1,907 matches
-
muzicală și culturală, în general, așa că nu avea de unde să știe că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
culturală, în general, așa că nu avea de unde să știe că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le tuturor cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
general, așa că nu avea de unde să știe că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le tuturor cât de înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucătărie și îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule! vezi că poți? ți-am spus eu că poți! Ne-am năpustit de-a lungul coridorului și, șontâc, șontâc, ajunserăm în zona frigiderului. Aici am organizat un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a întâmplat când Florca a urechiat-o pe Teofana rupându-i toarta unuia din cerceii pe care-i primise la botez. Într-o zi Teofana se juca de-a coloratul. Când s-a dus să golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe care era așezată una din bluzele Floricăi la care ea ținea foarte mult, s-a împiedicat și în cădere a vărsat paharul pe bluză care s-a îmbibat cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
așează pe capul fetelor. Izaura începe să cânte fiindcă ea mai făcuse pe paparuda. — "Paparugă, rugă E-an ieși dă ne udă Cu găleata, lată Peste toată gloata Bumburel d-argint Vărsat pă pământ Ploaie, Doamne, ploaie Locuri să să moaie.” Rusalda toarnă apa peste Izaura care se bucură. — Ah! Ce bine e! Ce răcoare! Prințesa este descumpănită că nu știa cântecul. Izaura îl cântă împreună cu ea până îl învață și-l învață repede fiindcă îi place. Țigăncile toarnă și peste
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe obraz. Și ei îi pare rău, teteo, se adresau copiii lui Ismail. — Gata! Ce s-a făcut nu se mai desface, oricât v-ați smiorcăi voi și asta pentru binele Prințăsăi, s-a arătat dârz Ismail, deși i se muiase inima de părere de rău. Prințesa s-a autoîncurajat și ea gândindu-se că va ajunge o doamnă ca să le arate „nașparliilor” ălora care o luau în derâdere cine este, și-a șters lacrimile cu poala fustei largi de țigancă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
m-asculți prelegerea a patra. Aceleași dicuții întrețineau în pauze când învățau Teofana și Dora. — Ce mai face Cezar?o întreba Dora. — Nu ți-am spus. Ne-am sărutat. — Cum a fost? — Minunat! Superb! Sărută atât de bine că îți moaie inima. Nu mai spune! — Zău! Cât sunt eu de afurisită, doar mă știi, dar trebuie să recunosc lucrul acesta, bineînțeles numai față de tine, că în rest mă prefac indiferentă. — Ha!ha!ha!ești o figură Teofana, râde Dora. Soții Stamate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
căzut pe brânci zdrelindu-și genunchiul care sângera. — Așa-ți trebuie, s-a apropiat de el. Vino aici pe bancă să spălăm rana. Așezându-se pe-o bancă, lângă o fântână arteziană, Teofana și-a scos batista din șort a muiat un colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era călărit, ca un mânzat, la propriu, în scaun și fără preludiu, de Gladiatoarea cea durdulie, nevasta adormitului, ardentă ca o starletă porno, cu straiele ei subțiri muiate de transpirație și mulate ațâțător pe trup, de la excitare intensă și de la eforturile combinate, prin mișcarea spasmodică a mai multor pachete de mușchi antrenați, cu scopul limpede al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
patetic că și guvernul are grijă de nevoile lor și a hotărât să facă toate înlesnirile celor ce s-au purtat bine și să-i ajute în toate. Iar ca o dovadă a solicitudinii guvernului, citi rar și cu glas muiat în emoție manifestul cu reformele, lămurind pe graiul poporului ceea ce i se părea mai puțin lămurit. Țăranii ascultară cu capetele goale, cu frunțile încrețite, cu priviri ciudate și nedumerite. ― Rămâneți sănătoși, oameni buni, și să nu vă abateți nici în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îmbrăcat. Am aruncat apa cu plante, care se folosește o singură dată. Am mai aplicat un tratament pentru retragerea furunculelor: pun vârful degetului arătător de la mâna dreaptă pe vârful furunculului, fără a apăsa, un timp, în funcție de timpul disponibil. Furunculul se moaie, se resoarbe, se micșorează și dispare. Lupta mea cu furunculele s-a terminat odată cu terminarea reparațiilor și cu dispariția prafului de var, din aerul inhalat de mine. Ca antibiotic, am înghițit câte 5 boabe de piper cu apă, pe zi
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
meu alimentar, prefer pâinea neagră, care conține tărâțe. Tărâța de grâu conține complexul de vitamine B. Pornind de la pâinea neagră preparată numai din tărâțe, recomandată de părintele Sebastian Kneipp, eu am făcut o variantă: am lăsat tărâța de grâu, la muiat, cu apă și cu sare, 12 ore. După acest timp, am adăugat drojdie și făină și am preparat un aluat de pâine, cu consistență normală. L-am lăsat la fermentat și am preparat pâinea, în continuare, după rețeta clasică. Pâinea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
un pămînt sfînt al luptei împotriva fumatului, iar Franța se pregătește să se scandalizeze, post festum, de cîntecul lui Serge Gainsbourg cu Dumnezeu care fumează trabuc, mult mai mult decît s-a scandalizat papa de cel cu „Je t’aime, moi non plus”. Între timp, își respon sabilizează cetățenii în privința consumului de alcool : o bere la o terasă a devenit un lux ce tinde să devină exorbitant, băuturile populare mai tari ies încet-încet din uz, dimpreună cu întreaga sociabilitate de bistrou
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
informație ready made, tehnicizată, mondializată și marketizată pentru liniștea consumatorului. Postmodernitatea a adus cu sine și post-rațiunea, instalată neîndoielnic în puterea extensivității sale fără precedent. Personal, am însă unele îndoieli referitoare la această rețetă a fericirii... Nenea Anghelache c’est moi ! Masa rotundă despre „științele sociale și finanțatorii lor”, organizată de Corina Iosif la conferința anuală a societății de antropologie, a pus în scenă o problemă care ar fi trebuit să aibă și la noi sute de dezbateri și zeci de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intrase între coaste și-i atinsese probabil inima, căci pisica a înțepenit, a zvâcnit din lăbuțele din spate de câteva ori, chircindu-le spasmodic, și a rămas nemișcată, deși se zice că animalele astea au zece vieți. Apoi ne-am muiat toți vârful săgeților în sângele ei și am tras în sus. Săgeata lui Mimi a zburat cât blocul. Altă dată am găsit cu Sandu un pui de vrabie destul de mare, cu tuleiele penelor aproape complet formate. L-am fugărit prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ciudă, și îi trase un "aia mă-sii" șuierat. Asta îi lipsea! Apăsă din nou pe capul sprayului, umplîndu-și degetele mâinii stângi cu spuma groasă și parfumată, și își năclăi bine buza superioară cu ea. Simțea cum firele se moaie ca picioarele păianjenilor căzuți în apă. Nu era, de fapt, așa greu. Doar că trebuia să clătească mai des aparatul de ras, agitîndu-l în coloana linsă de apă care curgea din țeava îndoită a chiuvetei. Apa era atât de tăcută
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce se poate face cu ele. Nu, nu, răspundea Traian, să iubești o fata poate să fie foarte frumos, îi poți scrie versuri, poți să te muți față-n față cu ea la sala de mese... Bravada noastră se cam muia la cuvintele lui pătimașe, dar cu atât mai tare ne înverșunam și ne băteam joc de ideile astea. Fetele și băieții ni se păreau două specii diferite, pe care le notam simbolic desenând în praf, cu o nuia, un cerculeț
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu coarne și copite e ridicol. Și ce nume aveau, cum se înșirau în borcanele lor: toate sugerau, în înțeleaptă latină, cutremurarea, oroarea. Unii erau groși, cu corpul vânjos și picioare scurte, cu gheare vizibile, alții întindeau căngi roșii ca muiate în sânge. Unii erau subțiri și uscați, ca tarantulele, cu burți negre sau palide, cu cruci sinistre sau pete purpurii, ca de seringă; alții sferici, cu firele picioarelor de zece ori cât corpul. Printre ei, păianjenul păsărar, cât o broască
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dădeam seama când anume se schimbă cifrele, ele nu erau aceleași. Degeaba pândeam cadranul minuscul pînă-mi dădeau lacrimile. Găsea el o clipă să se schimbe. Când ieșeam din cabină, cerul acela albastru, învolburat, de țară, mi se părea uriaș. Soarele muia totul într-o apă galbenă. Umbrele erau negre și precise. Ne suiam în remorcă și-o luam pe Gigi de mijloc. Pisica era moale ca o cârpă, dar dacă o puneam în picioare se întindea brusc, cu ochii încă lipiți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a baloanelor se întindeau moale priveliști convexe și scânteieri. Predomina în amestecul bălțat de culori un fel de mov bătând spre cărămiziu și nărămiziu. Aceeași culoare o poți vedea dimineața, în bobul de rouă care arde în soare. Balena, care muiase tubul creionului cu bilă în castronaș, umflîndu-și obrajii ca o trompetistă, ivi deodată la capătul celălalt un balon mare și oval, care se dezlipi cu greu și în loc să se înalțe purtat de vânt, ca și celelalte, se lăsă încet pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu mai mult de un metru și jumătate. La poartă fugeau zupăind trei-patru puradei, cei mai mici în fundul gol, iar alții doar cu un maiou tetra, cafeniu de jeg, pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoare interminabile. Mirosea a closet, a clor și aerul era de un verde-negru, nesănătos. Deodată, dând un colț, am văzut ușa întredeschisă și am ieșit în fugă, în plină lumină matinală. Mă aflam în pădurea veșnică, fără început și sfârșit, muiată în aur și tărcată de umbre, incendiată de trilul păsărilor nevăzute. Soarele îmi ardea ochii. Priveam spre cer, vedeam cum vântul face să tremure frunzele transparente, clatină crengile tinere. Atunci am știut că visez, dar gândul acesta nu mă împiedica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]