2,575 matches
-
prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri. Câte străzi, câte monumente, câți bărbați și câte femei eram însetat să descopăr, eu, cel care, timp de un an bătut pe muchie, nu avusesem parte la Roma decât de silueta cilindrică a castelului Sant’Angelo și de nesfârșitul coridor care îl leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în imaginația noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orb, mai sunteți și surd... Am spus să aveți grijă să nu vă uitați prea des În oglindă, c-o să vi se subțieze trăsăturile și o să arătați la față ca un ou...” Deși stăteau Împreună de șapte ani bătuți pe muchie, cei doi soți, În semn de respect reciproc, se adresau unul altuia cu „dumneavoastră”. De altfel, fiecare dintre ei Își apăra, În felul lui, intimitatea. Chiar și În momentele cele mai delicate, Noimann se pomenea spunând: „Aș putea profita un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printre standurile supraîncărcate, admirând cantitățile nelimitate de mărgele, argintărie, covoare, condimente, narghilele și negustori care beau și fumau, beau și fumau. Eram În plină tocmeală cu un bărbat mărunt, care avea mai mult ca sigur nouăzeci de ani bătuți pe muchie, pentru un șal albastru deschis, când am simțit o bătaie pe umăr. —Îți dai seama că te cerți pentru aproximativ patruzeci de cenți, nu-i așa? Întrebă Sammy, rânjind de parcă tocmai ar fi descoperit un secret foarte important. —Știam! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
intervenția buimăcitoare a căpitanului Oană. „Cred că meseria mea e aceea de Înger păzitor... ” glumise, odată, iar Erinei nu i se păruse deloc o glumă, căci această „meserie” o excludea mereu din viața lui. Din viața lui aflată mereu pe muchia morții. Un tropot se auzi dincolo de podul de lemn, iar Erina tresări și fugi la fereastra care dădea spre curtea interioară. Nu era decât un curier. Străjile anunțată miezul nopții. Abia miezul nopții... era imposibil, trecuseră parcă opt sau nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
el o dată pe săptămână. Bătrânul ipocrit a avut tupeul să-mi spună chiar că vrea să se ocupe de educația lui. — Educație? — Așa mi-a spus. Este destul de bănuitor. Ieri m-a făcut degenerat în fața celorlalți. Cariera mea este pe muchie de cuțit. Nimeni nu părea să aibă timp de Flowers și cariera lui. Khwaja-sara este mai practic. — Măcar de-am găsit o soluție să introducem un aparat de fotografiat în biroul lui. — N-ar fi mai bine să scriem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva minute din ochi de către aiuritor de mulții oameni Îmbrăcați În alb. Acela devenise cuțitașul pentru sacrificat și jupuit În cuniculicultura pe care o practica de ceva vreme, cu destul succes. Apuca animalul de picioarele dinapoi, Îl izbea scurt cu muchia palmei peste ceafă, Îl atârna, legat cu niște lațuri, cu capul În jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atârna, legat cu niște lațuri, cu capul În jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
TEMPUS FUGIT Azi poemul va intra în agonia pașilor pierduți pe calea victoriei înfrânte pe bulevardul libertåții închise pe trandafirilor uscați bis pe muchiile tåioase ale gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va aråta viscerele aburinde și arheologul va pune în fața areopagului fragmente din cuvintele descifrate cu carbon 14
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
Avea un zâmbet superb și amuzant care cuprindea deopotrivă colțurile și centrul gurii. E foarte mișto, m-am gândit plină de admirație, mult mai mișto decât Luke. Luke doar credea că era mișto, că era periculos și că trăia pe muchie de cuțit. Dar nu ajungea nici la degetul mic al lui Chris. Ce naiba! Chris era dependent de droguri! Ei, Luke Costello, încearcă să fii mai presus de chestia asta! Și, deși eram topită după bărbații mișto, care puteau, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recomand să vă duceți în altă parte. Nouă ni se dă și de mâncare și vă jur c-ar trebui să vă plătească ei pe voi ca să mâncați ceva. Dar, dacă ești o persoană căreia îi place să trăiască pe muchie de cuțit, atunci e în regulă. Eu am mâncat un burrito mai devreme și era s-ajung cu un picior în groapă. Dacă n-aveți de gând să vă sinucideți, duceți-vă în altă parte. Peste drum e un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în grădină și-l apucă pe Wilt de braț. — Ești așa un norocos că ai pus mâna pe Eva! zise ea. E cel mai dulce copiluț! — Are treizeci și cinci de ani, spuse Wilt, amețit de alcool. Ori are treișcinci bătuți pe muchie, ori eu habar n-am. — E minunat să dai peste un bărbat care spune exact ce gândește, zise Sally și luă o bucată din burgerul cu carne de vită de pe farfuria lui de carton. Gaskell pur și simplu nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Un pas înapoi, apasă iarăși comutatorul. Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negru), o de-a dreptul mitică fantezie iluminează teroarea Securității în vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dispariție, Am impresia cè pèșesc încet pe fundul unui lac, dar cantitatea imensè de apè, de-o claritate usturètoare pentru ochi, e ușoarè că aerul și, învèluind cu o membranè transparentè clèdirile din centru, le accentueazè contururile, decupându-le în muchii sclipitoare de luminè, Matei e în drum spre stația de autobus, autobusul 32, care îl lasè chiar în josul strèzii Agârbiceanu, strada lui, acolo, în camera mateianè, ea îl așteaptè, curioasè asupra fiecèrui obiect din locuința lui, atingând și punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita cărora împăratul o răsplătea cu o neobișnuită generozitate „Deși, dacă e să dau crezare trezorierului, pe văduvă nu o interesează atât banii, cât plăcerea de a-și trăi viața pe muchie de cuțit. Are gustul riscului, asta-i!” comenta același Horace. Ledoulx auzi cele trei zgârieturi ușoare pe ușă, așa cum proceda Julien. ― Dar intră naibii! Spune-mi repede și nu mă mai fierbe! ― Ce anume, monsieur le comte? ― Cum, ce? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aș clătina-o, scutura-o, zdruncina-o, ca s-o repun În mișcare - degeaba: de parcă ar fi și ea, o fotografie, nu viața mea cea mișcătoare. A doua: băietu-cela și crucea lui nu mai sunt lipiți prin spatele omului, prin muchia lemnului (aceea, urcată prin turlă era din fier, dar ce-i fierul, dacă nu tot lemn?), unu-n spinarea celuilalt - și cad amândoi; și cad Încremenit, poate de-aceea nu mai știi care-i crucea-cruce și care-i băietu-cela, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de-adevărat: - Na!, Na!, Na! Prietenul meu cel bun (și adevărat) plânge. Dar nu fuge. Nici nu-mi arde o palmă ori un pumn adevărat peste bot; nu-mi zmulge toporul, să-mi dea el una, În creștet, cu măcar muchia. Iar eu lovesc și lovesc În spinarea prietenului meu bun și zic ce voi fi auzit primprejur - și aud și acum, când povestesc: - Na!, Na!, Na! Am Încercat să-l șterg din auz și din pântece atunci când, mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi seama că nu o cunosc, mi-am văzut mai departe de mâncare. Ea s-a ridicat de la locul ei și a venit la masa mea. — Ești domnul Watanabe, nu? m-a întrebat ea, rezemându-se cu o mână de muchia mesei. Am ridicat ochii și am privit-o atent, dar nu-mi aminteam să o mai fi văzut. Era o tip\ care se remarca imediat, așa că dacă aș fi întâlnit-o, ar fi trebuit să îmi amintesc. În plus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă și sparse catifelat suprafața apei, scufundîndu-se fărĂ să știe la ce adîncime. Luase o gură mare de aer cînd pornise și acum se scufunda tot mai adînc, ținîndu-și spatele arcuit și picioarele drepte. Apoi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]