic al unui hagiograf. Făcând, de exemplu, biografia lui Arthur Porumboiu, el începe prin a sacraliza momentul nașterii poetului, în fraze de un irezistibil comic involuntar: „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua care-l primea în brațele ei“ etc. Ion Roșioru s-a specializat în glorificarea unor scriitori de o valoare discutabilă. Nu demult i-a consacrat o monografie lui Marius Tupan, iar acum ne propune o carte de aproape două sute de pagini despre poetul Arthur Porumboiu (Arthur Porumboiu sau Scrisul ca pavăză împotriva morții, Ex Ponto, Constanța, 2005). În mod inevitabil, ni-l imaginăm pe poet ieșind de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Domnul nostru mă știa / credincios în necredința mea / Eu îi cer o mână de ajutor / el îmi dă un picior / Porcu’ ăsta face numai măgării“ etc. (Să sperăm că Dumnezeu nu are timp să citească versurile lui Florentin Smarandache...) Autorul monografiei crede însă cu candoare că paradoxismul chiar există. Cuprins de entuziasm, el mai propune un termen: smarandachismul ! Este de mirare că nu i-a trecut prin cap să vorbească și de florentinism. Oricum, el îl compară pe Florentin Smarandache cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul teluric...“ „Arealul ființării permanente a poeziei se extinde dincolo de realul receptat...“ etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
explicitată, în condițiile unei priviri «autopsice» (cf. Eduard Schuré: epifania sau vederea de sus, autopsia sau vederea directă și teofania sau manifestarea lui Dumnezeu) asupra poeziei lui Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete, boli, mântuiri... fiecare în parte, după virgulă, după câteva zerouri, întregește vidul. Doamne, cât de perfect poți fi în viață când știi să te numeri!... Funcționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acum a meditațiilor florentinului, toate de o franchețe ce poate fi confundată cu violența, justifică reeditarea cărții. Bibliotecile noastre au puține exemplare românești ale Principelui și foarte puține studii solide scrise la noi, dintre care nu se poate reține decît monografia încă demnă de interes a lui C. Antoniade și studiul doct al Ninei Façon, care prefațează ediția ultimă. Cît privește textul Principelui, el a fost tradus după o ediție franceză, în 1927, de Gr. Handoca și succesiv de Nina Façon
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei sale despre Machiavelli: Dacă ar fi cineva care în cărțile sale și în viața sa să se arate cu desăvîrșire opus față de ceea ce în mod obișnuit se numește machiavelic, acesta a fost Machiavelli"11. Avea un singur contemporan care putea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie organizată urgent armata spre a se stăvili invadarea Italiei. Melancolia e învinsă de patosul vizionarului patriot. Cu ultimele puteri exclamă: "Iubesc, Francesco Guicciardini, iubesc patria mea mai mult decît sufletul meu." "Cu omul Machiavelli, s-a sfîrșit își încheie monografia C. Antoniade el mort, începe istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a făcut o mare concesie, despre care posteritatea află din dedicația introductivă la Principele. Tot acest mic text prefațator e o luptă între orgoliul superiorului spiritual, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie 22 care merge și mai departe decât teoria lui De Boer: la originea actualei Evanghelii a lui Ioan s-ar afla o evanghelie orală a Mariei Magdalena. Jusino folosește monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates of an Individual Church in New Testament Times, apărută la New York în 1979. După R. Brown, autorul celei de-a patra evanghelii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a zis: oare nu sunt eu, Rabbi? Îi zice: Tu ai spus! La Matei, conversația dintre Isus și ucenici e mai dezvoltată. Matei îl cunoaște pe împricinat, dar se face că nu-l cunoaște, cum bine remarcă Hans-Josef Klauk în monografia sa. Se joacă aici cu Iuda ca pisica șmecheră cu șoarecele. Matei elimină formula ambiguă a lui Marcu, „unul din cei doisprezece”, pentru că ea nu-și are nici un rost. La Marcu, toți apostolii puneau întrebarea: „Oare nu sunt eu?”, pe când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
and Modernity in Theology, editat de Lucian Turcescu în anul 2002175. Numeroase scrieri ale Părintelui Stăniloae au fost deja traduse în diferite limbi străine, iar altele sunt în curs de a fi traduse. În ciuda acestor eforturi, se simte lipsa unei monografii complete despre viața și opera sa. Un asemenea demers ar solicita competențe diverse și, probabil, mobilizarea unui întreg grup internațional de cercetare. Pentru că Stăniloae ne-a transmis o operă care conține, conform unei bibliografii alcătuite de Gh. Anghelescu și Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Zikos Rosis (1838-1933), teolog format în universitățile germane, a cărui perspectivă deopotrivă istorică și patristică asupra teologiei ar fi putut să-l cucerească pe tânărul român 179; Grigore Papamihail (1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria în 1911180; în fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor al unor diferite genuri, autor a peste 250 de cărți și broșuri 181. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma în 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti față de maestrul alexandrin. Citând, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”214. Publicând de la Ambigua, Stăniloae împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînnoadă proiectul traducerii operelor lui Maxim, pe care îl demarase înainte de război: Mistagogia, apărută în 1944 în Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un studiu din Échos d’Orient 215; R. Devreesse, cu două texte apărute în colecția Analecta Bollandiana216și un al treilea din Revue de science religieuse (1937); H. Staubinger, cu cartea sa despre hristologia maximiană, din 1906; Urs von Balthasar, cu monografia La liturgie cosmique, plus un articol despre Capete gnostice, unde propune o cronologie a scrierilor lui Maxim etc. Chiar dacă se declară în dezacord cu tezele lui P. Viller 217 și I. Hausherr 218, care, în opinia lui, ar pune un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu a fi partizanul tomismului sau palamismului. Monografia lui Stăniloae din 1938222 cuprinde două părți: prima reprezintă un lung studiu, de aproape două sute de pagini, despre „viața și învățătura lui Palamas”, în vreme ce a doua propune traducerea a patru tratate împotriva lui Varlaam și Akindin. Tonul lucrării este apologetic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceeași ființă divină comunică prin intermediul energiilor cu creaturile, potrivit capacităților acestor creaturi, restrânse în structurile și potențialitatea lor229. Acest compromis va fi de scurtă durată, fiindcă în prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
documentară prin numeroase imagini fotografice care-i conferă și caracterul de album, precum și prin pagini inedite de corespondență (cele mai interesante scrisori către Petru Creția sau Mircea Horia Simionescu, colegi și prieteni-scriitori din așa-numita Școală de la Târgoviște. Așa încât viitoarea monografie Radu Petrescu va beneficia de această contribuție istorico-literară, cu caracter documentar-memorialistic, pentru segmentul biografic bistrițean, profesoratul lui Radu Petrescu la Petriș și Prundu Bârgăului, între 1951-1954.
Radu Petrescu văzut de un elev al său by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7847_a_9172]
-
Ștefănescu, Dorina Grăsoiu, Gabriela Omăt, Geo Șerban, Iordan Chimet. Continuând contribuțiile fundamentale ale acestora, Constantin Trandafir ne-a oferit o nouă viziune asupra lui Mihail Sebastian. Așa cum autorul însuși precizează, amplul său studiu are o structură aparte, nu urmează schema monografiilor tradiționale, ci constituie un "eseu monografic", cercetând viața și opera lui Mihail Sebastian dintr-o perspectivă prismatică, cronologia armonizându-se cu secvențe de variate dimensiuni, în care biografia și creația scriitorului sunt prezentate în ipostazele lor substanțiale, definitorii, ca și
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
dumneavoastră se compune din aproape treizeci de volume de poezii, proză, poezii pentru copii, sunteți autorul a mai mult de cincizeci de piese de teatru, ați publicat numeroase eseuri, mai multe CD-uri și vi s-au dedicat deja două monografii substanțiale. Cum se explică această diversitate? T. Z.: Să nu uitați că partea mai însemnată a operei mele s-a născut în perioada de dinainte de așa-numită schimbarea de regim, atunci când din partea cititorilor au existat, cel puțin pentru mine, solicitări
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
Mircea Martin a părăsit de mult critica de întâmpinare, retrăgându-se în „cercetarea domeniului estetic" și în activități de editor. Eu sunt certat (nu e prima oară , dar pe bună dreptate !) pentru că nu am dat o „voluminoasă sinteză", eventual o monografie a romanului postbelic, iar Gheorghe Grigurcu, în treacăt, pentru că se consumă în nesfârșite atacuri la adresa lui Marin Preda și Nichita Stănescu, în loc să redacteze „ample monografii" închinate literaturii actuale. Al. Călinescu, Cornel Ungureanu, Petru Poantă și alți critici pe care N. Breban
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
e prima oară , dar pe bună dreptate !) pentru că nu am dat o „voluminoasă sinteză", eventual o monografie a romanului postbelic, iar Gheorghe Grigurcu, în treacăt, pentru că se consumă în nesfârșite atacuri la adresa lui Marin Preda și Nichita Stănescu, în loc să redacteze „ample monografii" închinate literaturii actuale. Al. Călinescu, Cornel Ungureanu, Petru Poantă și alți critici pe care N. Breban îi prețuiește au la fel vina de a se fi depărtat de „literatura vie". O excepție : „fina, frumoasa și energica Irina Petraș" care a
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]