1,282 matches
-
Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul, îi pierise și graiul, săracu'... Eu i-am spus! Dacă nu m-o ascultat, mârâie Stanciu. Acu avem a ne bate deodată cu turcii, cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini și vecinii... cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră, câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte căci avem nădejdea în Măria ta, domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Măria ta, domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei * "...Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iarăși am dat svinei mănăstiri a răpăosatului Barnovschie vodă de aicea, de târgu de Iași, unde iaste hramul Svintei și Precuratei Maicei Domnului...28 de oameni vecini, ce-au fost din sateli mănăstirei din Toporăuți și din Sipote și din Munteni, cari i-au strânsu și i-au așăzat la ținutul Vasluiului, la sat la Dobărceni, pre ocina mănăstirei.” - Din câte îmi dau seama, mărite Spirit,să trăiești pe moșia unei mănăstiri nu era o fericire pe acele vremi. Și asta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
loc tramvaiului electric care venea de la gară. Aici, în Parcul Expoziției, a fost rezidit - simbolic doar - în vremea primarului Osvald Racoviță, cu prilejul Sărbătorilor Iașului din 1936. Traversăm parcul și Grădina Botanică, pentru a ajunge la Biserica Sfântul Atanasie din Munteni. Din noianul de documente, desprindem unul din 20 aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mod simbolic de către revoluționarii munteni, gestul lor semnificând abolirea privilegiilor feudale. La 29 octombrie 1857, Adunarea ad-hoc a Moldovei vota desființarea privilegiilor de clasă, ratificată apoi de Convenția de la Paris, care stipula în articolul 46: „Moldo 46 venii și românii [muntenii] vor fi toți d-o potrivă înaintea legii...“ Un paradox al evoluției, sesizabil deopotrivă în natură și în societate, imprimă uneori declinului aparențele vitalității renăscute. Niciodată pretențiile aristocratice nu s-au manifestat la noi mai puternic decât în prima jumătate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și dă 40 de lei. Un mehenchiu ia frumușel banii. Zice: "Mă, aiștea-s bani jidovești, hai să-i bem și să trăiască Sevastian Moruzi." A rămas Popovici cu ochii holbați. La alegerile de la Folticeni, Popovici-Răcăciuni a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie (Moruzi îi aștepta pe la bariera Tâmpești). I-a ținut acolo la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie (Moruzi îi aștepta pe la bariera Tâmpești). I-a ținut acolo la Hoișie și dimineața cordoane de soldați au izolat pe munteni în partea de nord a orașului și pe Moruzi cu cei 700 ai lui de partea cealaltă, cu steagurile lor, cu muzica lor militară. Izbutește Popovici și s-alege Giurăscu cu mică majoritate. Muntenii aduși și cultivați sunt lăsați așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cordoane de soldați au izolat pe munteni în partea de nord a orașului și pe Moruzi cu cei 700 ai lui de partea cealaltă, cu steagurile lor, cu muzica lor militară. Izbutește Popovici și s-alege Giurăscu cu mică majoritate. Muntenii aduși și cultivați sunt lăsați așa la voia întâmplării, flămânzi, să se ducă pe la căminurile lor, fiecare cum va putea. Zice unul: "Așa? ne dă brânză iute și ne lasă, după ce și-au făcut treburile? Să mai poftească altădată." * [La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copilul bolnav, și o urmez... 1 Noemvrie. Un călăreț fugea prin colbul drumului ca o dâră de pulbere aprinsă. 25 iunie-17 august 1913 [JURNAL BULGARIA]* 25 Iunie 1913. Alaltăeri, la Fălticeni, după ordonarea mobilizării care se făcuse două zile înainte, muntenii, până și cei din fundul Dornelor s-au înfățișat deasupra orașului cu preoți și cu buciume. Veneau ca plăieșii de pe vremea lui Ștefan Vodă. Apoi în oraș, au prins a curge trăsurile de rechiziție într-un convoiu care nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prins a curge trăsurile de rechiziție într-un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În ajun, treceau călărașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încet după itinerarul statului major: Piatra Bacău Mărășești Barboși Brăila Buzeu Ploiești Chitila Pitești Costești Lița. Mergem cătră Lița și Corabia, unde se zice că vom trece Dunărea. Prin gări, lume și oaste: entuziasm mare și urale. Prin unele gări, muntenii noștri se adună și joacă bătutele lor, cu chiote și strigări la melodie de fluer. Cornistul nostru cel mai voinic dela a 12-a companie e Leuștean, un flăcău voinic cu fruntea bombată și capul țuguiat. A fost dezertor, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pierderea partidei. Deci nu-l pot otrăvi, nu-l pot pumnalà, și se pot gândi cu groază că l-ar fi putut suprima. BIBLIOTECA ACADEMIEI. STAMPE Tipuri și Costume Cioban moldovan cojoc și glugă, căciulă, cizme, ca și astăzi. Boer muntean A15 anteriu haina lungă dedesubt verde, cu brâu fraise; haina de deasupra blănită, fraise; pălărie căciulă de blană în colțuri un fel de tricorn, cizmulițe galbene. Boer moldovan AI 11. haina dedesubt fraise brâu de șal galben; haina de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație curat românească. 29 Aug. Bèliu. Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău Că nu-i tău tăt a tău... a zăpsi. primariul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Jder cel mic are câni pe Dolca și pe cânele Bora și un erete. Jderul cel mic nu-i frumos, are nas cam mare și-i plac ochi castanii. călugărul cel nebun Stratonic. Anastasie Panțirul, alvanit venit cu Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel în brațe. Face slujbă la iatacul Domnului. Grigorașcu Jora, al treilea postelnic. Când Bogdan II a fost cu Ștefan-Vodă la Atos, unde acesta a stat la învățătură grecească și slavonească, la Vatopedi. Călugărul iscoadă (Stratonic) face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
IV, care tirmite pe cardinalul Balbo în Boemia, Ungaria, Polonia pentru a obține o coaliție contra Păgânilor. Papa trimite emisar până la Uzun Hasan. 1470 Ștefan a bătut Brăila dela 1470 la 1473 urmează o serie de incursiuni și lupte între Munteni și Moldoveni 1473 Ștefan pune pe Laiotă. Atunci ia pe Doamnă și Domniță. Laiotă trădează. 1474 Ștefan duce pe Basarab cel tânăr. 1472 Ștefan ia pe Maria de Mangop Prinții de Mangop (Paleologi) erau rude cu cei dela Trapezunt, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Buc., trei zile. Ștefan ia pe Domnițe. în scaun a fost așezat Basarab cel bătrân Laiotă feciorul lui Dan Voievod, care domnise în Muntenia cu 20 ani în urmă pribeag la Sighișoara cu Basarab cel tânăr. După războiul la Munteni, Domnul își așază tabăra la Vaslui. 1474 nov. solie dela Turci p. cetăți. în toamna lui 1475 soli la toți craii și domnii creștini, p. ajutor. Leac bun pentru răni, rosături rele, veninuri etc. Piatra șerpilor o piatră albă expusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-au adăpostit în tainițele inaccesibile ale munților. De secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile, strâmtorile, țancurile și codrii sunt de partea mea. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Cecenii pătrund în galop până la ogoarele și căsuțele triburilor supuse, apucă vite, doboară pe cei care se împotrivesc, și într-o clipă se întorc în sihlă. Plugarii sunt nevoiți să poarte cu ei armele la lucrările câmpului. La 1854 muntenii au atacat palatul cneazului David Ceavciavadze, prădându-l și dându-i foc, luînd cu cei douăzeci și unu de captivi, între care Ana cneaghina și sora ei cneaghina Varvara Orbelian, nepoată al lui Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui Șamil opt luni, până ce au fost schimbați cu feciorul imanului, prizonier la ruși. Trofeul acestor munteni nu e capul dușmanului, ci o mână uscată cu mirodenii și ținută pe ușa casei. Legea răzbunării e în floare la acest popor. Cel ce se crede ofensat sau i s-a omorât o rudă de aproape, jură răzbunare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]