1,825 matches
-
ca o adiere, liniștindu-mă. Trăisem o clipă de singurătate prea vastă, prea de neînțeles atunci, singurătate care mereu va face parte din mine. Ne-am reîntors într-un târziu la focul aprins la poalele unui deal. Se auzea doar murmur de cântec care a continuat după ce ne-am așezat și noi. Nimeni nu se uita la mine, dar toți mă priveau. Eram prea mică să înțeleg că a fost o clipă unică a vieții. Aerul cald al nopții de vară
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
datori, măcar atât, s-o respectăm și poate de aceea poeta se întreabă: Cât de puternică-i clipa / Ce îmi supune aripa / Iubirii? (Nedumerire). Culoarea albastră este a imensului cer ce ne acoperă ca un clopot uriaș, ascultându-ne neîntrerupt murmurul, pentru că acesta este semnul vieții, acea legătură între sunet și mișcare, între liniște și meditație. Timpul, care se scurge neîntrerupt numai pentru profani reprezintă sfârșit, pentru literat timpul rezolvă gândirile, este nelimitat în pătrunderi tainice ale imensității, este cel care
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
a vedea mult mai departe. E un privilegiu, dar și o corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză ... toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții, dar mai curând o formă
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
am dorit în viață Acum le văd deșertăciune; Pe ghem mai am un fir de ață Ce tot mă trage înspre Tine ... - Bravoo, aplaudă auditoriul de stârnise curiozitatea - vecinilor de masa, în grădină fiind liniștea din timpul pauzei muzicale. Doar murmurele și clinchetul paharelor ciocnite cu îndemnul de "noroc"se mai auzea pe ici, pe colo. - Mai vrem spuseră fetele în cor. - Ei dacă solicitarea sosește de la sexul frumos, atunci să vorbim despre frumusețea feminină, eternă și enigmatică prezentă în operele
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța; în casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce în ce mai vioi și
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce în ce mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut cu picioarele direct în papuceii ce-o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbracată în cămășuța lungă până în pământ porni fără sfială dar cu grijă în pași spre valul de murmur ce venea-curios-dinspre bucătărie. -Suntem așa de obosite! Toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână, e adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate animalele. Preotul nu poate folosi violența nici
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
pe vecie și-acceptă de-ndată să îmi fii soție! Am să-ți jur credință pe sfântul altar și-a mea viață întreagă, îți ofer în dar! Tânăra pătrunsă-n stranie simțire reaprinse-n piept fiori de iubire și-n murmur de buze îi răspunse: -Da! de-a pururi, salvatorule, eu voi fi a ta! Brațele lor se-nlănțuie deodată, pe buzele-arzând sărutul tresaltă, șoaptele iubirii se aprind ușor... se-aude un murmur, e-al inimii dor... Pierduta mireasă, oier și-
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
reaprinse-n piept fiori de iubire și-n murmur de buze îi răspunse: -Da! de-a pururi, salvatorule, eu voi fi a ta! Brațele lor se-nlănțuie deodată, pe buzele-arzând sărutul tresaltă, șoaptele iubirii se aprind ușor... se-aude un murmur, e-al inimii dor... Pierduta mireasă, oier și-a luat mire, a îmbrăcat rochia lungă de fericire, iar cu brațul iernii și-a scris în istoria unui sat din Bărăgan, prin nămeți, victoria... Dacă treci cândva, prin Balta Brăilei, nu
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
colindă iubirile, de n-am fi devenit Despre noi înșine n-am fi știut aproape nimic Trandafiriul cerului, freamătul sălbatec Logodna soarelui cu polenul lunatec Temeliile munților, neverosimile tipare Treptele, pașii cometelor, ai stelei polare Aromele încifrate în patima ierburilor Murmurul nedeslușit al izvorului cerbilor Ce urmază să ne scalde azi și totdeauna În extazul azurului când trăirea-i numai una Adieri lângă tâmple ne torc poveștile, sensul Toate știu unde le duce împărătește mersul. Toate cunosc regala , adevărata cale Noi
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
dor... așa cum am făcut eu, copilul de șase ani nerăbdător să-și vadă părintele... De atunci, până în ziua de azi, cu dor nestins, am așezat în cuvinte pline de iubire gândurile mele, pe care le-m șlefuit, le-am dat murmur de izvoare și le-am pus mai apoi în cântece nemuritore: doine, balade... pe care sunt sigur că le-ai auzit din fragedă pruncie. De aceea, ori de câte ori aștern o scrisoare pe o coala albă simt o puternică emoție sufletească și
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
n-ar fi destulă plata, că să le mai dea ceva și de băut, că sunt și ei oameni, și tot așa , se formară două tabere și păreau extrem de violenți. Ana străbate drumul atrasă de mirajul florilor de câmpie, de murmurul pârâului, de aurul revărsat de ciuboțică peste iarbă , în luncă bărbații îl prinseră pe tatăl ei la mijloc, îl încolțiră acolo între ei, luîndu-l prin surprindere, fără apărare. Și, în situații din astea, nimeni nu-și pune pielea pe băț
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
sine un drum augural în muzica împătimiților din dragoste, dar îl are și azi, și îl va avea după veacuri pentru că e poleită cu aurul muzicalității, iar glasul lui Constantin Florescu a poleit-o și cu un ceva cvasisincronic din murmurul sufletesc al romanței! În extensiune, romanța cântată de interpretul de romanțe Constantin Florescu adâncește atracția melosului, în toiul muzicii fără pasiune. Fără vreun țipăt repulsiv, insolubil în vibrațiile inimii, ci cu o mângâiere sonoră inegalabil de mătăsoasă! Romanța aceasta topește
CONSTANTIN FLORESCU. ROMANŢA, SENSIBILITATE ÎN ABSOLUTUL EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377013_a_378342]
-
Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate animalele. Preotul nu poate folosi violența nici
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
și-atât de plin, Că nici nu îl desfac pe-o parte dintr-un nor... Cu sufletu-ncărcat de-al neputinței dor. Și raiul se deschide cu stele de iubire... Dar clipa mi-o-nghite un pumn de amăgire, În murmur de izvoare, mă scald, ca prin minune... Răsare o steluță vie, ce-mi dă viața-mi răpune. Referință Bibliografică: Pe trecutul pliat / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PE TRECUTUL PLIAT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376413_a_377742]
-
Articolele Autorului Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morții în care se spală toți oamenii indiferent de poziția socială ori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuită cu pieptul plin de stele, se scutură roua cu un murmur subțire care-mi udă palmele unde florile dorm. Simt cum răcoarea se lasă ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri și rotunde îți leagănă pașii. Văd cum diminețile te mângâie cu
NICIO APĂ, NICIO PASĂRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376402_a_377731]
-
ianuarie 2017. Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morții în care se spală toți oamenii indiferent de poziția socială ori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuită cu pieptul plin de stele, se scutură roua cu un murmur subțire care-mi udă palmele unde florile dorm. Simt cum răcoarea se lasă ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri și rotunde îți leagănă pașii. Văd cum diminețile te mângâie cu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
fără cuvinte. Citește mai mult Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morțiiîn care se spală toți oamenii indiferent de poziția socialăori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuităcu pieptul plin de stele,se scutură roua cu un murmur subțirecare-mi udă palmeleunde florile dorm.Simt cum răcoarea se lasăca o eșarfă pe umerii calzide unde aripi crescși să zbori nu poți.Gleznele subțiri și rotundeîți leagănă pașii.Văd cum diminețile te mângâiecu petale de trandafiri galbeni.Nicio pasăre nu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Iisus i-a făcut sănătoși cine credeți că era dragi credincioși? Arhiereul Anna tăcu. Ridică un deget în sus și continuă. -Era un samaritean! tună arhiereul umpând cu glasul său interiorul sinagogii, iar din zeci de piepturi se auzi un murmur se voci. Arhiereul însă le făcu un semn cu mîna și murmurul se opri. După câteva clipe de tăcere absolută arhiereul își reluă predica. -Și vă întreb acum pe toți cei de față...Ce avem noi cu samaritenii...? Toți știau
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
Anna tăcu. Ridică un deget în sus și continuă. -Era un samaritean! tună arhiereul umpând cu glasul său interiorul sinagogii, iar din zeci de piepturi se auzi un murmur se voci. Arhiereul însă le făcu un semn cu mîna și murmurul se opri. După câteva clipe de tăcere absolută arhiereul își reluă predica. -Și vă întreb acum pe toți cei de față...Ce avem noi cu samaritenii...? Toți știau răspunsul la întrebare însă nimeni nu spuse nimic fiindcă mâna arhiereului cu
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
din moment ce Moise abia a putut vedea spatele Domnului nostru, fiindcă dacă i-ar fi văzut fața ar fi murit în acea clipă? Cine poate vedea fața Sa și să mai trăiască? Arhiereul se opri privind către cei din adunare. Un murmur de încuviințare a celor spuse de arhiereu se răspândi în sinagogă. La semnul lui Anna se făcu iarăși liniște. -Dar poporul deși l-a primit în Ierusalim ca pe un rege, cu multă slavă, unii dintre ei aruncându-se la
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
Poezie > Imagini > VULTUR CU ARIPI DE AUR Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vultur cu aripi de aur soare cu pene de vultur, gând răscolit de un susur apă rătăcită în murmur. Pomii se roagă de ploaie eu aud frunza ce pică, floarea-mi vorbește de frică albastru din negru apare. Dorul de libertate se frânge viețile sfinților ard lângă icoană apare un gard pe mâini se spală iar Pilat. Dorul de
VULTUR CU ARIPI DE AUR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376532_a_377861]
-
un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]