1,239 matches
-
nu i-ar cădea nici o hrană, din trupurile răposaților."103 În Bucovina se crede că "Pământul e viu și el are sânge și vine din sânge ca și omul", pământul "e mumă la lumea întreagă, dar nu e mamă ca mumele celelalte; el, ce naște, după ce îi crește, tot el îi mănâncă, deoarece, ori om, ori dobitoc, ori copac, ori floare, și toate din lume din pământ sunt născute, din pământ cresc și tot în pământ intră. Pământul pe toate le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
210 "Petrecerea" din lumea aceasta înstrăinează și frânge destinul celor rămași, natura însăși devenind potrivnică. Sciziunea lăuntrică este dezvăluită de repetițiile și de concesivele care prezintă gradat părăsirea, înstrăinarea în fața destinului implacabil: "Strugurel bătut de brumă, / Rău îi, Doamne, fără mumă, / Strugurel bătut de piatră, / Rău e, Doamne, fără tată. / De-i călca din urmă-n urmă, / Din străin nu-i face mumă, De-i călca din piatră-n piatră, / Din străin nu-i face tată. / Dincotro vântul va bate, / Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de concesivele care prezintă gradat părăsirea, înstrăinarea în fața destinului implacabil: "Strugurel bătut de brumă, / Rău îi, Doamne, fără mumă, / Strugurel bătut de piatră, / Rău e, Doamne, fără tată. / De-i călca din urmă-n urmă, / Din străin nu-i face mumă, De-i călca din piatră-n piatră, / Din străin nu-i face tată. / Dincotro vântul va bate, / Tot m-a frige și m-a arde; / Dincotro vântul m-a-mpinge, / Tot m-a arde și m-a frige, / Nime-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șes pică rouă. / Roua strânsu-mi-s-a, / Din ea făcutu-mi-s-a, / De-un lac iezărel. / Pe margini de lac, / Pascu, mi s-adapă / De-o turmă mieoare, / Pe bot gălbinioare; / Toate că-mi pășteau, / Toate mi s-adăpau; / Una mai bătrână, / A ciutelor mumă, / Ea nici că nu-mi paște, / Nici nu mi s-adapă, / Umblă strejuind, / Streajă de trei părți, / Din gură grăind: / Dar voi ciute multe / Și nepricepute, / Dar voi știți, / Nu știți, / Că jupân Meluță / Bun cal își hrănește / Și mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vocație a statuarului"2. În ciclul "Piscul sau descrierea poeziei", poemul " Cuvintele" desemnează calități importante, vaste ale sunetului: "Dumnezeul sunetului", "despre o fisură a vocalelor" sunt fragmente care ne trimit la reliefarea condiției poetului și a poeziei. Poetul caută cuvintele "mume", cuvintele "sacre", în contrast cu sunetele moarte din care nu se mai poate crea marea frază ("Oracolul mut"). Cuvintele devin toate menite să reziste în fața timpului ("Structură"). În ciclul "Voluptatea limitelor", principiul clasic al perfecțiunii înțelese ca fapt precis conturat și împlinit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de 335 ori, ca-ntr-un, blestem ziua și noaptea gândindu-mă că același număr îl purtam pe/ brațul de uniformă al școlii pedagogice din Buzău". "Am dormit prima noapte pe mare" este poemul care surprinde revărsarea primară a materiei mume. Și iată-l înconjurând universul, raportându-se la cei pe care-i apleacă aceeași durere comună, pentru ca apoi să revină la iubita pe care o invocă permanent: "Ieri am plecat de la tine spre tine". Ca și în alte poeme, și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mișcă într-un ritual de descântec; toate poemele sunt, de fapt, niște descântece: "Descântece de reumă", "Descântec de casă nouă", "Descântec de plantare a viei", "Descântec de boală necunoscută". "Vraja descrisă" se vrea, într-un fel, o poezie artă-poetică. Maica Mumă este aceea care dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt, de fapt, niște descântece: "Descântece de reumă", "Descântec de casă nouă", "Descântec de plantare a viei", "Descântec de boală necunoscută". "Vraja descrisă" se vrea, într-un fel, o poezie artă-poetică. Maica Mumă este aceea care dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-a scris miraculoasă împreunarea fetelor litere și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin destinul lui Iona pesca rul spre tema mai generală a condiției omului modern, „înghițit de o balenă“ („Solitudinea ma înghițit ca o balenă“, afirma Nietzsche). Tema mitică a arheului, a ființei ce își redescoperă originile și identitatea primordială (mitul Mumelor), se reunește în personajul lui Marin Sorescu cu tema teatrului absurd - „vina tragică de a se fi născut“ (scrisoarea adresată mamei). Toate aceste teme converg către gestul final al eroului. În opinia mea, acest final deschis nu figurează o sinucidere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
puțin un ac. Puternicele [ielele] vin să schimbe copilul, să-l fure, să-i sugă inima, să-l pocească. (Gh.F.C.) La botez, în jurul copilului se presară în cerc cenușă, iar sub copil se pune fier pentru a-l feri de Muma Pădurii. (Gh.F.C.) De Paști, de Anul Nou și de Sf. Gheorghe se pune o bucată de fier sub prag. Tot atunci oamenii își lovesc ușor fruntea cu o bucată de fier. (Gh.F.C.) Lăuzele umblă la ele cu fier. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de vătămătură*. Fetei ce se mărită nu i se dau găini, căci se crede că apoi ar uita de casa părintească așa de curînd ca și găinile. Găinile care se duc plocon la nuntă de părinții fetei e bine ca muma ginerelui să le azvîrle pe casă, ca mireasa să facă lesne copil. Pomana făcută cu o găină abia atunci e primită dacă i se spală găinii picioarele. Cînd dai găină de pomană, i se spală picioarele să fie bună de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu se scoate din casă patruzeci de zile de la nașterea lui, ca să nu se lipească de el Muma-Pădurii. Nu e bine să lași scutecele spălate ale copiilor mici afară după asfințitul soarelui, căci se îmbolnăvesc, dă peste ei boala numită „muma pădurii“, adică plîng mereu, tot întruna noaptea. Murătură Cîne, mîță să nu ucizi, că nu se fac murăturile bune. Cînd se murează pepenii sau curechiul, atunci este obicei că gospodina trage pe băieți de urechi, ca să fie murăturile acre. Musafir
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
țîță. Unui copil nou-născut să i se dea mai întîi țîță de mă-sa, iar nu de altă femeie, ca în viața lui să nu atîrne de bucătura altuia. Copiii cînd sînt mici să sugă țîță de la țigancă, ca să aibă mumă-sa țîță. Nu e bine să dai țîță la copiii gemene ai altora, că-ți piere țîța. Dacă o femeie nu face copii, o sug balaurii pe lumea cealaltă! De aceea trebuie măcar să-și puie țîța, măcar că n-are lapte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată. Nu știu la rău,ori la bine Ce o vrea Domnul cu mine. Trupu-n mormînt mi l-o pune Și soarele mi-l apune. O, vino tată acum Vino prea iubită mumă Veniți frați, veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce mi-ai fi fost la cununie De mi-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ascuns..." Savantul își "poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri", deoarece începuturile genezei se situează în atemporalitate și formulează întrebări: "Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,/ Facem pe pământul nostru mușuroaie de furnici", sintagme ce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea". El o cheamă pe fata de împărat în lumea lui, să fie stăpâna apelor, dar fata îl refuză, simțindu-l "străin la vorbă și la port" și "Ochiul tău mă-ngheață". Conștientă că nu are acces la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]