2,076 matches
-
asta, chipurile voastre vesele, chiar și bătrânul Cicero de pe biroul meu, dragul de el - toți și toate se trag dintr-un ou! De-a lungul anilor unul dintre misterele pe care le-a dezvăluit doctorul Philobosian În timpul mesei (pe lângă efectele monstruoase ale imaginației materne) a fost preformismului teoria, din secolul al șaptesprezecelea. Adepții preformismului, cu numele lor de bâlci - Spallazani, Swammerdam, Leeuwenhoek -, credeau că toată omenirea existase În miniatură din momentul Creației, ori În sperma lui Adam, ori În ovarele Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce căutam? Nu trebuie să mă scufund! Nu trebuie să fiu înghițit! Cu nici un preț! Supraviețuire indiferent de situație! Alternativa era prea îngrozitoare pentru a o lua în considerare. Fiecare ocean trebuie să aibă una! Altfel ce-ar fi? O monstruoasă monotonie. Și cine altcineva să nu fie monoton decât Timpul? Deci trebuie să aibă! Încotro? Înainte, împotriva curentului e viitorul. Înapoi e trecutul. Deci, trebuie să merg în lateral. Dar care e lateralul într-un spațiu în care nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de parcă ar fi fost un castel de cărți și cineva tocmai l-ar fi lipsit de piesa de bază. Un nor de praf se ridică imediat în atmosferă și tancurile își încetară tirul nemilos. Printre dărâmături se putea ghici ceața monstruoasă a Bolii Negre și a demonului ce sălășluia în ea. Își găsea încet drum spre suprafață și zăbovea încurcată deasupra ruinelor. Se lungi de-a lungul molozului încercând să-și dea seama dacă mai avea rost să-și prelungească șederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până când, la doi ani și jumătate, a căzut Într-o mlaștină. — A murit? — Da. Dar, pentru dumneavoastră, trebuia să fie În viață, iar Hélène i-a inventat copilăria, primii ani de școală și, În ultimul timp, Înclinația spre medicină. — E monstruos. — Da. — Cum poate o femeie... Bărbatul dădu din cap. Nu vă pun cuvintele la Îndoială. Dar ceva În mine se revoltă Împotriva acestui adevăr. — Nu e primul caz din analele criminalisticii. Pot să vi le amintesc. — Nu... imploră el. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
interese. Bine a mai brodit-o Livia! Își ațintește din nou ochii asupra lui Trio Fulcinius. — Trădare, zici? ridică tonul cu asprime. Se oprește pentru că nu mai poate continua. Mânia prefăcută se topește de la sine. Îl copleșește mâhnirea. O jurisdicție monstruoasă crescută din simulacrele de procese și execuții arbitrare de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească, deși acum, în timp de pace, este cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că pe toți îi cumpără, și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar că sugerează... — E foarte eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se bagă în vorbă cel de alături, da’ n-ai tu norocul meu la... Le vâră sub ochi amuleta lui, o combinație monstruoasă din mai multe falusuri contorsionate într-unul singur. Rufus trece mai departe fără să comenteze. Și, de fapt, ce-ar putea spune, când se zice că și fecioarele vestale țin în locuința lor din for, printre alte obiecte de cult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la cazinoul din Constanța, Constantin N. Sarry opina că "jocurile de noroc, introduse la cazinoul orașului, trebuie desființate"3162. Totodată, domnul Constantin N. Sarry considera că "trebuie fixat odată pentru totdeauna planul definitiv al orașului pentru ca să nu mai asistăm la monstruosul spectacol din Piața Independenței, cu clădiri construite în ultimii zece ani în trei alinieri"3163. O altă măsură necesară, în viziunea lui Constantin N. Sarry, era aceea ca "pe moșia comunei Constanța să se încurajeze formarea unor ferme model pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lipi foița de brațul statuii, frecând cu mâna. Cu fiecare frecare, aurul se contopea cu trupul lui Buddha. Alții Își lipeau aurul de mâna lui Buddha, astfel că, de-a lungul anilor de gesturi de devoțiune zilnice, aceasta căpătase proporții monstruoase, iar unghiile Îngrijite acoperite sistematic cu aur păreau să străpungă tavanul. Doritorii de răsplată Își cumpăraseră foițele de aur de la oameni săraci care timp de douăsprezece ore pe zi nu făceau altceva decât să bată aur cu un ciocan. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
regularitate, trebuie să privești ca într-o oglindă acel rău din interior. Tocmai din această cauză am impresia că oamenii au fost atât de supărați. De exemplu, fotografia tânărului a fost publicată într-o revistă. S-a iscat un scandal monstruos pe marginea acestui subiect: să publice sau să nu dea fotografia. Nu asta era esența problemei. Trebuia să se discute serios probleme mult mai importante. Treptat, discuția se mută în direcția aceasta și sentimentele de ură ies la suprafață. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apărând pericolul bătrâneții și al morții, totul se simplifică, nemaiavând răgazul pentru a reîncepe. Toate aces-tea sunt exacte pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles: n-am tăinuit nimic și ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol, căci ceri deslușiri oricui asupra vieții sau consolări abia deghizate și mânuiești conversația așa ca să ai un răspuns convenabil. Asta nu împiedecă să-ți vezi ridicolul chiar atunci, să știi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevărat ce a spus Ioana? Căci de la chipul ei chinuit, cu ochii în vag, nu pot desprinde nimic și nici nu mă pricep cum să-i pun noi întrebări, din lașitate sau din teama de a fi prea umilit. Ce monstruoasă este Ioana aruncând o astfel de vorbă turbure! Poate a spus-o numai din instinctul de a se răzbuna, pentru pedepsire pe care i le dau zilnic prin întrebări intime. N-a mai avut timpul să facă socoteală că totul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului său, unul și de o ființă cu celălalt, dealtminteri (ceea ce dovedește un prețios instinct de romancier
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înțeleagă ce anume s-ar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o făptură monstruoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu cap de taur, sau invers, asemeni unui taur cu cap de om, cum l-a imaginat Dante. Dar poate fi și în felul unui păianjen. Ceea ce înseamnă că lucrurile ar fi putut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca apoi să capete formă de cerc, însă nu unul obișnuit, căci . Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncându-l în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar într-o astfel de confruntare nonsensul pândește din ambele părți: (Dincolo de bine și de rău, § 146). Cei doi regi din prima povestire, ca și Abenjacán, vagabondul care s-a voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
limite, la fel și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul somnului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în felul unei granițe a cunoașterii. În consecință, „necunoscutul [Dumnezeu însuși] se află atunci în diaspora, iar intelectul are de făcut plăcuta alegere între lucrurile pe care le are la dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței ciudate, cum se întâmplă când vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. s-au făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. s-au făcut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmându-l pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar că într-un sens 192 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE uitat al cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate de-a sta împreună, de-a afla un spațiu comun. Acest spațiu comun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
obișnuit, căci „suprafața lui era atât de dilatată, încât nu se distingea curbura“. Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncândul în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar întro astfel de confrun tare nonsensul pândește din ambele părți: „Cel care se luptă cu monștrii să ia aminte, să nu devină el însuși un mons tru“ (Dincolo de bine și de rău, § 146). Cei doi regi din prima povestire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limite, la fel și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul somnului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în felul unei granițe a cunoașterii. În consecință, „necunoscutul [Dumnezeu însuși] se află atunci în diaspora, iar intelectul are de făcut plăcuta alegere între lucrurile pe care le are la dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței ciudate, cum se întâmplă când vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. Sau făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. Sau făcut deopotrivă trimiteri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]