1,270 matches
-
1949); Bietul Ioanide (1953); Nicolae Filimon (1959); Gr. M. Alecsandrescu (1962); Lauda lucrurilor (1963); Cronicile optimistului (1964); Scrinul negru (1965); Teatru (1965); Estetica basmului (1965); Vasile Alecsandri (1965); Opere, I-XVII (1965-1983); Ulysse (1967); Gâlceava înțeleptului cu lumea. Pseudojurnal de moralist (1927-1949); Cronici literare și recenzii (1927-1933), vol. I-II (1991-1992). Istoria literaturii române de la origini până în prezent A fost apreciată de criticii valoroși (E. Lovinescu, Ș. Cioculescu, Vl. Streinu) la apariție, dar i s-a reproșat subiectivismul. Este prima istorie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
băiețel“). Am menționat deja că acest proces este întrerupt de intervenția sistematică a părinților; el se reia însă la un alt nivel odată cu instalarea pubertății, când funcția organelor genitale invadează conștiința tânărului. Procesul acesta este atât de vehement, încât mulți moraliști îl consideră o „obsesie sexuală“; de fapt el este un fel de recul la inhibiția cultivată de părinți. Genitalizarea la băiat Pentru băieți, „dotarea“ genitală este ceva relativ ușor de investigat atât anatomic, cât și funcțional; ei ajung la pubertate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
împrejurări și fapte umane. Mai scurt: pe cât de puțin planul arhitectului este pictură, tot atât de puțin e scrierea de teatru poezie.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 341) 1.6. Caragiale moralist Caragiale este un moralist, un scriitor preocupat de om, de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a tăcerii. Când lupta pentru bine nu e posibilă cu armele comune, slăbiciunea, orgoliul, sapiența, nebunia se comportă diferit. Una se supune pur și simplu, alta plânge ori se agită, dacă nu știe să suporte. Tăcerea e, în viziunea unui moralist, lotul înțelepciunii, cel mai bine plasat și în scara de valori ce se degajă din paremiologie. Nu amintește ea oricui, în mai toate limbile, de noblețea metalului inalterabil? Replica istoriei nu poate fi nici ea pusă definitiv în paranteză. "Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine singură rațiune de a exista. Cioran este nemulțumit de universul întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Kluback și Michael Finkenthal 1, când afirmă că "prin Cioran, proza a întâlnit poezia, iar poezia a întâlnit formele, Cioran este un poet al prozei, creator de imagini și impresii"? Sau, mai departe, aceiași exegeți: "Ce este Cioran? Poet, filosof, moralist sau un ideolog dezamăgit? Un sfânt fără voie sau un impostor intelectual?"2. Credem că aparțin deopotrivă celor două lumi, fie ea literară sau filosofica, fapt pentru care obiectivul acestei lucrări a fost sa situam gândirea lor în spațiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de toate, dobândirea poziției verticale, care a eliberat mâinile (labele devenite mâini, primele instrumente) și a favorizat creșterea în dimensiuni a creierului, extinderea câmpului vizual și apariția chipului. Pentru alții, achiziția limbajului, experiența vieții în societate, cultura sunt determinante. Pentru "moraliști", în fine, transformarea capitală nu este nici de ordin fizic, nici de ordin cultural, ci, mai degrabă, de ordin moral. Pentru acești gânditori, într-adevăr, nu prin instrumente, nici chiar prin limbaj, ci prin apariția sentimentului pudorii și prin interzicerea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Creangă răspândește astfel o înțelepciune și prin aceasta se dovedește un clasic. Din punct de vedere al formei Creangă ascultă de legile generale ale morfologiei basmului, dar conferă narațiunilor lui valoare de parabolă. El redescoperă chintesențele general umane, lăsând loc moralistului care merge până în ascunzișurile ultime ale gândirii și ale rostirii și umoristului, care râde fiindcă nu vrea să plângă. Dacă adăugăm la aceasta și geniul său verbal, faptul că găsește în mod fericit cuvântul ce exprimă adevărul și cedează în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
eliberarea de spiritul răului sau la năruirea oricărei speranțe de a vedea într-o zi întemeiată o societate a abundenței, a dreptății și a fraternității? Această lucrare nu pretinde să răspundă la aceste întrebări legitime. Autorii ei nu sînt nici moraliști, nici filosofi. De formație politologi și istorici, ei încearcă, într-o sinteză care nu poate surprinde toate aspectele problemei, să evalueze semnificația pe care o poate îmbrăca fenomenul comunist, solid ancorat în acest secol și conturîndu-i în mare măsură propria
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
menținerea egalității; el va trebui încă să dirijeze producția și repartiția produselor"28. Ca guvernămînt politic, filosoful atenian propune o formulă intermediară între monarhie și democrație, apropiată de cea a monarhiilor constituționale moderne. În autentic spirit socratic, Platon este un moralist și aceas-ta îl apără de acuza unora de comunism avant la lettre. Opera sa a constituit "veritabilul punct de plecare al filosofiei economice și sociale în civilizația noastră"29. Xenofon a trăit între anii 430-355 î.H. și a scris
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dovadă în plus a seriozității romancierului, a grijii excepționale pentru detalii. Ferindu-se să cadă în abisal și sublim, romancierul Pascal Bruckner scrie despre profunzimile și perversitățile sufletului, trupului și minții noastre cu rigoarea analistului, cu rafinamentul psihologului și talentul moralistului. Antoine și Clémence Francezul Martin Page (n. 1975) se impune ca prozator de succes încă de la prima carte, Comment je suis devenu stupide (2001); excelenta versiune românească semnată de Adriana Gliga și apărută în 2004, are un titlu ușor schimbat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ceva cu totul neobișnuit, cu deosebire la o asemenea vârstă. Mai târziu, își va aminti că încă la 8-9 ani își punea o întrebare pe care și-o pun doar oamenii maturi care gândesc independent, și nu de puține ori moraliștii: „De ce trebuie să spunem adevărul de vreme ce este avantajos să mințim?“ Și va aprecia că înclinația de a se lăsa acaparat de asemenea reflecții a fost caracteristică deja pentru ființa lui de copil mare și de adolescent.8 Ceea ce l-a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
preocupări „teoretice“ vor încerca să o precizeze, formulând definiții sau alte stipulări. În lecțiile și însemnările lui, Wittgenstein atrăgea în mod insistent atenția asupra acestei tendințe. Astfel, referindu-se la o problemă socotită importantă, atât de juriști cât și de moraliști, cea a esenței pedepsei, Wittgenstein amintește câteva puncte de vedere: pedeapsa este un act de răzbunare, rolul pedepsei este intimidarea pentru sporirea siguranței comunității, izolarea infractorilor sau corectarea comportării lor. Toate aceste puncte de vedere sunt justificate în măsura în care atrag atenția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte, sociabilitatea urbană duce la lărgirea sferei relaționale și democratizarea relațiilor, depășind principiile ierarhice, regulile stricte și interdicțiile majore de altădată. Goana nestăvilita după plăcere, proprie jumătății a doua a secolului al XIX-lea, apropie de asemenea clasele. Fenomenul neliniștește moraliștii, deoarece femeile oneste, gândindu-se să-și aducă înapoi soții, lupta cu curtezanele, împrumutându-le vestimentația, ținută. La Paris, constată contesă Dash în 1883, sunt mult mai multe femei greu de definit decât în alte orașe ale Franței. Dacă în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și sexele 389 decât toaletă; cea din secolul al XIX-lea le diferenția destul de puternic. Niciodată vestimentația nu a fost utilizată mai mult decât în perioada cercetată pentru a ilustra conformitatea sau subversiunea [v.Higonnet, 2002, p.344]. Filosofii și moraliștii au văzut în modă distincția pe care aceasta o aduce între être și paraître. "Ea produce felul cum arata, adică un cod al aparentelor ce se impune celui care îl utilizează. Dar acest regulament devine de acum înainte obiectul unei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
predispus spre lux, exces, rafinament. Consultând și alte lucrări, vom observa că repertoriul de trăsături ale Parizianului/ Parizienei este relativ constant, iar organizarea lor într-un sistem confuză și fluctuanta. 95 Opinia curentă în care se întrunesc judecățile esteților și moraliștilor este următoarea: "Rien n'est sérieux dans cette ville, disent-ils. Leș femmes y șont légères. Leș hommes le șont peut-être encore davantage. On y trăite leș plus graves affaires de la même façon que l'on s'y amușe" [Hoffet, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leopardiană și despre cugetări, despre Micile opere morale și celelalte, daca nu sunt chiar de lepădat, afirmă Croce, valoarea lor este mult limitată. Autorul Esteticii i-a refuzat recanatezului calitatea de filozof, dar i-a recunoscut-o pe cea de moralist. Revenind la poezie, de data aceasta din perspectiva canalelor de receptare, Croce admitea totuși faptul că, datorită iubirii de patrie, cantate în vers, Leopardi devenise bardul tineretului romantic înflăcărat. El apropiase romantismul sentimental de sentimentul național, nemulțumirea mărinimoasa și mărinimoasa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
responsabilitatea, În tripla ipostază afirmată, precede acțiunea. Responsabilitatea nu este Însă Înnăscută. Ea este produsul educației și anume, a educației morale. În orice caz, este o trăsătură atât de importantă pentru definirea condiției umane Încât unul dintre cei mai cunoscuți moraliști contemporani, Emmanuel Lévinas consideră că asumarea responsabilității (față de propriile acte, dar și față de ceilalțiă reprezintă actul de naștere al omului ca ființă morală, al omului ca Om. Mai mult, pentru a sublinia că responsabilitatea este o trăsătură profund umană, filosoful
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
configurat În cadrul marilor concepții filosofice; pe de altă parte, orice filosofie autentică este În același timp și o etică. Platon, Aristotel, Hegel, Kant, pentru a nu-i aminti decât pe cei mai reprezentativi filosofi, au fost, În același timp, și moraliști: Fenomenologia spiritului (lucrarea lui Hegelă este nu numai o filosofie, ci și o etică, fără Însă a putea distinge Între momentul propriu-zis filosofic și cel etic. Pe de altă parte, Platon a scris dialoguri consacrate exclusiv unor probleme de etică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prin aceea că gânditorul autentic asupra problemelor morale nu poate fi un „etician”, ca și cum etica ar fi altceva decât filosofie, ci numai „metafizician”. „Metafizica se joacă În raporturile etice - scria Emmanuel Lévinas, unul dintre cei mai de seamă moraliști ai secolului trecut, În lucrarea Etică și Infinit, subliniind că: Fără semnificațiile etice, chiar și conceptele filosofice rămân cadre goale și formale”. De asemenea, considerăm că etica este o disciplină filosofică prin obiectul ei, prin domeniul ei de referință. Chiar
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și mult mai cunoscut - și nu numai În România - Într-o astfel de Întreprindere teoretică ce-și propune evidențierea preocupărilor etice românești vizând fenomenul conștiinței morale. Constantin Noica sau morala ca paradox Filosoful de la Păltiniș a fost și un remarcabil moralist. Nici nu se putea altfel, În măsura În care o preocupare constantă a sa a fost de a Întemeia În jurul său o școală de gândire, poate chiar mai mult, o adevărată școală de viață. Complexitatea relației mentor - discipol este Înțeleasă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
stil, ci pe de o parte, corespunde Însuși caracterului, adesea, para- doxal al trăirilor morale iar, pe de altă parte, invită la aprofundarea problemelor etice prin efort propriu de cugetare. Iată de ce, filosoful Noica ne apare și ca un autentic moralist - din stirpea acelor foarte puțini care nu s-au vrut și eticieni - dar și ca un aplicat și adevărat pedagog. Etic, estetic și religios În actul educativ Educația științifică reprezintă, fără doar și poate, dimensiunea fundamentală a educației omului Începutului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
timp ce pentru Lévinas este motiv pentru a regândi evenimentele. Problema care se pune pentru Lévinas este următoarea: gândirea etică ne-a obișnuit să punem tema responsabilității În termeni de universalitate ori, logica chipului este ireductibilă la generalitatea conceptului. Pentru moralist, generalizarea sau universalizarea exigenței morale nu este fondată pe logică ci pe autoritatea profetică a Celuilalt, care Întotdeauna este „celălalt de lângă mine. Se poate, Însă, converti o asemenea individualizare a responsabilității Într-o gândire universală pentru a realiza trecerea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Infernul. În: Convorbiri literare, 143, ian. 2010, nr. 1, p. 18-21. Andrew Davidson. Gargui. București: Allfa, 2009. SOROHAN, Elvira. Retorica polemicii călinesciene. În: Convorbiri literare, 144, dec. 2010, nr. 12, p. 26-29. G. Călinescu. Gîlceava înțeleptului cu lumea: pseudojurnal de moralist: vol.1(1927-1939). București: Editura Minerva, 1973. SOROHAN, Elvira. Scriitorul și multidisciplinaritatea. În: Convorbiri literare, 144, sept. 2010, nr. 9, p. 20-23. Despre scriitorul Leonard Gavriliu. SOROHAN, Elvira. Visul nemuririi în cugetarea eminesciană. În: Convorbiri literare, 144, iun. 2010, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
viziunea asupra literaturii române vechi. M-am ocupat în primul rând de narațiune, mai ales de ceea ce narațiunea a realizat în domeniul epicii moralizatoare. Nota fundamentală a vechilor texte cărturărești este morala. Le și spuneam studenților că noi suntem mari moraliști, fără să fim un popor foarte moral. Studenții gustau jocurile acestea... În orice caz, demonstram că întreaga literatură română, nu doar cea veche, este o literatură moralistă. Această caracteristică este exact ceea ce l-a supărat la un moment dat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]