1,711 matches
-
știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era plin de amărăciune. Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din familia sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
implice activ într-o acțiune de asemenea anvergură și, în schimb, li se dăduse misiunea de a pregăti plasele care urmau să fie folosite la prinderea maimuțelor. Sub îndrumarea blândă a Superintendentului, stăteau leneși în fața secției de poliție cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
urmă și procesiunea fu completă, o luară din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
exprima ca el, dar mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și asta e doar un avans. Mi-am scos carnetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens de carne, ascuns parțial sub o pătură mai mult decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când, inevitabil, i s-au întredeschis iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse cu un zgomot puternic. Și fusese cineva exact dedesubt. Două picioare îmbrăcate în pantaloni ce se terminau cu o pereche de pantofi exagerat de bine lustruiți se iveau de dedesubtul mormanului de fiare. Planeta plutitoare stătea așezată pe trupul victimei sale. Căzută, pe jumătate zdrobită, avea aceeași răutate ursuză a Chestiei transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
validez cecul înainte să se enerveze cei de la bancă. Încerc să mă gândesc la toate. A doua zi dimineață am primit, în sfârșit, telefon de la Hawkins. Părea la fel de nerăbdător ca întotdeauna („Nu pot să continui cu chestiile astea, am un morman de dosare pe birou care așteaptă“). Când l-am rugat să verifice dacă Patricia Makamoto, Nicola Walters sau Henrik Claes Smith au fost la petrecere când s-a întâmplat evenimentul, a devenit extrem de furios. Dar le-a notat numele. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită pe treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șirului de mese. Criticul de odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri de acum. Pentru cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie. Toată lumea a căzut de acord că Spania pierduse un mare om, un bărbat ilustru cu viziune asupra viitorului, un gînditor ce nu se temea de acțiune. Fumero i-a preluat postul cu mîndrie, conștient că făcuse bine atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am văzut. Domn’e, și unde nu mă trezesc dimineața că strigau ăia la mine, n-aveau curajul să intre, și io mă trezesc și zic: Ce e, băi, camarazi? Când mă uit lângă mine, așa În partea dreaptă, un morman de șarpe Încolocit și dormea. Era gros ca pe picior și avea cel puțin zece metri lungime. Când m-am uitat eu la el a ridicat și el capul și s-a uitat la mine. Eu zic: Bă! Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l facă. Spune și d-ta, domnule Cristescu, care ai trecere la d. mareșal; stăruie ca d. mareșal să fie acela care să facă armistițiul...“ (Procesul marii trădări naționale, Ed. Eminescu, București, 1946) De această dată, pur și simplu un morman de cadavre. Fețele a doi dintre cei morți pot fi distinse mai clar. Unul dintre ei are gura deschisă, probabil că a fost surprins de moarte urlând, celălalt are ochii Închiși ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la Camp Cooke, conducând fără mâini și ținând în poală niște cățeluși cu pălăriuțe colorate. Două arestări; o vizită la Azilul Animalelor din Verdugo Street. La 12:14 coșmelia nelocuită a unui veterinar pe Sweetzer Street se prăbușea într-un morman de prefabricate, ucigând o fată și un băiat care se sărutau la baza fundației; două cadavre neidentificate la morgă. La 12:29 instalația de neon de pe gazonul din fața unei case, reprezentându-i pe Moș Crăciun și pe ajutoarele sale, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
broasca ușii, mișcând de clanță. Zăvorul pocni. Împinse de ușă și intră în casă. Lumina care pătrundea prin perdelele de bumbac îi oferi o imagine a sufrageriei: mobilă ieftină, de prost gust, fotografiile unor vedete de film lipite pe pereți, mormane de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându-se spre dormitor. Alte postere lucioase pe pereți - stripperițe în chiloți tanga și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare care scoaseră la iveală articole de propagandă. Sub pat nu găsi decât alte perechi de pantofi și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai văzut. Au căzut mulți din Apărători... Răzeșii Își făcură cruce. Dacă și Apărătorii cădeau, atunci totul era pierdut. - Dar căpitanul Oană? Întrebă unul. - Căpitanul n-a căzut. Dar era singur, Înconjurat de cel puțin douăzeci de dușmani. În jurul lui, morman de trupuri. - Și măria sa? - Pe măria sa nu l-am văzut... spuse Isailă, cu privirile În pământ. Nimeni nu spuse nimic. Măria sa putea fi căzut În pământul Vasluiului. Sau putea fi prizonier. Ultima poruncă a voievodului fusese aceea de a menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
psihologia asta! E o pseudoștiință pentru ratați și frigide! - Uf! am răsuflat ușurat. Pentru câteva clipe mă gândisem că... am în față un mare geniu autodoborât... - Stai liniștit! și-mi arătă într-un sertar un dispozitiv cilindric ascuns într-un morman de șurubelnițe și cutii de vaselină. ANTILUMEA! și ochii îi prinseră a sclipi într-un joc debil jucăuș. - Așa se cheamă... chestia? - Nuu!... Acolo duce! E un transportor individual de rezonanță leptică... Ca de obicei, nu l-am mai ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
în altă lume. A trebuit s-o zgâlțâie și s-o lovească peste față, ca să înțeleagă ce-i spunea de moartea tatălui ei. Ucigașul acestuia îl lăsase cu o bucată de sârmă strânsă în jurul gâtului. Îi găsiseră trupul pe un morman de gunoi, în afara orașului, cu tălpile răsucite în sus, privind spre cer, ca doi pești. Nimeni nu se mirase. Cămătarii nu se bucură de popularitate nicăieri. — Înțelegi? striga Moti Lal la ea. Acum ai rămas singură pe lume! Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care să-l poți atinge. Te-ai putea gândi la asta în termeni ciclici. Ziua brahmanilor se repetă la nesfârșit - înaintea oricărui act de creație lumea veche trebuie mai întâi distrusă. Pran este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
impersonală asupra nou-veniților. Femeile își trag voalul sariului peste cap și se uită în altă parte, apoi lasă ochii în jos supuse. Fotograful începe să dea ordine și bărbații se ridică fără grabă să le execute. În spatele lor, sunt două mormane de frunze, acoperite cu crengi. Pran își face loc pe lângă foc, se îndreaptă spre ele și este întâmpinat de un sunet profund, iritant. Un urlet. Speriat, realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]