1,415 matches
-
așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt singurul zgomot, ascuțit ca un junghi sub becul reumatic și se repetă datorită foamei cumplite și vesele a lui Carlos, se repetă și capătă treptat un ritm, se transformă Încet-Încet Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult mai mult. Trată incidentul ca pe o Întîlnire de monopoluri milionare și se gîndea: dacă el are șaizeci, eu am o sută, cînd deodată o Înjurătură cu un accent foarte ciudat Îl făcu să coboare numaidecît și să-și murdărească pantofii, Dumnezeu știe de ce, fiindcă n-avea de gînd s-o pleznească pe uriașa blondă care se dădea jos iute dintr-un MG sport și care, Înaltă și Îmbrăcată cu pantaloni și cu un accent și mai ciudat decît Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ea de frică nu Înțelegea nimic și el Își spuse: pare americancă, așa blondă cum e și ca să-i traducă nu găsi un mijloc mai bun decît să-și frece tricoul murdar pe care-l purta de oglindă, o murdări că nu mai vedeai nimic În ea, acum era sigură că ăsta era Începutul unei crime Îngrozitoare și ea era victima rătăcită În țara asta de sălbatici. Suedeza sări Într-o parte și căzu pe iarbă, de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se speriau și nici nu le era scîrbă de tipul ăsta, nimănui nu-i trecea prin cap să cheme un polițist ca să-l ducă la balamuc. Dimpotrivă, bărbații Îi lăsau În grijă automobilul, „păzește-l, dar vezi să nu-l murdărești“, Îi spuneau În glumă și unii Îl băteau ușor cu palma pe umăr, cu toate că mai mult ca sigur avea lepră sau scabie, cum au cîinii. Tipul Însă nu era prost și știa foarte bine cînd cineva nu e peruvian, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
engleza, fiindcă străinul nu Înțelegea nici măcar durerile În spaniolă. Printre elevii mari I Frații arenas veniră la școală murdari. Se pare că În ajun Își probaseră uniformele și cum nimeni nu avea grijă niciodată ca puștii ăștia să nu se murdărească ei rămaseră Îmbrăcați cu uniformele și peste o jumătate de oră erau ca niște porci. Cineva spuse că dormiseră cu uniformele pe ei, fapt e că Într-adevăr aveau uniformele foarte șifonate cînd au venit la școală. Își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șansă să supraviețuiască afară și că, de fapt, era ca și cum aș fi omorât-o cu mâna mea. Dar ochii minții mele nu erau, pe atunci, deschiși încă. Acum știu că doar o astfel de faptă e prea de ajuns ca să murdărească viața unui om. Pisica asta, pe care am căutat-o apoi cu săptămânile, dar pe care n-am mai găsit-o niciodată, e azi un cui însângerat bătut de-a dreptul în creierul meu. Și dac-ar fi numai ea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ore întregi de citit pe bancă în parc, într-o lumină aurie de toamnă, filme văzute la laptop, dis-de-dimineață, după câte-o sesiune de alăptat, și vreo cinci romane începute, în restul timpului, printre piureul de banane și spălat salopețici murdărite la groapa cu nisip. Momentul în care a trebuit să pun punct acestui program perfect, în care scrisul și maternitatea se completau de minune, a fost atunci când Clara a împlinit un an și a trebuit să revin „în câmpul muncii
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
asemenea rubinului, mic, dar de mare preț. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te tine sub puterea lui. Oricât de multe cuvinte am încrucișa, ne-am juca, le-am minți, murdări și iar spăla, mai devreme sau mai târziu, cuvintele vor aduce Lumina. Iar noi oricât de viteji ne-am crede, până la urmă rămânem singuri printre cuvinte ... Doar Cuvântul întrupat e Cel care ne îmbrățișează într-o continuă bucurie a Liturghiei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dat naștere unui termen capabil să-l evoce cu tărie: acest termen este „ecleziastic”, un cuvânt care a căpătat un sens oarecum negativ, pentru că indică un om de biserică puțin ipocrit, in-sinuant, chiar perfid. Însăși expresia „perfect ecleziastic” de-seori este murdărită de o ironie răutăcioasă. Oare nu ar fi posibil, să se schimbe această expresie, încât ea să exprime personalitatea deplină și credibilă a unui om al Bisericii? Dincolo de deprecierea care i s-a făcut, care este sensul adevărat, pătruns de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
valoare prin ea însăși, întrucât este cuvântul/revelația/auto-comunicarea lui Dumnezeu făcută omului”. În acest scop, nu se cultivă niciodată îndeajuns convingerea că acest Cuvânt rămâne sfânt în ciuda păcatului aceluia care îl pronunță; se întâmplă asemenea luminii care nu se murdărește atunci când luminează locuri și obiecte respingătoare. Evident că sămânța Cuvântului nu devine sterilă, chiar dacă terenul pe care este semănată este necultivat sau nu este potrivit s-o primească. Cuvântul este, în el însuși, demn în mod infinit: „Nimic nu-l
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de trotuar printr-o singură treaptă. Are părul pieptănat și ghetele îi sclipesc. Mama lui se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și slab, cu o șapcă turtită, îi zice: „Las’ în grija mea, mam’!“. Wullie se gîndește: „Pe cinstea mea! Ce fain-o să fie plimbarea asta!“. în poza următoare merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
una în umăr. începură să se bată imediat, cu toate stîngăciile băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw era la pămînt, însă nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu aici ? Marș pe masă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ziarele, dar într-o bună zi nu le-am mai putut suporta vulgaritatea și pornografia monstruoasă. (Ar trebui poate adăugat că pornografia pomenită aici nu are nimic comun cu sexualitatea, de care a fost legată vreme de secole numai ca să murdărească și una din ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste fereastră. De
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șarpe că nu recunoaște nimic, să nu-i pună lui în cârcă ce n-a făcut. Acum, la a doua arestare, Fane nu mai țipase, îl privise numai pe Costache pe sub sprâncene: — Ce-ai cu mine, Jeane, ce-mi tot murdărești mâinile cu de-a sila, ce ticăloșie puneți la cale? De ce mă bagi în belea? Io lucrez curat, cu-rat, nu bat, nu omor! Doar fur. Costache ceruse din arhivă amprentele vechi și le privise o oră întreagă cu lupa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro ale mamei, două botine cu bumbi și toc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri și care îndemnau: „Votează Pegasus!“. Mai avea doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nimeni n-o să vă mai supere. ― ... are un sac cu ghips... și sânge... cum nu vedeți? Bătrâna îl luă de mână și îl conduse încetișor până în dreptul mesei. Îl așeză pe scaun. ― Să nu vă gândiți la nimic. ― ... i-a murdărit haina... Plânge... Moș Crăciun plînge! De ce-l lăsați? Nu vă e milă? Își șterse nasul cu mâneca hainei. Melania Lupu îi puse stiloul în mână. Îl mângâie încetișor pe tîmplă: ― Știți bine că da. Mi-e milă. Scrieți! Matei privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost amicul meu vigilent , până prin februarie, a.c., când s-a pomenit la ușă cu două fătuci nurlii, care, de îndată ce li s-a deschis, au intrat ca la ele acasă, s-au instalat în bucătărie, pretextând că nu vor să murdărească covoarele din restul casei, și au umplut masa cu tot felul de tubulețe, flaconașe și cutioare, care de care mai mirositoare și mai frumos colorate. Până aici, toate bune, iar Vasile, care nu era amator de așa finețuri, spera să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi murdărind covoarele. Și de câte ori tata avea accese de mânie sau crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după cel mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuit câteva clipe până să mă lămuresc că Hingherul plângea, ascuns în closet. Un plâns nervos, de om obosit. Și am plecat de-acolo, ca să nu-l mai aud. Pentru că asta e faimoasa noastră generozitate. Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]