1,493 matches
-
de cântece rostuit de vânt Calificarea ca știrbe a ornicelor le accentuează lipsa care e percepută astfel În registrul mai sensibil al amputării unei ființe vii, În timp ce acoperite face un joc de cuvinte și mai complex: deși face să dispară murdăriile, acoperirea cochetează cu dosirea, tăinuirea; acceptăm puritatea omătului, dar parcă și asta a ajuns doar o făcătură. În fine, spartă, care denotă deteriorarea și dă la iveală golul, are, În mod neașteptat, o conotație pozitivă: golul este plin de rosturi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
păcii, ca un fel de absorbant garantat al zgomotelor. CÎteodată, de atîta tăcere acumulată, ai impresia că Îți țiuie urechile. Asta mi-a amintit poemul Corneliei Conta, care rămîne un reper pentru modul generos În care lucrează omătul: prima zăpadătoate murdăriile acoperite Simțeam aceeași funcție purificatoare În acțiunea zăpezii, dar Într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai Întîi și mai Întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
avut, de una singură, destulă forță pentru a încălca hotărârea intelectuală a Scripturii. O descompunere are două ieșiri, cea umedă sau cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nevoia de a democratiza supraviețuirea. Fiecare cu proviziile lui de drum, cu pașaportul lui spre soare. Disocierea dublului de cadavru este o operație de salubritate publică, pentru a instaura demarcația între pur și impur în cadrul grupului cea mai rea fiind murdăria pricinuită de confuzia celor două. Liniștea celor vii nu depinde de odihna celor morți? Este totodată, ca o alungare a efemerului, o frumoasă dovadă a voinței de a trăi. Precum religia la Bergson, figurarea asigură o prelungire a instinctului: "o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Koranski Kriș), probabil prin intermediul unui nume de persoană, greu de acceptat la populațiile slave încreștinate mai tîrziu (să nu uităm că prima atestare datează din secolul al VI-lea); germ. grioz, griess, „prund, nisip“, gris, „gri, vînăt“; romînescul criș, „tină, murdărie“; lat. *griseus. Ipotezele nu sunt susținute riguros, lingvistic și istoric, rămînînd la asemănarea formală. O ipoteză mai „elaborată“, dar cu multe carențe și ea, afirmă că romî nescul Criș provine, prin filieră maghiară (care permite trecerea lui s final în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
noi înșine nu am vrea să suferim, să ne întristeze, și totuși această suferință, de care, cu referire la ele, spectatorul suferă, este dorită de el, și chiar suferința sa îi face plăcere. Ce este deci aceasta, dacă nu o murdărie mizerabilă, pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un om pasionat de teatru, care îi încurajează pe tinerii autori dramatici și are pretenția că scrie și el, chiar dacă, presat de timp, este ajutat de autori experimentați precum Chapelain sau chiar Corneille 5. "Curățind scena de tot felul de murdării, vă puteți lăuda că ați împăcat comedia 6 cu cei bisericoși, iar voluptatea cu virtutea", îi scrie Balzac într-o scrisoare din 1636. La cererea sa, Scudéry scrie în 1639 Apologia teatrului. În anul următor, îi dă ca sarcină abatelui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor de artă dramatică, problema majoră a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suveica înțelegerilor mutești"106, în plasa aluziilor al căror tâlc îi va fi dat să-l înțeleagă câteva minute mai târziu când, ajuns acasă și surprinzându-și soția într-o poziție atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
implacabil marcată de suferințe, probe, dificultăți, piedici. Accesul spre lăcașul spiritual de la marginea Bucureștiului presupune traversarea unui veritabil "infern de praf și de mirosuri"107, a cărui descriere este demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște băieți la o cârciumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de muște roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiți din cari un zaplan cu mâinile pline de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grăsime arsă. Mai departe e zaanaua; miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică și dezgustătoare, concretizată în buchetul de senzații olfactive și vizuale din registrul macabrului și al scabrozității, transferă asupra cititorului aceeași reacție de repulsie pe care i-o stârnesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fură carburatorul tractorului care aparținea colectivului pentru ca țăranii să nu poată ara și să fie nevoiți să-l ceară pe al său, ilustrând exemplar tema sabotajului, centrală în ideologia comunistă, esteticianul Finogenov din Moscova decretează că banda desenată este o "murdărie imperialistă și trebuie să dispară", în consecință fiind sistată producția până în 1954. Chiar și după aceea, tot trebuia "împachetată" în aparența adaptărilor literare, altfel neprimind avizul partidului. După dispariția celor trei mari autori unguri, Korcsmáros Pal, Sebők Imre și Zórád
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate lipsă, un ceas deșteptător pietrificat, un schelet de pisică, alb și curat, o baterie mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fratele Rafael în lume echilibrul cotidian al bunului mers al lucrurilor, hai și tu să mănânci, Daniel! Vin! XV 2 iulie, prima seară la mănăstire, aștept să cadă umbrele ca să pot sta liniștit la apa izvorului să îndepărtez stratul de murdărie ce s-a depus pe trupul meu de-a lungul înfiorătorului drum, cu personalul pe banchetele tari de lemn, cu autobusul îndesat de lume venită de la târg, din oraș, Reîntâlnirea cu părintele Ioan, cu Daniel, dorința de a intra cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vederea chipului său asprit de viața austeră de la mănăstire, îmi ajunge Daniel aproape până la umeri și eu știu numai privindu-l că, așa plăpând cum pare la trup, va fi pentru mine mai mult decât canalul colector și purificator al murdăriilor mele sufletești, un înger de pază, Să mergem, Daniel! Am prilejul la masă să-i revăd pe toți cei șapte frați călugări, părintele Ioan stă în capul mesei și abia se atinge de mâncare, îi dezvălui toate dorințele mele referitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe ușa din dos, nimerind pe o alee. Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuse el polițistei Înainte să revină În camera de interogare. Capul lui Cameron Anderson se ridică subit imediat ce intrară, iar ochii Îi erau preocupați și Întunecați. Insch Îl privi de sus ca și cum ar fi fost un soi de pată de murdărie. — Acest interviu a luat oficial sfârșit până mâine dimineață la nouă, spuse el. Agentul aici de față te va Însoți la celulele de detenție. Insch se lăsă greu pe masă, cu pumnii grași odihnindu-se pe Încheieturile degetelor, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan oftă și desprinse de pe perete fotografia fetiței, simțindu-se gol pe dinăuntru. A-l prinde pe cel care o abuzase și scăpase de cadavrul ei reprezenta doar o treabă domestică, iar el rămăsese, prin asociere, cu o senzație de murdărie. Rușinat să facă parte din regnul uman. Insch se instală pe marginea mesei și-l ajută pe Logan să pună declarațiile În ordine. — Mă-ntreb dacă o să aflăm vreodată cine era. Logan Își frecă fața cu mâinile, simțind cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bun caz, naivi. Oameni-reptile. Totuși, nu sunt de acuzat; sunt atât de Înghesuiți În societatea asta care-i dezagregă, Încât anomaliile sunt inerente. Ne-ar trebui Încă vreo câteva planete să ne Întindem, cât mai e timp, rufele spălate de murdărie la uscat. Și să ne Întindem mădularele chircite de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu i-ai spus nimic? - Ba da. Și ce dacă? Importante sunt cuvintele lui. - Mă gândesc că poate a spus anumite lucruri doar ca răspuns la cele spuse de tine. Rhyme o privi cu atenție pe Sachs. O pată de murdărie de forma unei semiluni pe obraz, câteva picături de transpirație deasupra buzei superioare. Stătea aplecată și, deși tonul ei era calm, îi simțea tensiunea și concentrarea. Cu siguranță nu își dădea seama, dar ceea ce simțea ea acum era foarte asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite de oțel, iar orezul se revărsă la gura borcanului când am împins din nou cu degetul înăuntru, lăsând bucățile de lamă ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]