850 matches
-
Valeriu Sterian (1985-1986), iar în 2000 a fondat formația M.S., cu care a lansat până în prezent trei albume de heavy metal. începe să cânte la baterie în 1979, după ce și-a cumpărat un set de tobe românești „Mondial” de la un muzicant care cânta cu Alexandru „Jimmy” Zărnescu. Urmează o perioadă de studiu individual, în care merge la concertele și repetițiile unor formații precum Sfinx, Marfar sau Iris pentru a vedea cum cântă alți toboșari, care aveau mai multă experiență la acea
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
trecerea Orchestrei "Barbu Lăutaru" de la Institutul de Folclor la Filarmonica de Stat "George Enescu" (1953), concertele de la Ateneul Român se desfășurau lunar. Numai în anul 1963, formația a susținut 170 de concerte. Sub bagheta lui Nicu Stănescu au evoluat importanți muzicanți precum: cântăreții Maria Tănase, Angela Moldovan, Maria Lătărețu, Ileana Sărăroiu, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia, Maria Pietraru, Alexandru Grozuță, Gică Petrescu, Dona Siminică, Constantin Eftimiu, Ștefan Lăzărescu, Emil Gavriș, Dan Moisescu; naiștii Fănică Luca, Damian Luca, Radu Simion; clarinetiștii
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
pur și simplu ignoră această referință și nu o includ în traducere (Vulgata, și prin urmare Biblia Douay-Rheims, traduc în mod unic acest cuvânt ca „mister”). Într-o paradă a victoriei participanții sunt listați în ordinea apariției: 1) cântăreții; 2) muzicanții; și 3) „alamot” cântând la țambale sau tamburine. Cele mai multe traduceri traduc "alamot" de aici ca „fete” sau „tinere femei”. Un cânt poetic de adorare a unui bărbat care declară că toate "alamot" îl iubesc pe el. Prin urmare, el este
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
alte limbi: bambara, peul, senufo, soninke, songhay,arabă și dogon. Mai mult de 90% din populație este musulmană, restul populației este creștină și animista. Mâli a putut conserva unele elemente importante din cultura tradițională. Griotii sau ("Djeli") exercita o funcție de muzicant poet și transmite istoria țării timp de mai multe generații în urmă. Bakary Soumano, șeful grioti-lor între 1994-2003 a contribuit la revitalizarea funcțiilor griotului în societatea modernă. Muzică din Mâli este foarte bogată, se disting melodii cantate cu kora, o
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
Interpreta ia o pauză de câteva luni, reîntoarcerea să în studiourile de înregistrări fiind consemnata în iunie 1996, odată cu producerea noului său album. Cântărețul Philippe Bergman, iubitul Patriciei la acea vreme, participă la procesul de creație al discului, printre ceilalți muzicanți prezenți numărându-se și Phil Ramone (producător american cunoscut pentru colaborările sale cu interpreți de renume, Sinéad O'Connor, Barbra Streisand și Frank Sinatra fiind cele mai importante nume). Apărut într-un stil pop cu influențe jazz și soul, albumul
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
umbrela, bărbatul legat la ochi, omul ale cărui picioare sunt două roți, fetița cu păpușă, băiatul cu coif devin adevărate simboluri ce propun un fel de revelație spirituală în lucrări că Joc 1, 2, Vara 1, 2, Rondul de seară, Muzicanții, Scara. Portretele surprind același individ misterios. Ochii acestui personaj sunt vag conturați, aproape inexistenți, pentru că el comunica cu universul la un nivel mult mai adânc decât cel al privirii. Uneori, în tablouri apare clopotul, tocmai pentru a sublinia comunicarea cer-pământ
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
longeviv, ajungând să trăiască 101 ani. In noua patrie numele de familie Heimann a devenit Heyman sau Heimàn, cu accentul pe ultima silabă. În asocierea lui cu numele familiei Heyman amintite în Biblie și ai cărei membri se numărau printre muzicanții care sunau din "chimvale, lăute și harpe" ,în Templul din Ierusalim (Cronici II,5,12) compozitorul de mai târziu va vedea o predestinare. După câteva luni petrecute în tabăra de imigranți de la Shaar Haaliya de lângă Haifa, familia s-a mutat
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
în limba germană Der Ring des Nibelungen) este principala dramă muzicală a compozitorului Richard Wagner (care a scris și libretul), realizată (cu întreruperi) între anii 1848-1874. Cu o durată totală de 16 ore, cu o orchestră alcătuită din peste 100 muzicanți și cu 34 personaje, ciclul reprezintă unul dintre cele mai complexe compoziții muzicale din istorie. Prezentarea integrală a "Inelului Nibelungilor" (sub bagheta dirijorului Hans Richter) a avut loc în luna august a anului 1876 la Bayreuth. Trebuie remarcat că titlul
Inelul Nibelungilor () [Corola-website/Science/316678_a_318007]
-
va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocați, judecători, scene de teatru și scene care înfățișează străzile Parisului: amatori de gravuri, muzicanți ambulanți, acrobați... La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră - "Ratapoil" (1850). "Ratapoil" simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale ale
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
centrală a comunității evreiești din Iași) s-au construit numeroasele sinagogi. Unele dintre acestea nu aveau formă de sinagogă, fiind, de cele mai multe ori, case adaptate cultului. Lăcașele evreiești de cult erau organizate pe bresle, existând Sinagoga Merarilor, a Cismarilor, Croitorilor, Muzicanților, Telalilor, Măcelarilor, Cușmarilor, Pietrarilor etc. Sinagoga Merarilor a fost construită în secolul al XIX-lea pe Str. Labirint nr. 17 (astăzi Str. Elena Doamna nr. 13) din cartierul Târgu Cucului, în apropiere de Sinagoga Mare și de Biserica Bărboi, precum și
Sinagoga Merarilor din Iași () [Corola-website/Science/318601_a_319930]
-
centrală a comunității evreiești din Iași) s-au construit numeroasele sinagogi. Unele dintre acestea nu aveau formă de sinagogă, fiind, de cele mai multe ori, case adaptate cultului. Lăcașele evreiești de cult erau organizate pe bresle, existând Sinagoga Merarilor, a Cismarilor, Croitorilor, Muzicanților, Telalilor, Măcelarilor, Cușmarilor, Pietrarilor, etc. Clădirea în care se află Sinagoga Schor a fost construită în anul 1890, alte surse acreditând anul 1895 ca an al construcției. În anul 1939, Sinagoga Schor era una dintre cele 112 case de rugăciune
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
a fost adaptată de Arthur Laurents, pe muzica lui Leonard Bernstein și versurile nou-venitului Stephen Sondheim. A fost apreciată de critici, dar nu a devenit alegerea favorită a "doamnelor cu păr albastru care merg la matineu" și care preferau piesa "Muzicantul" de Meredith Willson din orășelul River City, Iowa în locul aleilor din Manhattan, în Upper West Side. În aparență, cei care au votat Premiul Tony au fost de acord, deoarece au favorizat prima piesă în locul celei de a doua. "Poveste din
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Side. În aparență, cei care au votat Premiul Tony au fost de acord, deoarece au favorizat prima piesă în locul celei de a doua. "Poveste din Vest" a avut un număr respectabil de 732 spectacole (1,040 în West End), în timp ce "Muzicantul" a avut aproape de două ori mai multe, cu 1,375 de spectacole. Totuși, filmul "Poveste din Vest" a avut un succes extrem de mare. Laurents și Sondheim s-au alăturat pentru "" (1959, 702 spectacole), cu Jule Styne având muzica unei povești
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
lui Mozart; - Pagini din trecutul muzicii noastre legată de lupta poporului. Unirea Țărilor Române și muzica, în: Muzica; - București la a 500-a aniversare de existență documentară. Contribuții la cunoașterea trecutului muzicii noastre, în: Muzica; - Pagini din istoria muzicii. Un muzicant român peste hotare în sec. XIV, în: Muzica; - Pagini din istoria muzicii. Date noi cu privire la relațiile muzicale româno-ruse, în: Muzica; - Noi date despre trecutul muzicii noastre, în: Muzica; - "Musique roumaine", în: "Encyclopédie de la musique"; "- Pagini din istoria muzicii românești", Editura
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
comuna Merișani, județul Argeș — d. 27 august 1957, București) a fost un vestit violonist și cântăreț român de muzică populară, originar din Argeș. S-a născut pe 1 august 1905 în comuna Merișani, jud. Argeș. Învață vioara de la Stan Taloș, muzicant din satul apropiat Valea Mărului, și desfășoară încă de foarte tânăr o intensă activitate de lăutar (inițial și de țambalist până în 1915) la clăci, nunți, hore țărănești ori în cârciumile și hanurile vremii. Din 1923 face parte din taraful vestitului
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
organizate în cartierele sau prin satele din apropiere. În 1941 pleacă pe front, participând la luptele de la Odessa. După terminarea războiului, unitatea sa a fost trimisă la Giurgiu, unde se stabilește până la sfârșitul vieții, câștigându-și existența practicând meseria de muzicant. Aici cântă cu diferite formații în numeroase localuri giurgiuvene, iar mai târziu, când se desființează localurile particulare, cântă cu formația proprie la nunți, în București. În 1948, după instaurarea noului regim, este chemat la orchestra populară a Casei de Cultură
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
generații, fără să mai vorbim de formația în care feciorii din ceată se deplasează. În dimineața zilei de Crăciun, aproximativ pe la ora 8, membrii Cetei se întâlnesc la Gazdă, de unde urmează să pornească colinda. Tot la Gazdă vor veni și muzicanții special "tocmiți" pentru perioada dintre Ajunul Crăciunului și ziua de Sf. Ion. Costumul popular folosit pentru ziua de Ajunul Crăciunului este unul special: feciorii poartă pentru prima dată căciula cu vâstră și bâta de cetaș. Ca și particularitate, Ceata din
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
Prin sat, feciorii se deplasează întotdeauna în aceeași formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic. Urmează sameșul mare și sameșul mic, cârciumarul și bucătarul, după care restul feciorilor. În urma lor merg muzicanții (de obicei un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care bucatele ce le sunt puse pe masă ca și compensație
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
sau dacă este cazul și ceilalți cetași le joacă - tradiția spune ca este rușinos pentru Ceată ca o fată să stea nejucată. În casa fetei respective se adună multă lume, vecini, rude și prietene - de aceea, cât timp Ceata mănâncă, muzicanții cântă melodii de joc, iar pe rând cetașii joacă fetele prezente. În tot acest timp, Sameșii (Sameșul Mare și Sameșul Mic) au ca responsabilitate principală paza Glugii - agățată în cui la intrarea în casă de Vătaful Mare. Deoarece știu că
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
mare. Fiecare cetaș în parte este aruncat în sus până când una din fetele din ceată plătește pentru el și strigă "Îi scos". Dupa cetași se mai pot da în strai și fetele din ceată , care vor și au curaj, apoi muzicanți si copii. La sfârșit se adună straiul și se bea rachiu cald din partea cetașilor și a fetelor ce și-au scos "drăguții" din strai, iar ceata se strânge din nou în fața caminului cultural sau primăriei și danseaza "horița", un dans
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
a influențat școala bucureșteană de vioară de la începutul anilor `30 până astăzi. Născut la 2 februarie 1897, în București, dintr-o familie de lăutari, ce locuia pe Str. Sfinții Voievozi, nr.47, și-a petrecut copilăria în vestitul cartier de muzicanți. Din 1904 începe să învețe vioara de la tatăl său, dar și de la fratele său mai mare, Gheorghe Moțoi. În 1905 are prima ieșire în public, în taraful fratelui său, unde cântă ca solist vocal și vioară a doua. Din 1906
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
Allevi au forța de a evoca amintiri, imagini, emoții din trecut. În 1996 a compus coloana sonoră pentru "Femeia troiană" de Euripides, cu care a câștigat premiul pentru cea mai bunpă scenă muzicală. În 1997 a câștigat premiul pentru "tineri muzicanți" din San Francisco. Mulțumită lui "Saturnino", un basist italian, Allevi a luat hotărârea de a se muta la Milano și să înregistreze un CD cu compozițiile sale, înregistrare supervizată de Jovanotti, un rapper italian, care a luat decizia de a
Giovanni Allevi () [Corola-website/Science/327500_a_328829]
-
a deveni cunoscută și a participa la turnee. Membrii orchestrei Mecet sunt înșelați de un impresar dubios care, profitând de naivitatea lor, le promite că le va obține angajamente și apoi fuge cu banii de onorariu. Ambiționați, cei cinci tineri muzicanți se duc pe Litoral pentru a-l căuta pe directorul de la Oficiul de Spectacole și a obține un atestat. În cele din urmă, ei obțin succes cântând în fața publicului spectator. Un grup de cinci tineri formează o orchestră de muzică
Melodii, melodii () [Corola-website/Science/326935_a_328264]
-
privitorilor (acestea putând simboliza florile spirituale ale sufletului). A fost discipolul lui Lu Dong Bin, și a fost instruit de el să se cațere într-un piersic, după care căzu de pe ramurile acestuia și deveni nemuritor. Este sfântul patron al muzicanților și simbolul său este flautul, fiind reprezentat cântând la acesta. Lan Cai Huo. O femeie care a fost cântăreață ambulantă și ale cărei cântece vorbeau despre irealitatea acestei vieți trecătoare și caracterul iluzoriu al plăcerilor pământești. Ea era îmbrăcată într
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
patru fii: Șerban, Petrea, Micul și Ghioca. În 1846 se stabilește la Brăila, iernile cântând la restaurantele locale, iar verile angajându-se în stațiunile balneo-climaterice din împrejurimi (Lacul Sărat sau chiar Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi, violonistul Ion Batalan din Horodnicul-de-Jos, lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]