1,379 matches
-
or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul - iar pentru că tot vorbim de ucraineni: Fântâna Albă, Lunca, masacrele din aprilie 1941... Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ani, Jack, fiul surorii ei, Louise. Alison și Jack fuseseră întotdeauna foarte apropiați. Deseori Alison mergea ca să aibă grijă de el. O dată stătuse cu el un week-end întreg, atunci când părinții lui Jack plecaseră într-o binevenită vacanță în doi. Alison nădăjduia, cu disperare, ca într-o zi să aibă și ea propriul copil pe care să-l iubească. Între timp, însă, îl copleșea pe Jack cu dragoste, atenție și cadouri. Așteptând liftul care s-o ducă la departamentul Star Wars, Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca din senin, se pomeni cu nasul în closete. 3. Valul de caniculă abătut peste oraș la sfârșitul lui iulie îl determină pe Rafael să-și schimbe tabieturile, mutându-și programul de plajă și, scăldat de la prânz la șase dimineața, nădăjduind totodată că porția matinală de înot i-ar limpezi mintea pentru a medita pe îndelete la șanse și perspective, ca să ia o hotărâre și să treacă la fapte până n-ar fi prea târziu. După cinci dimineața, și, așa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de consimțământul său și că, dacă avea să se Încerce să i se forțeze mâna, avea să părăsească Bagdadul. Dacă aceasta este hotărârea Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, de ce a mai propus o Înțelegere În dinari? Nu puteam spune nu dintr-un cuvânt. Nădăjduiam ca sultanul să fi Înțeles din atitudinea mea că nu putea pretinde un asemenea sacrificiu. Ție pot să ți-o spun, niciodată ceilalți sultani, fie turci, fie persani, n-au cerut un asemenea lucru din partea unui calif. Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În vârful picioarelor, prin spatele lui. Omar rămâne absorbit, ea Îi cuprinde dintr-odată gâtul cu brațele goale, Își lipește fața de a lui, Își lasă părul parfumat să-i cadă peste ochi. Khayyam ar trebui să fie copleșit - poate nădăjdui un iubit o agresiune mai tandră? N-ar trebuie oare, la rândul său, odată trecută clipa de surpriză, să cuprindă cu brațele mijlocul iubitei, s-o strângă, să strivească de trupul ei toată suferința depărtării, toată căldura regăsirii? Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
carte, evită să i-o oferi lui Nasr Han, n-are prea multă prețuire pentru autorii de rubaiate; nu te-ar mai pofti niciodată să te așezi pe tronul său. — N-am de gând să ofer această carte cuiva, nu nădăjduiesc să trag vreun folos din asta, n-am ambițiile unui poet de curte. Ea l-a rănit, el a rănit-o. În tăcerea care-i Învăluie, și unul, și celălalt se Întreabă dacă n-au mers prea departe, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vei veni la timp, am multe lucruri să-ți spun. Apoi Îl trage de mână spre o cămăruță Învecinată, unde se retrag. S-au așezat alături pe o uriasșă pernă de piele. — Unele dintre cuvintele mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit vreodată că a trecut pragul lui Nizam al-Mulk? — S-a mai Întâmplat, murmură vizirul cu un surâs nemilos. Am ridicat oameni până În nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai ales cei care i-au Întins cursa, vor să fie siguri că nu vor răspunde niciodată În fața lui pentru faptele lor. Alții ar dori să cadă la Înțelegere cu el, să-l pună pe tron, să-i câștige favorurile, nădăjduind că va uita pățania. Iar alții spun să-l ținem ostatic ca să ne târgium cu asediatorii. Ce cale ne sfătuiești să urmăm? — Și ca să mă Întrebi asta m-ai smuls dintre cărțile mele? Djahane se ridică În picioare, copleșită. — Pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a Înșelat. Căci, departe de a fi atât de trecătoare pe cât spune el, existența sa de-abia Începuse. Sau, cel puțin, aceea a catrenelor sale. Dar oare nu lor le dorea poetul nemurirea pe care nu cuteza să o nădăjduiască pentru sine? Cei care, la Alamut, se bucurau de groaznicul privilegiu de a se găsi În preajma lui Hasan Sabbah nu puteau să nu remarce, Într-o firidă săpată În zid și Închisă cu zăbrele dese, forma unei cărți. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-o privească, Își deschise brațele, mă Îmbrățișă și mă sărută pe frunte. — Prietenii lui Rochefort sunt și prietenii mei, le vorbesc cu inima deschisă. Luându-mă de umăr, mă trase spre o scară de lemn care ducea la etaj. — Nădăjduiesc că prietenul meu Henri o duce bine, am aflat că Întoarcerea sa din exil a fost un adevărat triumf. Toți acei parizieni care au defilat scandându-i numele, ce fericire trebuie să fi simțit! Am citit relatarea În L’Intransigeant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Există, așadar, oameni care rătăcesc din obsesie În obsesie. — Ce părere aveți? Mai există oare Manuscrisul? — Numai Mirza Reza ar putea să vă spună. El susține că-l poate găsi pe soldatul care l-a șterpelit cu prilejul arestării mele, nădăjduia să-l poată recăpăta de la acesta. În orice caz, era hotărât să meargă să-l vadă, vorbea de răscumpărarea lui, Dumnezeu știe cu ce bani. Dacă e vorba de recuperarea Manuscrisului, banii nu vor constitui o problemă! Vorbisem cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a sfătuit Djamaledin să te răzbuni?” „Mi-am spus: «Dacă-l ucid pe fiu, șahul, cu formidabila sa putere, va omorî mii de persoane În chip de represalii». În loc să tai o creangă, am preferat să scot din rădăcini copacul tiraniei, nădăjduind că În locul său va putea crește alt copac. De altminteri, sultanul Turciei i-a spus, Între patru ochi, lui Seyyed Djamaledin că ar trebui să scape de acest șah pentru a se Împlini unirea tuturor musulmanilor.” „Cum de știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scris Îl descifrai cu greu: „A trebuit să fug din Alamut În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului, El călăuzește pe cine vrea și rătăcește pe cine voiește”. Urma o dată care corespundea, potrivit calculului meu, zilei de 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu trăiesc decât pentru ea, m-a dus din aventură În aventură, lumea ei a devenit și a mea, păzitoarea ei Îmi e iubită. — Și ați făcut această călătorie până la Samarkand spre a regăsi locurile pe care le descrie cartea? — Nădăjduiam ca oamenii din oraș să-mi arate măcar amplasamentul vechilor cartiere. — Regret că trebuie să vă decepționez, reluă interlocutorul meu, dar despre răstimpul care vă pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
propus să i-o spun cândva și lui. Cândva, poate peste douăzeci de ani. „Te-ai gândit ce vrei să faci acum, de vreme ce ești aici?” - a mai întrebat doamna Sanowsky. „Aș vrea ca specialiștii să-mi spună clar ce este. Nădăjduiesc să fie ceva de făcut. Aici, în America. Mai degrabă în America se poate să fie ceva de făcut. La noi, nu.” Eu înțelegeam doar că tata avea o problemă cu disperarea. Iar disperarea avea legătură cu boala. Ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa să se stingă, susținându-i miraculos conștiința, după iminenta expiere. In nomine Patris et Filis et Spiritus Sanctis! Vae, vae victis! Oh, la dulce France! Merci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau unul căit, un laic ce s-a dezis să mai fie păcătos, dacă se dovedește vrednic, acela va dobândi har dumnezeiesc și va fi ca și uns, prin mijlocirea unui înger. Aceasta se poate face! "Căci spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, a zis Domnul și-l voi acoperi pe el și-l voi slăvi, că a cunoscut Numele Meu." Asta este. Psalmul nouăzeci, șoptește Fratele. Oameni buni! Deci... Care dintre dumneavoastră vrea să-și fie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
profilează, ca și în cazul polițistului, dezvoltarea subsidiară a unui delir imaginativ major, frenitis, bazat pe un repertoriu de inspirație apocaliptică, cu origine obscură, dar mult mai sistematizat, mai bogat, mai colorat și, de ce să n-o spun, mai captivant! Nădăjduiesc să-l pot transcrie separat, într-o formulă stilistică comparativă cu aceea în care istorisirea mi-a fost livrată, astfel încât să le trezească interesul docenților și fosilelor universitare, la simpozioanele științifice programate după Revelion. O formulă stilistică, literară... Huh! E
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de noi! ― Ba v-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrânul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-ar fi fost frică tuturor să nu se trezească dintr-o beție fericită. ― Uite-i că iar vin! strigară deodată câteva glasuri. Toate capetele se întoarseră spre Lespezi. Știau că iar vor veni, că trebuie să vie și fiecare nădăjduise în taină că totuși nu vor reveni. ― Să vie, să vie, că doar pe ei îi așteptăm! răcni Petre Petre cu un glas subțire, atât de schimbat, parcă nici n-ar fi fost al lui. Nicolae Dragoș, alături, strângând o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să aibă de-a face cu mânia căpitanului. Așa că nu-i mai rămânea decât să se descurce și să se roage ca firul să nu se-ncolăcească pe undeva. Mai stăpân pe el acuma, aprinse lanterna și lampa de pe cască nădăjduind că va putea înfrunta obscuritatea. Imediat văzu că presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea de limpede, o altă sala a astronavei. După aspect, pereți goi și plafon înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar putea să cauzeze fețișoare; dumitale. ― Nu-ți face griji! Am eu grijă de fețișoara mea. Ocupă-te de cea personală. ― Pare-se că lichidul își încheie activitatea! zise Dallas aplecându-se deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet din buzunar și sondă cavitatea. Metalul începu să se dizolve în stropi ca de mercur. Apoi activitatea încetă, după ce distruse extremitatea instrumentului. Ofițerul științific continuă să agite stiletul în interiorul găurii. Instrumentul întâmpină rezistență. ― Adâncimea nu depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
obicei, Ash era doar obiectiv. Spusele lui nu erau câtuși de puțin sarcastice. ― Ce facem? se interesă Lambert. ― Nu facem nimic. Cum a menționat și Ash, tentativa noastră ne-a adus numai necazuri. Așa că-l retrimitem pe Kane la "autodoc" nădăjduind că acesta va găsi o idee mai bună. Apăsă pe o tastă. Platforma reintră în cușca de sticlă. Ceru mașinii alte imagini interne ale pacientului în comă, diagrame. Nimic nu alterase starea precedentă. Nici o soluție. Ash urmărea diverse informații. ― Funcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]