1,466 matches
-
că pot scrie o carte chiar despre acest drum făcut de sute de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe aici. Zile când rătăceam în căutarea unor nimicuri care să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de clasa a II-a secundară. Repet, pe vremea aceea, pentru că cei de azi ne dau zece înainte și au un vocabular cu mult superior al unui elev de clasa a II-a din 1920! Astfel, am întîlnit cuvinte ca: monotonia pădurilor, arbori gigantici, aspectul... și altele, la care Crăcănel mă oprea și-mi cerea să le explic... Dar, după ce terminai de explicat nu mai știu ce cuvânt anume, el mă întrebă rar și apăsat, cum obișnuia să vorbească: ― Ei, ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu borduri mari, Lenora, în fotografie, părea o moșiereasă la oraș, și toată frumusețea ei era denaturată. Așadar, Lenora, când venea la București, găzduia la ei? Da! Lina n-ar fi admis altfel și lui Rim îi făcea plăcere, schimba monotonia cotidiană. Rim dormea atunci în birou, Lina în sufragerie și camera lor aparținea frumoasei Lenora. Mini asculta cu interes. Acel Rim, căruia îi plăceau tulburările domestice, îi părea nou. L-ar fi crezut metodic, ordonat și meticulos. Când pleca la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cea mai vagă idee, zise el. Să mă bată Dumnezeu dacă am măcat cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală. Cu mine ai parte de distracții. Cu mine spargi monotonia vieții. Da, mi-o sparg în cap. Gaskell se ridică, cuprins de sfârșeală, și începu să urce scările. în momente ca astea se întreba de ce oare se căsătorise. Wilt merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi elementul de trudă, care e esențial pentru întreaga experiență. Oboseala, plictisul, monotonia care te tâmpește. Apoi, din senin, simți brusc un mic impuls de libertate, o clipă sau două de fericire reală, neîntinată. Dar pentru ea trebuie să plătești. Fără trudă, nu cunoști nici fericirea. Tom habar nu avea de ce continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceeași vârstă și adevărul era că situațiile noastre erau aproape identice. Amândoi locuiam singuri, nici unul nu avea vreo relație cu o femeie și nici unul nu avea prea mulți prieteni (în cazul meu, nici unul). Ce modalitate mai bună de a sparge monotonia singurătății decât să te îndestulezi împreună cu un confrère, cu un semblable, Tomassino cel-demult-pierdut, tocând mărunt câte-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bine singură, „mulțumesc mult“. Dar apoi, din nefericire, sucomb. E foarte greu să ignori pe cineva care îți spune că ești cea mai frumoasă fată din lume. Chiar dacă știi că încearcă doar să te ademenească în pat... apoi înapoi la monotonia filmelor de acțiune, a plimbărilor de duminică și serilor de vineri petrecute făcând conversație de complezență cu oameni pe care nu îi cunosc (colegii lui). Și, înainte să-ți dai seama, te-ai îngrășat la loc, ți se văd iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
El Oasis sau Chez Félix și să sfârșească noaptea la Cazinou, riscând totul pe numărul opt. Plătea un preț mare pentru acele zile; prea mare, după părerea lui, și partea cea mai proastă nu era deșertul în sine, căldura și monotonia, ci amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să scape cu viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca un steag roșu fluturând de coada unei mături. Dar Gacel mai știa și că nici o cămilă nu se putea întrece cu mehari-ul său pe un asemenea teren, cu nenumărate pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de străduțe. Sau când arunca o bombă într-o cafenea din cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva invaziei nisipurilor. „Vreau să-l prind pe împuțitul ăsta de targuí, își zise. Și să-l prind viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sud-vest, deoarece cămilele, când mor de sete, își îndreaptă privirea, într-o ultimă speranță, spre locul unde ar trebui să ajungă. Nu știa dacă să se bucure sau să se întristeze. Era doar un schelet de mehari, ceva ce rupea monotonia peisajului care-i însoțea de atâtea zile, dar dacă sfârșise acolo însemna că în spatele lui, nu exista vreo urmă de apă. Cămila șchioapă avea să moară curând acolo, la mai puțin de un kilometru distanță în sens opus, și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fiecare cupa. Djahane surâde și murmură: — De-aș avea șapte vieți, mi-aș petrece una lungită, În fiecare seară, pe această terasă, aș bea din vinul acesta pe divanul cel moale, mi-aș cufunda degetele În bol, fericirea pândește În monotonie. Omar Îi răspunde: — O viață, sau trei, sau șapte, le-aș petrece pe toate așa cum o trăiesc pe asta, Întins pe terasă, cu mâna În părul tău. Împreună, dar diferiți. Amanți de nouă ani, căsătoriți de patru, visurile lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru o noapte cu această carte. — Eu aș da o noapte din viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu mai condusese pe șoseaua asta, Însă știa zona și trecea prin ea doar ca s-o lase-n spate. N-ar trebui să treci așa, orbește, prin locurile prin care treci, Însă În călĂtoriile lungi n-ai de ales. „Monotonia asta e obositoare“, se gîndi. „Asta și lipsa decorului. Ar fi locuri frumoase, dacă le-ai face cu piciorul, pe răcoare, dar așa, să conduci, sînt doar monotone. N-am condus atîta cît să mă obișnuiesc. Dar ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
campion mondial la supraviețuire? Fapt este că Ruletistul deocamdată reușea să mențină acest tempo demențial în cursa lui, la care mai alerga un singur concurent: moartea. Și tocmai în momentul în care această cavalcadă clandestină părea că se înfundă-n monotonie (cei care veneau să asiste la ruletele amicului meu o mai făceau doar din dorința de a-l vedea odată curățîndu-se, nu ca să mizeze, căci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, că mizează contra diavolului), Ruletistul a făcut primul gest de sfidare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui golf plin de iole, sau o păpușă mică și delicată de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de a se Îmbăta, deși toți pretind că spirtul e prietenul lor cel mai bun, au chiar și niște povești cu care Își susțin cauza foarte puțin plauzibilă, ci faptul că pun la cale o aventură interzisă, care să spargă monotonia. Ninge des și blînd și e o lumină oarbă, albăstruie care vine de pretutindeni, cei doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei, acestea ajunseseră de domeniul public.) Diane era conștientă că purtarea binevoitoare a lui George depindea întru totul de comportamentul ei. La început îmbrățișase regulile lui „monastice“ cu bucuria celui care crede în fericirea cerească. Mai târziu însă, îngustimea și monotonia vieții pe care o ducea începură s-o sâcâie și, cu toate că iubirea ei pentru George rămăsese aceeași, pierdu speranța mântuirii cerești. Ducea o viață de trândăvie și așteptare. Fuma și bea. Se uita la televizor. La un moment dat sperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rolul de a nu le lăsa să se extindă. Prin intermediul ziarului sistemului, elementele acestuia, care doresc să se perfecționeze în munca lor, sau care doresc să schimbe un sector al sistemului cu altul, primesc toate informațiile de care au nevoie. Monotonia și aplatizarea la locul de muncă sînt realități foarte grave cu care se confruntă elementele oricărui sistem. O modalitate de eliminare a acestor realități nefaste este reprezentată de existența, la nivelul siste-mului, a programelor de autodezvoltare, de specializare continuă, prin
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
sunt în această privință instructive. Păr multicolor, ținute pestrițe, piercings și tatuaje diverse, găsim acolo, la paroxism, ceea ce va servi ulterior ca material pentru creațiile de modă, pentru prêt-à-porter și pentru diversele obișnuințe cotidiene. Mai mult sau mai puțin, în monotonia vieții de toate zilele sau în exacerbarea efervescențelor festive se afișează forța amorală a unei naturi pe care am crezut că o suprimăm. Dominării unui animus suveran, spirit uranian ce surplombează lumea, tinde să-i urmeze o anima mult mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
stadionului. În al doilea rând, logica utilitaristă lasă complet înafara retribuțiile simbolice: aprobarea camarazilor de muncă; imaginea pozitivă de sine ce rezultă dintr-o conduită curajoasă conformă cu principiile unanim admise; sentimentul de a fi important, de a ieși din monotonia cotidiană; înfruntarea riscurilor; căldura umană a camaraderiei. Suporterii se simt prieteni și dușmani imediat și simultan. Inconvenientele de a deveni membru sportiv presupun o treaptă inițiatică, precum o sugerează și prețul ridicat al suporterului, care se simte mereu în altă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și eliminați fumatul. 81 Orice este în exces este dăunător. Mai ales în cazul repetării acestor excese. Este la fel de adevărat că un mic exces din când în când poate fi bun („întreține” corpul, îi forțează puțin limitele, îl scoate din monotonie același efect îl are și stresul „bun” care ne „întreține”). Dar, în rest, marea majoritate a timpului e bine să avem înfrânare, la orice. 12. Renunțarea la frici. La orice fel de frici. Cum spunea cineva la o conferință, aproape
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
străduiește să o transmită și cititorului. „Gaselnița” lui Vasile Ilucă - Spiritul domnesc, întruchipat de bătrânul călugăr, și Zeița Istoriei, metamorfozată în bătrâna țigancă - este demnă de subliniat în mod aparte, pentru că ea l-a ajutat pe scriitor să evite inevitabila monotonie în cazul unei tratări cronicărești, pur științifice, a chestiunii, apropiind substanțial opera de spațiul mult mai generos și mai atrăgător al exprimării literare. De aceea, cred, cartea lui Ilucă poate fi considerată fără riscuri în categoria literaturii istorice, în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sunt pe valuri, numai ei știu. Românii s-au făcut prezenți în toată lumea ca foarte destoinici, dar printre aceștia și destui compromițători. Și totuși... În timp, apele se vor mai liniști, mai revenind la matcă. Viața a scăpat de monotonie, evenimentele se succed în cascadă, oamenii în nepotolita lor sete de a ști, le absorb prin confruntare, asociere, selecție, în funcție de repere, pe făgașul dezideratelor nutrite în taină o jumătate de secol de opresiune comunistă și de aproape un
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]