1,878 matches
-
secvențe cât mai natural cu putință. Fiecare ziarist își dezvoltă propriile elemente de legătură. Fiecare jurnalist cu experiență are un set de locuri comune proprii. Nu este nici o rușine să apelăm la ele, dar atenție: fără comodități inutile sau repetiții monotone. Nu o dată se întâmplă să zăbovim minute în șir pentru a găsi cel mai bun element de legătură între un paragraf și altul. Bine ar fi să gândim reportajul în secvențe mari (subcapitole). Dimensiunea unei secvențe ar fi între o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
puternic, distinct. La rândul lor, aceste capitole vor fi compuse din secvențe mai mici - paragrafe de dimensiuni diferite. Între timp, dar, totuși, chiar dacă etc. pot fi elemente de legătură, însă ar fi indicat să le evitați. Motivele sunt diverse: devin monotone, fac parte din recuzita argumentativă și, prin urmare, diminuează din expresivitate și fluență. Este de preferat să folosim ca element de legătură între secvențe fie propoziții care încep cu gerunziul, fie intercalând discursul personajului cu observația gesturilor, a camerei etc.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
caz, orice tipologie a știrii, indiferent de criteriile abordate (informație furnizată de la fața locului/informație prelucrată în birou), trebuie să începem cu începutul - cu depeșa de agenție. Știri de agenție Adeseori nesemnate, știrile de agenție presupun o muncă ingrată și monotonă. Tipicul redactării nu se schimbă practic niciodată și, pentru un ziarist ambițios, dornic de afirmare, agenția pare o nemeritată pedeapsă. În realitate, fără stăruința „știristului” de a colinda o zi întreagă pentru a obține o informație oficială sau o declarație
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sale artistice. Stringența formală, rigoarea expresiei, ca și luciditatea, scepticismul, preocuparea îndurerată de fenomenul alienării individului în contexte ce contravin naturii umane sunt câteva argumente în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii (1935), Primii și ultimii pași (1939), Margot (1942) - sunt simple aglomerări de manifestări telurice ale unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de un realism
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
lucru nu e clar la prima vedere pentru toți”. Știrile de care dispune știința contemporană despre aceste raporturi directe sunt, într-adevăr, sumare. Coroborate, însă, aceste informații îngăduie depășirea cadrului format de practicarea, tradițional acceptată și acreditată, a unor exerciții monotone. Lăsând la o parte faptul că, în unele centre cărturărești românești, raporturile cu Apusul latin nu conteniseră, ci reprezentau fundamentul dezvoltărilor interne, trebuie admis că și în zona de influență slavo-bizantină cultivarea textelor slave aduse de la sud de Dunăre nu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
adevărului. Al doilea capitol, Schimbarea la față a României, propune o imagine a spațiului spiritual românesc în care sunt puse față în față gândirea lui Blaga și a lui Cioran. În ansamblu, demersul eșuează însă într-un descriptivism obositor și monoton. Tonul este exagerat și patetic, poate și ca o reacție la un moment ostil culturii: scrisă în anii ’60, cartea practică un demers de identificare aproape totală cu autorul cercetat. Și în amplul studiu Nebănuitul Eminescu, publicat în 1984, dar
BALAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
cea închinată marelui poet și filosof, B. a respins orice tentativă de romanțare, de lansare în supoziții, valorificând fiecare amănunt cu precauție și discernământ critic, acordând fiecărei afirmații un suport documentar indubitabil. Totuși, exegezele lui B. nu sunt niște expuneri monotone și aride. Evocarea biografiei celor doi mari creatori denotă vibrație interioară, incitând permanent interesul și sensibilitatea cititorului. B. prezintă procesul formativ al personalității lui Lucian Blaga, al devenirii sale ca om, ca poet și filosof, în conexiune cu realitățile înconjurătoare
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea a fost
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
neutră, pe care o părăsește pentru a se insinua iarăși în derularea narațiunii. Față de cele povestite, e cuprins de „o durere necunoscută, aspră și rece” (Umbra unui om). Când se lasă captivat de propria individualitate și biografie, eșuează în melancolie monotonă, chiar dacă aportul documentar e substanțial (Licean... odinioară și Amintirile). Memoriile lui tind să consolideze un destin de tip tradițional și idealizat, spre deosebire de un Gib I. Mihăescu, care ilustrează tipul antieroului. Privind propria povestire „cu ochi înnoptați” (Într-o zi de
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
sub acest raport deosebit de sever. De regulă, personajele se mișcă printre ustensile familiare, casnice, în scene de familie tipice, banale, obositoare prin repetiție, mai ales în construcțiile ample. Povestitor înnăscut, lui A. îi place vizibil să detalieze, adesea redundant și monoton. De aici vine și înclinarea pentru roman, accentuată în ultima perioadă a vieții. Primul roman apare în „Luceafărul” (1912), cu titlul Povestea unei vieți, reluat în volum abia în 1926. Îi urmează, în același an, Căsnicia lui Ludovic Petrescu, în
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Desdemonei. Corpul era pentru ea un motiv permanent de stinghereală. Își anunța mereu prezența fără consimțământul ei. Când Îngenunchea În biserică sau când bătea covoarele În curte când culegea fructe sub piersic, formele feminine ale Desdemonei scăpau din strânsoarea hainelor monotone care le țineau prizoniere. Deasupra corpului ei unduitor, chipul Îmbrobodit rămânea izolat, cu o expresie ușor scandalizată față de ce puneau la cale sânii și șoldurile. Eleutherios era mai Înalt și mai slab. În fotografiile de pe vremea aceea arată ca personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după-amiază. Intrau În casă legănându-și șoldurile, așa cum fuseseră instruite, și treceau prin via unde Îi plăcea lui Lefty să citească. De fiecare dată purtau altă rochie. Își schimbau coafurile, mersul, bijuteriile și stilul. După indicațiile Desdemonei, cele două fete monotone se multiplicară Într-un mic orășel de femei, fiecare cu râsul ei propriu, cu o piatră prețioasă favorită, cu un cântec preferat pe care-l Îngâna. După două săptămâni, Desdemona se duse Într-o după-amiază În vie și Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șuviță din părul ei roșu-auriu cădea pe biroul dintre noi. Acolo unde soarele atingea părul, se forma un efect de prismă. Dar chiar când eu admiram prisma de un centimetru, fata Începu să citească. Mă așteptasem la o voce nazală, monotonă, ciuruită de greșeli de pronunție. Mă așteptasem la hopuri, la devieri, la scârțâit de frâne și la ciocniri frontale. Dar Obiectul Obscur avea o voce foarte bună pentru lectură. Era limpede, puternică, suplă În ritmuri. Era o voce pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și de abil încât să se strecoare neauzit și nesimțit de mine. Spre ușurarea mea, nu era nimeni. O fereastră era deschisă la una din sălile de clasă. Dinăuntrul ei se auzea o voce groasă care aducea cu un zumzăit monoton. Acțiunile petrecute ieri nu pot fi trecute cu vederea. Deși este cel mai prestigios colegiu al Uniunii, Ministrul mi-a cerut personal să mă ocup cu rezolvarea acestei probleme. Din cauză că problema este delicată, nu mi-am permis să numesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal disc alb de lumină firavă. Ăsta a fost răsăritul și el face această zi specială, pentru că nu a mai fost una ca ea și nici n-o să mai fie. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se interesară de poziția lor și obținură un automobil antic, pe bază de combustie internă, de douăsprezece locuri, în schimbul legitimației lui Helur, pe care acesta o cedă fără regrete. Au ținut-o spre sud și au ajuns, după un drum monoton și lung, în zona de conflict. Ocoliră orașele și o ținură prin câmpii și păduri și se găsiră la un moment dat în spatele frontului. S-au dus la primăria primului oraș pe care l-au zărit, s-au identificat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau aceleași spectacole, bărcile cu pînze, hidrobicicletele, scaunele galbene din parc și mulțimea care defila Într-un ritm monoton. Chiar dacă greșea, Maigret Îl vedea cu o femeie alături, o femeie și ea destul de solidă, care poate că se plîngea că o dor picioarele. Despre ce vorbeau acele cupluri, printre care se numărau și soții Maigret? O omorîse pe Hélène
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soli cărora li se dădeau înainte două căușe dintr-un ciubăr, acum primesc numai unul. Din fericire, nu se mai abătu asupra lor nici o altă furtună și nu întâlniră nici acalmii, așa că vasul înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un marinar spaniol a furat un ceas și câteva monede de aur din cabina căpitanului Montaño. Căpitanul însoțit de Velasco a intrat în cabina solilor și le-a explicat, roșu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tortilla din pâine de porumb în formă de senbei care avea la mijloc un fel de brânză ce semăna cu tofu. Avea un miros neobișnuit și nu aluneca ușor pe gât. Se adunară din nou și coborâră muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugăciunea. Cu două nopți înainte de plecare, bunul stareț al mănăstirii noastre i-a invitat pe japonezi la un ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor. La acest ospăț, japonezii, puțin chercheliți, au mărturisit pentru prima dată râzând că le-a fost greu să respire aerul subțiat de pe înălțimile orașului Mexico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
duse mâna la gură și tuși încet. Părintele Valente nu-și întărea glasul și nu încerca să-i atragă de partea sa pe episcopi prin întreruperi, așa cum făcuse Velasco. Pur și simplu vorbea despre fapte cu un glas rar și monoton. Cu toate acestea, părintele Valente îl lovea pe Velasco încă de la început acolo unde îl durea mai tare. — Adineauri părintele Velasco ne-a spus că japonezii nu îndură să fie disprețuiți. Ne-a mai zis că sunt așa de înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voia Ta. Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. În mâinile Tale încredințez duhul Meu.” Coborând scara jilavă și mirosind a mucegai, ca toate zidurile din mănăstirile vechi, îi ajunse la urechi un glas monoton și răgușit. „Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și samuraiul. La vremea săditului pe câmpurile Stăpânului femeile fredonau această melodie în timp ce plantau răsadurile de orez. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
porni bine autocarul că Lulu dădu drumul la microfon. Spus deja că orașul se numește Ruili, da, Ruili. Dar mai e numit și Shweli În birmaneză, Shweli. Mai mulți se Întoarseră spre colegul de scaun și pronunțară pe un ton monoton: —Shweli. —Pentru tribul Dai, Ruili Înseamnă „cețos“. —Cețos, repetară călătorii cu mintea În altă parte. Dar sunt unii care spun că poate Însemna și „ceață deasă“... —Deasă. — Sau „burniță fină“. —Burníță, spuseră ei imitându-i pronunția. Această burniță cețoasă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]