73,760 matches
-
el ceva că nu te izbește în față rânjind până să rămână doar tremurul te vor soma: alege! se va vedea cu timpul: câteva reușite și-apoi reproșurile și resemnarea prea multă vreme absent prea multe coduri nerespectate „când alții mor după statui și nume" la 4 dimineața o nouă criză în camera de hotel în care ai fi vrut să te sinucizi inoperabil și alb ca varul cu picioarele cangrenate părăsit te vei gândi la moarte ca la un fruct
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Varujan Vosganian Oglinzile au obosit să mă repete întruna, pe de rost. Oglinzile s-au săturat de mine: poate e timpul să mor. Numai că moartea nu e atât de bună încât să vină atunci când o chemi. Si ca să nu stau chiar degeaba, uite că beau patruzeci de pahare cu vin -câte unul pentru fiecare semen al meu de care moartea s-a
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
cu cerneală violet pe care dacă o apeși ușor pe pielea transpirată atunci când îți dorești ceva apare poza mea din buletin în lumină ca o statuetă din ghips aducătoare de ploaie lucruri `mpotriva mea Lucrurile se petrec ca și cum aș fi murit deja și îi privesc pe ceilalți folosindu-se de corpul meu în mișcare punându-l să își ia parcare la mall, împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
Teodor Dună mori liniștit mori liniștit zile în șir și nimeni nu află. mergi și strada coboară, coboară tot mai mult. e o pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Teodor Dună mori liniștit mori liniștit zile în șir și nimeni nu află. mergi și strada coboară, coboară tot mai mult. e o pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de ape și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
scris pe pietre. Mă recitesc, - sunt, iată, atât de deștept și de inventiv, - ce de ars combinatoria, ce de subtilă hermeneutica, ce de construcție, deconstrucție! Când nu voiam, de fapt, să vă spun decât că sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-ți pare că auzi un fel de vuiet, un fel de mârâit întunecat
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
minute de aur și cu secunde de aur care ține în viață poezia română tzone e poetul care se spală pe mîini și pe față numai cu apă de lună și care bea ori de cîte ori i se-ntîmplă să moară apă de lună tzone nu e celan tzone nu e foarță zis și șerban nu e popescu zis și cristian tzone e un vulcan activ și foarte periculos pentru limba română de ieri și de azi dar mai ales de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost chiar e prostul cel mai prost eu nu am fost niciodată în țara cu rost în țara adăpost în țara fără nici un prost eu m-am născut și voi muri vai mie iisuse vai mie în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost a fost și va rămîne veac de veac și de după veac prostul prost cel mai prost * da mi-am luat-o în
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
cel mai prost * da mi-am luat-o în cap dar în capul meu și nu în capul altora de plumb sau de paie sau mai știu de ce ori din ce * aici nu mai sînt lei aici leii toți au murit fie înjunghiați pe la spate fie trădați fie de inimă rea aici leii au încărunțit au surzit și au orbit înainte de vreme de frica omului aici în țara mea care nu mai vrea să fie a mea leii toți au murit
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
murit fie înjunghiați pe la spate fie trădați fie de inimă rea aici leii au încărunțit au surzit și au orbit înainte de vreme de frica omului aici în țara mea care nu mai vrea să fie a mea leii toți au murit de cuțitul satîrul ori ghioaga ori caninii omului rău și nedomesticit 21 septembrie 2009 - 19 h 37 min (din volumul în pregătire: poeme zburătoare)
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a aprins părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-a apucat frigul, Dîrdîiau, O parte s-a întors în sălbăticie, S-a îmbrăcat în piei de animale; O, ................. ! Zidarul a rămas izolat pe coama zidului Nimeni nu a mai
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ Sankt-Petersburg. Neva sub gheață. Amintirile avangardei de acum o sută de ani, ale secolului de argint - argintată era până și sârma ghipată a Gulagului în care a murit Mandelștam poate că de argint ar fi fost și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski și caloriferul de care a fost izbit cu capul Serghei Esenin în hotelul "Angliter"... Vifornița nărăvește să urle dar se răzgândește și, civilizat, maiakovskian
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Pe burlan omizile urcă spre acoperiș ceea ce nu reușeau să facă până să apară spuza de rugină. HĂRȚUIRE imprudent Adam îi propune Evei să discute filozofie ceea ce de fapt nu e decât hărțuire spirituală PAUZĂ Venim în această lume ca să murim; plecăm din această lume ca să murim. Viața - pauză între ce și ce? DUPĂ 20 DE ANI Au mai trecut douăzeci de ani... - asta, la Dumas ar suna memorabil, iar la Shakespeare - zguduitor...
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
ceea ce nu reușeau să facă până să apară spuza de rugină. HĂRȚUIRE imprudent Adam îi propune Evei să discute filozofie ceea ce de fapt nu e decât hărțuire spirituală PAUZĂ Venim în această lume ca să murim; plecăm din această lume ca să murim. Viața - pauză între ce și ce? DUPĂ 20 DE ANI Au mai trecut douăzeci de ani... - asta, la Dumas ar suna memorabil, iar la Shakespeare - zguduitor...
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
vreo șapte i-au fost anii, Avea de toate vreo cincizeci de mii, Și nu l-au căsăpit americanii. Columbian, din statul Tennessee, În Bostonul lui Poe tocându-și banii, Ori tropii, vraci, e astfel chit cu fanii Recordurilor (Cartea). Mori și scrii. Murind, ci nu de tot..., e-adevărat. Iar ele, doar cu viața lor subt soare - Ca-ntr-un, de el cântat, autobuz, Bătrâni care, cum trec privind, confuz, Femei, își amintesc, din întâmplare, Că lumea, când din ea
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
în lacrimi de pește. Ochirea norilor mulți Ochirea norilor mulți făcută în jos spre fluid, forțarea apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia doarme știută Melodia doarme știută, vremea
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
și-l ducem la spînzurătoare să curățim societatea de un trîndav. Uitați, și acum, că îl spînzurăm, zace nemișcat și citește reviste dintre acelea de nici nu le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim și niște icre negre, ia, așa
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
acțiune încă mai provocatoare!) - de sculpturi. Când nu pot să dorm, spunea, mă duc în camera lor și mă întrețin cu ele, sunt societatea mea, le mângâi, le mai îndrept puțin ținuta. Știu: nu sunt un evreu bătrân ce va muri curând și de-asta va dona, la rece, colecția, să nu se risipească. Sunt lumea. Pliurile unui ochi infinit, unele după altele-nchise, redeschise iar. Fără mine, ea n-are cum să fie, trăiește prin transparența mea. Iată sculptura ce
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face propria lor limită, pietroasă. Otrava-i piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când uiți că zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
tînără feministă cosmopolită Care te-a citit și te știe, te recitește și te răscitește de mii de ori Căreia îi pui în brațe un buchet imens de flori Un cartier dintr-un oraș, dintr-o țară unde nu ai murit niciodată și nu o să mori
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]