KorAP: Find »[drukola/base=mutră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...53 >

1,303 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

pâne. Toț’ știu ce s-a-ntâmplat prima dată cân’ a pus picioru-n scenă. Daca s-o duce să cate slujbă, o să-i arunce cu apă-n față. Vezi ce vrau să zic? Lași ’năuntru, pen’ sabotaj, p-unu’ ca mutra aia grasă, ș-o grămadă de oameni ca Darlene se trezesc regulați. Cum z’cea to’ timpu’ don’șoara Lee, țicnitu’ ăla gras strică ’nvestițiile tuturor. Darlene și cu vulturu’ se uită acu pro’abil unu la altu’ și zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Salaru’ de la Bucuria Nopții ține omu’ sub nivelu’ d-aer condiționat. Jones aruncă în văzduh un nor filozofic de fum. Da-ntr-un fel ai și tu dreptate, Watson. Lucrurile po’ fi și mai rele. Dac-aș fi-n locu’ mutrei alea grase? Oare ce-o să se-ntâmple cu unu’ ca el? * Domnul Levy se așeză pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

de credit. I-am Întrebat dacă voiau cumva să mă castreze. Aveam de-a face cu niște oameni fermecători. Erau patru. Patronul lor mi-a propus un plan de rambursare eșalonat pe doi-trei ani. Am fost sincer șocat: — Am eu mutra cuiva care va veni să vă vadă la fiecare Întîi ale lunii cu micul lui aport În numerar? Vă voi rambursa o singură dată, și Încă mai repede decît credeți. — Dar noi vă păsuim de mai bine de un an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
aduc niște prieteni de-ai tatei. Tema: „Scriitorul și răul“. Puțin Îmi păsa mie de ce avea să fie În anul viitor, deoarece aveam să-i las cu buzele umflate ca să mă duc la Paris. Ar fi trebuit să le vezi mutrele cînd le-am sugerat un ciclu de conferințe pe tema: „Există un erotism belgian?“. M-am uitat imediat la Tina. Cu pașaportul ei brazilian, pe ea n-o privea chestia asta. — Probabil că a fost surprinsă să te audă vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
autor cu aceea a personajului“. Mi-ar fi dat dreptate, el, care renunțase provizoriu la textele autobiografice ca să scrie romane În care făcea să dispară orice urmă a autorului, ca Flaubert și Maupassant. Dar nu, tata preferase să-mi facă mutre. Nu știam dacă detestase romanul meu sau dacă detestase faptul că fiul lui scrisese acel roman. Probabil că amîndouă! Continua să păstreze tăcerea după ce primise cartea unui geniu! Nu eu eram cel care o spunea, ci Zscharnack. Întrebat de unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504

Moaca, ai grijă că mă înfurii! Ia vezi, bă, că pe mine nu mă cheamă Moaca! Te cheamă, bă, dacă-ți spun eu așa! Ia dă băi pachetul ăla de țigări încoace! Băi, vezi că-ți dau și una peste mutră! Nu vezi ce mutră de șobolan ai?... Băi, mai bine vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
mă înfurii! Ia vezi, bă, că pe mine nu mă cheamă Moaca! Te cheamă, bă, dacă-ți spun eu așa! Ia dă băi pachetul ăla de țigări încoace! Băi, vezi că-ți dau și una peste mutră! Nu vezi ce mutră de șobolan ai?... Băi, mai bine vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

ea, uitându-se la Kitty. — Nu, mulțumesc, sunt obosită, e târziu, am avut o zi prea lungă, răspunse Kitty, ascunzându-și adevăratele sentimente. În ce-o privea, și-ar fi dorit să nu mai fie niciodată nevoită să-i vadă mutra lui Charlie. Luați cardul meu de credit, ca să plătiți băuturile. Însă aveți grijă, nu prea mai am mare lucru pe el. Pedro și Desert Rose plecară, iar Kitty rămase singură În rulotă. Era Întuneric beznă și cumplit de frig. Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se uita În jur cu o privire plictisită, părând a spune: „Ce naiba caut eu Într-o rulotă? Hai să mergem Într-un loc normal, decent“. Apoi, văzând-o pe Kitty, Înțelese, sau cel puțin crezu că Înțelege, și făcu o mutră și mai acră. Nu putea fi decât soția lui, Își zise Kitty și, În mod ciudat, simți că se Întristează. De ce Îi păsa ei, oricum, dacă un tip la venerabila vârstă de cincizeci de ani avea o soție? Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: „Vă mulțumesc, domnule, sunteți prea bun cu mine”. Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întâi am jurat în sinea mea să ajung, într-adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele mele, am înțeles mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?” Am văzut negru în fața ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărțit într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulți bărbați. Și într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult din antipatie împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
surpriza. Se pregătea să se apere împotriva unui străin care intrase în casa ei ca într-un bordel, pentru ca să-l audă împleticindu-se în scuze și făcându-se singur nătărău. Merita, își va fi zis, să vadă cum arăta la mutră individul. S-a oprit în lumina violentă, privindu-mă curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai târziu mi-a părut rău. Directorul a ieșit la pensie și în locul lui a venit o brută căreia nu i-a plăcut mutra mea, deși am făcut eforturi disperate să-i intru în voie. De data aceasta a trebuit să-mi vâr bine în cap că și directorul și gardienii, care și-au schimbat dintr-o dată atitudinea față de mine, reprezentau în fața mea legea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala. Până la urmă n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpa la closet și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtându-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți venea să-l pleznești peste mutră, având aerul cuiva care zice în gând: „Lasă „ nu mă păcălești tu pe mine. Eu știu cine ești în realitate. Fă pe deșteptul cu alții”. Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras atenția că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
la o parte fără să mă întrebe nimic, făcându-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întâmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la Francisc, dar pe mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și ușor amuzate. Ce mai e și asta? Ești tot tu în „ceilalți”, firește. Ei au mutra ta, hainele tale, gesturile tale. Te imită în mișcări și reacții. Așteaptă, stau la pândă. Adică, vezi și în același timp ești văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

ca posesorul să fie un nemernic. Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta mentalității înduste a poveștii în exclusivitate. Jack deschise portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

cu un grajd. Spre norocul nostru, mai aveam încă de-ale gurii, drept care ne-am potolit foamea într-un ungher întunecos. Pentru o para și jumătate, ni s-a permis să dormim pe jos, pe niște paie. În preajma noastră, câteva mutre schimonosite se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine așa, am propus, și Gundo a fost de acord. Întorcându-mă cu spatele și sub paravanul mantalei desfăcute, i-am zis lui Bovo: - Te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-au făcut să șovăie. - Știu că ești aici ca să execuți ordine, am coborât eu tonul, dar nu vrem decât să ne spălăm și să ne odihnim. După care vom pleca la Ravenna. Ne-a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lui, ci unul venit parcă din iad, gutural. - Sunt unde vei veni și tu. Aici te aștept. Cuprins de o spaimă nebună, am înșfăcat copăcelul de aur și l-am lovit cât am putut de tare în cap și în mutră. Din tâmpla despicată a țâșnit sânge și mi-a mânjit mâna; după câteva clipe, un jet și mai violent, țâșnit dintr-o tăietură adâncă la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]