KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...47 >

1,152 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

de evaluare asupra stărilor de fapt, ne susținem punctele de vedere prin trimitere la un complex mai larg de idei, ne bazăm pe acele seturi de adevăruri în care credem. Când o problemă complexă, cum ar fi cea a familiei monoparentale, intră în sfera atenției publice, apare ca un important conglomerat de idei și simboluri pe fondul căruia se vor articula sau nu șansele de a fi soluționată. Imaginea-simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență a dependenței

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru obținerea beneficiilor din asigurări sociale). Totuși, aceasta este o stare de fapt, adoptată pentru moment, care permite procurarea, chiar și la minimum, a veniturilor necesare traiului de fiecare zi, face posibilă existența cotidiană și facilitează îngrijirea copiilor. Astfel, familia monoparentală este una dintre principalele beneficiare ale ajutorului social. O presupoziție tacită, dar prezentă prin susținere tradițional-patriarhală, se referă la ceea ce Carole Pateman (1989) a numit contractul sexual. Conform cu diviziunea socială a muncii, la nivelul contractului conjugal, rezultă o împărțire a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul (Gilles Lipovetsky, 2000, p. 198). În mod incontestabil, se remarcă un clivaj între rolul patern și cel matern. Așa se face că familia monoparentală este condusă în cele mai multe cazuri de mamă, iar starea economico-financiară a familiei este precară, făcând de multe ori apel la sprijinul de factură publică. Într-o altă ordine de idei, din experiența internațională 18, este știut că un suport generos

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
starea materială reclamă în continuare o intervenție masivă din partea statului. Prin urmare, statul nu trebuie să se retragă pe considerentul că sunt alte mecanisme prin care se poate interveni pentru ajutorul celor săraci. Subsidiaritatea este doar parțial aplicabilă. Problematica familiei monoparentale, ca subiect al atenției publice, include toate acele reglementări pe care, în diverse momente, prin reveniri și ajustări succesive, forurile publice le-au adoptat. Astfel, pot fi enumerate, la un nivel general, beneficiile de asigurări sociale universale și cele bazate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și susținerea lui nejustificată din fondurile publice, existența unor reglementări de protecție a maternității și a copiilor, pe de-o parte, și a celor aflați în situații limită - săraci cronic, bolnavi, șomeri etc. -, pe de altă parte), de ce problematica familiei monoparentale ar fi totuși un subiect de interes privind agenda formală? Autoritățile devin adesea conștiente de anumite probleme sau de implicațiile acestora prea târziu pentru a acționa într-un mod optim asupra lor. Deși în politicile publice se consideră uneori că

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru a începe rezolvarea sau prevenirea unei probleme este ca o criză să determine includerea urgentă a unei chestiuni pe agenda politică (B.W. Hogwood, L.A. Gunn, 2000, p. 75), este de dorit ca dificultățile pe care le întâmpină familiile monoparentale să fie subiect de interes public înainte de a atinge caracteristicile unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social (mai ales

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
singur să se accentueze. Presupune, de asemenea, un risc accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze direct integritatea lor fizică și psihoafectivă, chiar și viața: aceștia pot fi neglijați, abuzați, abandonați. 3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor socialetc "3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor sociale" Alături de șomaj, boală, invaliditate (conotate puternic negativ), viața de părinte apare din ce în ce mai frecvent drept un factor de risc, de criză, implicând pentru femei ieșirea pentru o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze direct integritatea lor fizică și psihoafectivă, chiar și viața: aceștia pot fi neglijați, abuzați, abandonați. 3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor socialetc "3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor sociale" Alături de șomaj, boală, invaliditate (conotate puternic negativ), viața de părinte apare din ce în ce mai frecvent drept un factor de risc, de criză, implicând pentru femei ieșirea pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp de pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru alimente depășește 30% din total, acest fapt este considerat un punct de pornire în calcularea pragului sărăciei (V. Dinculescu, C. Chirică școord.ț, 1999, p. 14). Politicile în domeniul populației și familiei, în general, și politicile orientate spre familia monoparentală, în mod special, sunt condiționate de măsuri economice și sociale concrete. Protecția socială, în caz de maternitate, pentru femeile care lucrează în sistemul privat, este sporadică și lipsită de un control real. Alocația pentru copii are două caracteristici principale: este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mult sau mai puțin adecvate de a interveni în sfera privată a oamenilor, de a le planifica existența. Apoi, există alăturarea familie-copii, unde politicile demografice sunt asociate politicilor familiei 24. Obiectivele urmărite se referă la creșterea fertilității, ajutorul acordat familiei monoparentale, sprijinul pentru familiile cu mulți copii, asistența persoanelor vârstnice. În fundamentarea politicilor demografice și a măsurilor privind familia, sunt invocate mai multe tipuri de argumente: preocupări demografice și socioeconomice (vizând raportul resurse-populație); considerente de sănătate (a mamei și a copilului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unor proceduri speciale. În alte sisteme de protecție (englez și american) este cunoscută așa-numita „îngrijire de tip matern”: foster care39. Familia instituită prin relația dintre asistentul maternal și copil/copii poate fi considerată ca un tip special de familie monoparentală (prin prezența unui singur părinte și a asumării de către acesta a obligațiilor privind creșterea și educarea copiilor). Asistentul maternal primește sprijin pentru a fi un cât mai bun părinte: pregătire teoretică, consiliere, serviciile sale sunt remunerate, beneficiază de asigurări sociale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
consiliere, serviciile sale sunt remunerate, beneficiază de asigurări sociale, inclusiv de pensie. Situația în care se află este una asupra căreia a decis conștient și voluntar. În mod analog, pot fi surprinse câteva aspecte privind statutul părintelui natural în familia monoparentală: faptul că este părinte singur nu este întotdeauna un rezultat al deciziei personale. Părintele singur nu primește salariu pentru efortul pe care îl face în susținerea propriului copil, nu urmează cursuri de abilitare privind îngrijirea copiilor, nu beneficiază de asigurări

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
România de azi42, în sprijinul familiilor cu copii sunt prevăzute o serie de ajutoare financiare: alocația de stat pentru copii, alocația de întreținere pentru încredințare sau plasament familial, alocația de solidaritate, alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală. Alocația de stat pentru copii 43 se acordă tuturor copiilor până la 16, respectiv 18 ani, lunar, dacă frecventează una dintre formele de învățământ. Pentru copiii cu handicap, alocația este majorată cu 100%. Cererea pentru plata alocației se poate face de către

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
țară), copiilor minori, orfani sau abandonați. Alocațiile sunt acordate la cerere și după o anchetă socială. În luna octombrie a anului 2003, Guvernul a emis Ordonanța de Urgență nr. 105, privind alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală. În ordonanță este prevăzut faptul că beneficiază de alocație de susținere familiile formate din persoana singură (persoană care este necăsătorită, văduvă, divorțată, al cărei soț/soție este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească sau este arestat/arestată preventiv, pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
potrivit legii. Alocația familială complementară se acordă lunar unei familii (soț, soție, copii în vârstă de până la 18 ani) dacă aceasta realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane de lei. Spre deosebire de alocația pentru familia monoparentală, cuantumul alocației familiale este mai mic (300 000 de lei pentru familia cu un copil, 450 000 de lei pentru familia cu patru sau mai mulți copii, în timp ce pentru familia monoparentală cuantumul alocației de susținere este de 450 000 de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
1,5 milioane de lei. Spre deosebire de alocația pentru familia monoparentală, cuantumul alocației familiale este mai mic (300 000 de lei pentru familia cu un copil, 450 000 de lei pentru familia cu patru sau mai mulți copii, în timp ce pentru familia monoparentală cuantumul alocației de susținere este de 450 000 de lei pentru familia cu un copil și de 675 000 de lei pentru familia cu patru sau mai mulți copii). Familia beneficiază de alocația familială complementară sau de alocație de susținere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat pe piața muncii, dar tocmai acest tip de familie nu-și permite achiziționarea unor servicii contra

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pe piața muncii, dar tocmai acest tip de familie nu-și permite achiziționarea unor servicii contra cost, dat fiind veniturile mici în raport cu numărul de persoane și nevoile de consum aferente. În concordanță cu noile măsuri de protecție socială a familiei monoparentale, vor fi avute în atenție: scutirea sau diminuarea contribuției datorate pentru serviciile oferite de creșe, grădinițe și alte tipuri de servicii acordate în instituții de zi sau semirezidențiale, acordarea cu prioritate a serviciilor cantinei de ajutor social, accesul cu prioritate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Pentru părintele singur, care lucrează în baza unui contract individual de muncă, se prevede posibilitatea stabilirii, cu acordul angajatorului, a unui program individualizat de muncă, în condițiile legii (Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Expunerea de motive pentru legea privind familiile monoparentale, 2003). Realizarea tuturor acestor prevederi va putea fi observată în timp. Deocamdată, menționarea lor în propunerile M.M.S.S.F. denotă doar necesitatea lor. 3.5. Politici de protecție a copilului/politici centrate pe familie 54tc "3.5. Politici de protecție a copilului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
este mult mai complex, îndatoririle sale cotidiene, obligația de a purta necondiționat de grijă fiind mult accentuate de așteptările din partea celorlalți. Tocmai dezechilibrul status-rol privind faptul de a fi părinte se constituie drept una dintre cauzele pentru care numărul familiilor monoparentale conduse de femei este mult mai mare. Dezvoltarea socială fundamentată pe baze solide nu înseamnă o creștere a numărului de copii peste puterea familiilor de a-i susține, ci o politică realistă, responsabilă, care să determine manifestarea oportunităților de creștere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
întărit ideea că îngrijirea copiilor revine primordial mamelor, față de care există și o atenție publică aparte. Fiecare participant în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este o opțiune liber asumată, ca urmare a implicării afective. 4. Familia monoparentală formată din persoane adultetc "4. Familia monoparentală formată din persoane adulte" Într-o analiză prin prisma politicului, sfera problemelor de factură socială poate fi gândită ca un câmp de forțe în care nevoile, trebuințele indivizilor pe de-o parte, iar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mamelor, față de care există și o atenție publică aparte. Fiecare participant în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este o opțiune liber asumată, ca urmare a implicării afective. 4. Familia monoparentală formată din persoane adultetc "4. Familia monoparentală formată din persoane adulte" Într-o analiză prin prisma politicului, sfera problemelor de factură socială poate fi gândită ca un câmp de forțe în care nevoile, trebuințele indivizilor pe de-o parte, iar pe de alta, capacitatea societății de a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
au loc, intervențiile de susținere sunt făcute ocazional, în sensul practicilor creștine: „pomana”). Femeile singure în vârstă, în cele mai frecvente situații, și bărbații în vârstă, în cazuri mai rare, constituie împreună cu copiii lor adulți un tip aparte de familie monoparentală. Particularitățile unei astfel de familii decurg din necesitatea de îngrijire a părintelui singur. Acest tip de familie nu a constituit subiect al atenției în studiile de protecție socială întrucât, în general, sunt analizate aspectele care țin de protecția familiilor care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de probleme. În acest sens, poate fi invocată, spre exemplificare, modalitatea mai mult decât modestă în care se regăsesc respectate în practica angajatorilor prevederile legale privind discriminările de vârstă sau de sex. Ipoteza de la care plec este aceea că familia monoparentală nu a fost luată încă, în mod semnificativ, drept grup-țintă în demersul de elaborare a politicilor publice din România, identificarea unor reglementări de o astfel de factură fiind doar de ordin indirect, prin analiza unor tipuri de politici care se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unor reglementări de o astfel de factură fiind doar de ordin indirect, prin analiza unor tipuri de politici care se adresează altor segmente sociale. De pildă, politicile adresate șomerilor. Apoi, se poate observa că există tratamente separate ale membrilor familiei monoparentale: copiii beneficiază de forme de suport în calitatea lor de copii, iar adultului părinte singur i se recunosc diferite aspecte de rol-status în sfera publică (de exemplu, statutul de șomer sau, mai larg, de persoană aflată în nevoie), dar ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]