864 matches
-
-și ducă familia, la Eastboume ca să schimbe aerul; și acolo - la vârsta de douăzeci de ani - îl cunoscuse pe Charles Strickland. El avea douăzeci și trei. Au jucat tenis împreună, s-au plimbat pe faleză, i-au ascultat împreună pe muzicanții negri și ea s-a hotărât să-i accepte cererea în căsătorie cu o săptămână înainte ca el să-i ceară mâna. Au stat la Londra, mai întâi în cartierul Hampstead, iar apoi, pe măsură ce-i mergeau lui afacerile mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mers, replică orbul, plecând capul într-un apel la înțelegere. Poate ați fi atât de buni să-mi spuneți unde aș putea găsi un sat cu han. Deodată, ofițerul țipă: — Se preface! Legați-l! — Nu mă prefac! protestă omul. Sunt muzicant orb licențiat, din Kyoto, unde am trăit mulți ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă unul singur dintre ei s-ar fi strecurat printre gărzi, îndeplinindu-și misiunea, a doua zi dimineață clanul Mori ar fi știut despre moartea lui Nobunaga. Falsul ascet nu fusese trimis de Mitsuhide, dar omul care se dădea drept muzicant orb era un samurai al clanului Akechi cu o scrisoare de la Mitsuhide pentru Mori Terumoto. Plecase din Kyoto în dimineața zilei a doua. Mitsuhide mai trimisese, în aceeași dimineață, încă un mesager - pe mare, de la Osaka - dar furtunile l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vrei să pregătești un banchet? Când spectacolul luă sfârșit, lumina puternică a lămpilor inundă zona, iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră singuri cu invitații. Se obișnuia ca Nene să le dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a clătinat din cap, crezi că ai fi în stare, crezi că ai putea să înveți, a clătinat din cap din nou, ia să vedem, a zis, făcându-i semn lui Prodan să se apropie, ia să vedem, o să iasă muzicant din tine? Pe moment, Prodan n-a schițat nici o mișcare, și atunci nea Miki l-a repezit, ce, ți-a pierit tupeul, și atunci Prodan s-a ridicat și s-a apropiat de bătrân, care între timp își dăduse acordeonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
le defini. Aproape întotdeauna aveau să piardă. Dar aveau să persevereze. Seara, Germanicus și ai săi se odihneau în porticul ce dădea spre râu, beau un vin foarte parfumat care, făcând un drum lung, venea de pe colinele din En Gedi. Muzicanți sirieni și egipteni cântau la instrumente - cu coarde, de suflat, de percuție - cu forme și timbre încă necunoscute la Roma; câteodată, un tânăr muzicant sau o fată cânta o strofă cu ritm inconstant. Gajus aștepta plin de entuziasm ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
beau un vin foarte parfumat care, făcând un drum lung, venea de pe colinele din En Gedi. Muzicanți sirieni și egipteni cântau la instrumente - cu coarde, de suflat, de percuție - cu forme și timbre încă necunoscute la Roma; câteodată, un tânăr muzicant sau o fată cânta o strofă cu ritm inconstant. Gajus aștepta plin de entuziasm ora aceea: începea să fie cuprins de dragostea pentru muzică, pe care avea s-o nutrească toată viața. Dar într-o noapte, îndată ce ultimul cântec se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel învins, cel ucis pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă cu glas scăzut, că nu dragostea îi pierduse pe Marcus Antonius și pe Cleopatra, ci un mare, imposibil proiect de uniune a celor două maluri ale Mediteranei. Micii prinți orfani și prizonieri, veniți la Roma cu servitorii lor, cu muzicanți și preoți, cântau din sistre și lăute, o invocau pe Isis cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se pierdea puțin cuvîntul de introducere rostit de d. Eugen Filotti fu deodată sfîșiat de un uruit de tobă. Luminile care se aprinseră în același timp lămuriră pe estradă, la spatele conferențiarului, o orchestră de jazzband din care nu lipsea muzicantul negru. La sunetul coardelor, al sirenei și al tobelor, mulțimea invitaților reușea cu greu să se orienteze. Conducătorii expoziției premeditaseră această primă impresie generală, amestecul aiuritor de tonuri ca într-o uriașă colecțiune de fluturi colorați, pentru că, cel puțin în ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o predică. De la un muzicant de pe stradă. Poți să te molipsești de moarte de la un program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uraganele. Cancerul. SIDA. În taxi, în drum spre agenția lui Helen Boyle, văd cum titlurile din ziare se amestecă cu firmele scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă de perle, cu pulpele goale sub fusta de paie, purtând o mască din trestie și din sârmă cu două găuri pătrate pentru ochi. În urma lui veneau muzicanții și femei îmbrăcate în rochii bălțate, cu falduri grele, care le ascundeau trupul. S-au pornit să danseze în fața ușii din fund, un dans primitiv, abia ritmat, doar se mișcau, apoi vrăjitorul a deschis ușița din spatele meu, stăpânii rămâneau neclintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și s-au închinat în fața idolului, stăpânul meu, în timp ce vrăjitorul dansa, și le-a izgonit pe toate din încăpere, până ce n-a mai rămas decât una, foarte tânără, ce nu fusese încă bătută și care se ghemuise pe vine lângă muzicanți. A apucat-o de coade, răsucindu-i-le tot mai strâns pe pumn, iar ea se răsturna treptat, cu ochii ieșiți din orbite, până când a căzut pe spate. Atunci vrăjitorul i-a dat drumul cu un țipăt, muzicanții s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vine lângă muzicanți. A apucat-o de coade, răsucindu-i-le tot mai strâns pe pumn, iar ea se răsturna treptat, cu ochii ieșiți din orbite, până când a căzut pe spate. Atunci vrăjitorul i-a dat drumul cu un țipăt, muzicanții s-au întors cu fața la perete, în timp ce îndărătul măștii cu ochi pătrați țipătul se umfla până la nebunie, iar femeia se zvârcolea pe pământ, cuprinsă de un fel de criză, apoi, în patru labe, cu capul ascuns în brațele împreunate, a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
foarte joasă. În urma lor mergea un negru foarte înalt, strâns într-o tunică roșie, peste care-i atârna un șirag de dinți colorați, iar în spatele lui veneau de-a valma câțiva bărbați îmbrăcați în pijamale albe și un grup de muzicanți purtând triunghiuri și tobe mari și joase. Bucătarul spuse că trebuia să se țină după ei. Coliba la care ajunseră mergând de-a lungul malului, la câteva sute de metri depărtare de ultimele cocioabe, era mare, goală, relativ confortabilă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Arrast într-un colț, unde amândoi rămaseră în picioare, lipiți de perete, aproape de ușă. - De aici, șopti bucătarul, o să putem pleca fără să supărăm pe nimeni. Coliba era într-adevăr ticsită de bărbați și de femei. Începuse să fie cald. Muzicanții se așezară de o parte și de alta a micului altar. Dansatorii și dansatoarele se despărțiră în două cercuri concentrice, bărbații formând cercul din interior. În mijloc, veni căpetenia neagră cu tunică roșie. D'Arrast se sprijini cu spatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
țeastă, care nu-i era apărată decât de o foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot de pocnitori, porni și mulțimea, în timp ce avionul, scoțând un huruit asurzitor, se arătă iar deasupra ultimelor grupuri. D'Arrast nu-l scăpa din ochi pe bucătar, care abia se mai deslușea în depărtare: i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la prima vedere s-ar părea că nu discutăm de pe poziții de egalitate. — Să știi că o vreau cu acte în regulă, adică trebuie să divorțezi Părințele, ca să pot s-o iau eu cum se cuvine, cu alai de nuntă, muzicanți și toate alea. Cum de se găsește mereu cîte unul care atunci cînd nu te mai aștepți vine și îți zgîndărește trecutul pe care-l credeai uitat, terminat, îngropat, istorie? începe să se frămînte. — Viața nu e vis, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sărbătorească venirea unui nou fiu în casa lui Nakht-re. Mâncarea și băutura erau în cantități pe care eu nu le puteam cuprinde: pește și vânat, fructe și dulciuri atât de consistente că-ți strepezeau dinții, vin și bere din abundență. Muzicanții cântau la fluiere, la sistre, și la niște instrumente cu ciocănele care sunau exact ca o apă curgătoare. Erau cântece glumețe, cântece de dragoste și cântece închinate zeilor. Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și se așezau gâfâind pe podea. O a doua trupă de muzicanți fusese angajată să suplinească artiștii locali. Această trupă călătorise pe fluviu, se oprise la temple și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca audiența să le urmărească cântecele, care se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e nimic. Nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Visez câini cu dinții rânjiți. Sunt moartă. Dar nu e așa de rău să fii moartă. Oftaturile și sforăiturile muzicanților adormiți au întrerupt-o. - Oameni buni, a zis ea despre ei, cu tandrețe. Nu cerem nimic unii de la alții. Dar tu, a zis Werenro, cum ai ajuns să vorbești pe limba marelui fluviu? Fără nici o ezitare, i-am povestit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată? - Nu e regulamentar. Nu-i consemnat așa în omologare. Numai bănuțul. Partea cărnoasă. Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]