7,269 matches
-
pe bărbie. Coral zâmbi spre fața inflamată, drăgăstoasă și purtând semne de beție. Ascultă, drăguțo, spuse domnișoara Warren, pentru Început te iau Înapoi cu mine, la Viena. Pot să transmit telegrafic evenimentele și de-acolo. Dacă vreuna dintre jigodiile astea murdare Încearcă să se dea la tine, nu spune nimic. Nici măcar nu deschide gura să zici nu. Cuvintele nu-i spuseră nimic lui Coral. Simțea o durere În piept. Când mașina Întoarse și-o luă În direcția Vienei, văzu cum dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
corvoadă. Chiar și la doar șase săptămâni după nuntă. Îmi pare rău, dar acesta este adevărul. Seara trecută, de exemplu, Împotriva voinței și rațiunii mele, m-am trezit discutând la cină cu Hunter despre cum să procedăm cu hainele lui murdare. Înainte de căsătorie, singurul motiv pentru care se discută la cină despre mașina de spălat cu uscător este dacă ai de gând să faci sex pe ea. Apoi, mai târziu, chiar când eram pe cale de a adormi, Hunter Îmi spusese: „Scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
obțină butonii Fabergé și să Își treacă pe răboj Cuplarea nr. 3, dintr-o singură lovitură. Vă puteți imagina surprinderea mea când Lauren și-a făcut apariția la mine la atelier pe la ora 5 În după-amiaza aceea, cu fața palidă murdară de urme de rimel. Plânsese. — S-a zis cu „Ochii de Prostituată“. Arăt ca orice târfă trecută, spuse când a ajuns. —Dumnezeule, ești dramatică, Îmi place la nebunie, spuse Thack când o văzu. Mă inspiră. Aș putea să creez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mod sigur, comportamentul Sophiei nu fusese doar În imaginația mea, ea chiar se dăduse la soțul meu, indiferent care i-or fi fost adevăratele motive, dar la fel de sigur era că se ținuse după toți soții nevinovați din New York. Ce joc murdar jucase! „Acum ce aveam să-i mai spun lui Hunter, pentru Dumnezeu“, mă Întrebam eu cu frenezie, ca ieșită din minți, În timp ce taxiul se hurduca pe lângă colțul străzilor Fifth Street și 23rd Street Nu-mi venea să cred că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles Report, numărul de săptămâna asta, care se găsește la casă în toate supermarketurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale. Parcurge poemul cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra decolteului portocaliu al rochiei, deasupra omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer, întinde arătătorul spre mine și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gura de crutoane și sos roșu. — Ar fi fost o prostie, zice. Vreau să zic, gândește-te și tu - și-și mai îndeasă în gură niște chili. L-ar fi citit imediat, și n-am nevoie de concurență. Imperfectă și murdară, asta e lumea în care trăiesc. Departe, atât de departe de Dumnezeu, ăștia sunt oamenii cu care trebuie să am de-a face. Toți se luptă pentru putere. Mona, Helen, Nash și Stridie. Singurii oameni care mă cunosc mă urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat fața de pe teancul cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea, plătește, își ia paharul și se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rost are?! Al naibii să fiu dacă mai înțeleg ceva! M-am hotărît să vin încoace abia cînd am descoperit că ești autorul piesei pentru premiera căreia mi-ai dat invitația. Și n-am venit să-mi satisfac un orgoliu murdar, că vin la un scriitor. Dar nici nu-ți dau voie să fii asemeni celorlalți. Tot n-am înțeles. Drept replică, fata saltă scurt din umeri, un fel de "te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă în fundul grădinii cînd îmi intra săpun în ochi... De ce m-ai întrebat? Pentru că eu, ca o excepție la regulă, nu fac parte din acel "oricui", și-aici am vrut să ajung. Primele mele amintiri sînt o nebuloasă: copii mulți, murdari, plînsete... Și dintr-o dată, imaginea unui bărbat înalt, frumos... Apoi, îmi amintesc de o haină mare, neagră, cu guler din pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Bujoreanu și prieten al Mariei. Mă gîndesc, tot ca-n romanele citite, s-o scot în toiul petrecerii și s-o arăt. Ce zici? Halal romane citite! Anulați naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atît și ea a adus banii. De-aici și fericirea cu care m-am întors la cămin, cu sticla în buzunar, dar mi-a fost rușine să spun c-am luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat..." Formidabil! exclamă ca un șuierat profesorul deci te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe ușă, arătând exact ca un cățel de plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru mărunțișul care le prisosea clienților. Cealaltă Carol înfrunta orice bețiv, indiferent cât de tare se clătina, cât era de murdar, de distrus sau potențial violent, și îi șuiera: Dispari. N-ai ce căuta aici. Dacă te mai prind, chem poliția, iar acum șterge-o! Întotdeauna te-ai fi așteptat să adauge: „Ăsta e un cartier respectabil“. Era exact genul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încerca să fugi, spuse el. Monstrul îmi citea gândurile. — Băiete, tu ești un ins care pândește trenurile imaginației. Nici mai mult, nici mai puțin. Numai că, vezi tu, de data asta ai căzut între șine. Hanoracul ți-e rupt și murdar, adidașii s-au uzat și ți-ai mai pierdut și caietul de însemnări. Te clatini printre șine la Clapham Junction - după cum știi, cel mai mare nod narativ din Europa. Dacă nu ești atent, vreo poveste locală, o istorioară de navetist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
va despărți pentru totdeauna dialogul de caracterizare. Așa că e mai bine să nu încerci. — Ce să încerc? — Să mă desconsideri în halul ăsta. E neverosimil, e meschin. Realitatea pe care ți-o descriu nu trebuie aruncată în coșul cu rufe murdare și abandonată. Îmi rezerv dreptul de a mă afla în centrul evenimentelor, de a fi, în același timp, eroul și antieroul. Vocea profesorului câștiga în viteză, la fel ca trenul. Reușea - încă o dată - să mă reducă la tăcere. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și vorbește cu el. Aș fi foarte surprins să aflu că are o explicație logică pentru numărul pe care îl face. Eu cred că are senzația că, vorbind suficient despre organele genitale ale femeilor, va reuși să-și pună mânuțele murdare pe vreo câteva exemplare vii. Bull regretă instantaneu că spusese asta. — Probabil că asta e atitudinea ta, replicase scurt Juniper, proiectezi. „A proiecta“ era unul dintre cuvintele pe care le folosea cu plăcere. Pe timpul sejurului petrecut pe tărâmurile psihoterapiei, adoptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]