1,287 matches
-
se liniștește ciudat, ca o oală în fierbere sub un capac diafan, în imaginea cerului înflorit, cerând pentru primăvara lui un remember cu neputință. Agitația va trece și, odată cu ea, anotimpul. Fără antecedente sau moștenire, primăvara lui Topârceanu e o nălucă. Fusese, scurtă nebunie în care se ard fricile, neputințele, opreliștile iernii, și la Alecsandri. Iubirea pentru ea, fugitivă ca un vis, nu obligă și nu rănește. Și nu-i, în fond, decât atracția distrată a unei speranțe. Acum, când scriu
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
de a-ți fi pipăite toate însușirile, ca și cusururile. Iar dacă mai ai de-a face și cu o presă liberă, primejdiile se înmulțesc. De altfel, ar fi una din puținele satisfacții ale celor de jos, contemplați ca niște năluci turbulente: la urma urmei, ce-or mai fi vrând și ăștia? Adică noi...
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
calcul, perdurînd el ca o ultimă ocheadă a trecutului estompat". Jocul formal funcționează ca un soi de paratrăznet al "fondului" bîntuit de intense energii electrice. Pînă la cititor ajung însă, așa cum se cuvine în planul cel transfigurator al literaturii, exclusiv nălucile lor decorativ-inofensive. On y soit qui mal y pense. Dacă jocul semnifică cea dintîi poezie a lumii, după cum se entuziasma Jean Paul, și dacă poezia se face cu ajutorul cuvintelor, să vedem cum se comportă Magister Casvaneus cu aceste unelte ale
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
din modeste tabieturi de celibatar. Cea mai frumoasă scenă din poveste este aceea în care tinerii, Pierre și fata, dansează împreună pe muzica de la un tranzistor, despărțiți fiind de gardul din sîrmă. Apropierea lor e reală și imaginară deopotrivă. Fata, năluca, e atît de aproape, și totuși inaccesibilă ca orice himeră: în cele din urmă, Pierre moare rănit într-un accident, urmîndu-și năluca în realitatea care o va ține pentru totdeauna ascunsă. Didacticismul enervant din "Refugiul Muguet", prezent și în "Cocoșul
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
muzica de la un tranzistor, despărțiți fiind de gardul din sîrmă. Apropierea lor e reală și imaginară deopotrivă. Fata, năluca, e atît de aproape, și totuși inaccesibilă ca orice himeră: în cele din urmă, Pierre moare rănit într-un accident, urmîndu-și năluca în realitatea care o va ține pentru totdeauna ascunsă. Didacticismul enervant din "Refugiul Muguet", prezent și în "Cocoșul sălbatec", altă capodoperă ratată, constă în felul în care Tournier explică simbolistica intrigii și a personajelor, nici măcar prin comentariu direct, ci parazitînd
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
2004 - 11 aprilie 2005. La știucă, prohibiția se va institui în perioada 15 februarie - 25 martie 2005, în intervalul 12 aprilie - 10 iunie corespunzător anilor 2004 și 2005 pescuitul fiind permis cu condiția utilizării uneltelor de pescuit sportiv și a nălucilor artificiale. În apele de munte, pescuitul păstrăvului indigen, fântânel și a coregonului este interzis pe o durată de 228 de zile, în perioada 15 septembrie 2004 - 30 aprilie 2005, iar a păstrăvului curcubeu, lipanului și lostriței pe o durată de
Agenda2004-16-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282316_a_283645]
-
este ura împotriva a tot ce e fruct". Iluzia e acoperirea a ceea ce nu devine fruct, chiar dacă mari pasiuni se mișcă pentru această rodire. Acoperirea vieții, aceea care, scurtă, neînțeleasă și aparentă, trebuie iubită cu toată orbirea îndrăgostitului de-o nălucă. Nicidecum de deșarta ei consistență: "Îmi amintesc de acel schelet în fața căruia am exclamat: Ťtâmpitule!ť". Viața care trebuie apărată încontinuu, în primul rînd de ura din ea. Citez, integral, spre luarea-aminte a oamenilor care au întotdeauna dreptate, ocupați și
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
înșelătoare a serviciului de porcelaine cu defect. Așa sînt personajele lui H.Bonciu: copii trecuți din "copt", care știu (și regretă...) totul, deși n-au apucat să trăiască mai nimic, părelnic rubiconzi și sangvinici, de fapt deșirați și subțiri ca nălucile. O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
cred eu, dacă vă închipuiți că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte care umblă după năluci. Ca să folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face "rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit". Mă întrebați dacă mă recunosc în "figura și comportamentul cavalerului de la Mancha". Primul impuls ar fi să zic "da". Și
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
poartă, mă salută în chip de bun rămas. Chiar dacă aparatul nu e de mâna întâi, luminițele din ochi s-au imprimat exact așa cum sunt: vii, generoase, tandre, de-o mătăsoasă incandescență. Le contemplu acum, improbabile și halucinante, ca pe-o nălucă a propriei mele memorii defecte.
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
unui lac/penajul lor sfâșie ceața ochiului meu turmentat/precum ar ridica o pânză de pe obrazul unui mort". Poetul nu ezită să stea la povești (despre destin, viitor, începutul sfârșitului etc.) cu "mortul Ioan", un fel de spirit mediumnic, o nălucă frumos și înțelept vorbitoare, aș zice sapiențială: Iarna e în noi,/e zăpadă pe pietre, hai să le spălăm fața/de cadavru cu ea, poate li se vor deschide ochii/pietrelor și ne vom vedea amândoi cum stăm/aici, dracului
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
aș zice sapiențială: Iarna e în noi,/e zăpadă pe pietre, hai să le spălăm fața/de cadavru cu ea, poate li se vor deschide ochii/pietrelor și ne vom vedea amândoi cum stăm/aici, dracului, om și cu umbră, nălucă/ și om..". Șaradă, eres, fantasmatic, iată cei trei piloni ai esteticii acestei cărți memorabile.
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu tumult ascuns. Un bard încropind în minte stanțe fierbinți sau un adolescent visînd la năluca iubitei sunt ipostaze mult mai apropiate de fermentul său interior. Amenințat de surpări timide, Vasile Morar pare un intrus cu reacții angelice, adică o natură reticentă măcinată de o fragilitate pe care n-o poți pune în acord cu lumea
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
-i umplu viața”. Să-mi fie mie bine, cum ar veni. Adevărata morală - nu însă concepție, ci aplecare sufletească - atenuează instinctul egoist prin impulsul căruia omul „privește și tratează numai propria persoană drept reală, însă pe toate celelalte ca simple năluci”. Așa cred. Morala stoică altfel formulată, de rândul acesta judicios, la Antisthenes, „personaj” al lui Plutarh citat de Schopenhauer: „...trebuie să facem rost ori de minte, ori de funie (pentru a ne spânzura)”. „...fericirea nu poate însemna niciodată mai mult
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
în ciuda diversității anecdotelor, cartea instituie un scenariu care se discreditează pe măsură ce își înalță etajele. Primul paragraf e decisiv pentru întregul joc narativ de peste 350 de pagini: "Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama Gillette în mașina de bărbierit în timp ce privea afară pe fereastră. Pe străzi oamenii
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
și bucuria interpreților, care prin expresivitatea dansului lor, se revărsa în sală pe aceiași cale. Am văzut artă pe scenă și arta în sală. Calitate pe scenă și calitate în sală. Exact ca în vremurile bune. Frumoasa poveste scoțiană cu năluci și vrăjitoare a fost convingătoare, duioasă, plină de candoare, ca un cântec de leagăn care te calmează fără să te adoarmă și care induce în suflet și în minte o stare confortabilă, familiară, venită parcă din străbuni. Iar tălmăcitorii ei
Ca ?n vremurile bune by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83879_a_85204]
-
balet. Și l-a interpretat impecabil. Invitata de onoare, Iana Salenko, a fost la înălțimea așteptărilor: și veselă și tristă, și jucăușă și gingașă, derulând elegant cu deosebită muzicalitate, firul poveștii până la capăt. Poate totuși puțin prea pământeană pentru o nălucă. Frumos spectacolul din 15 mai: curat, închegat, rafinat și proaspăt ca o gură de ozon. Exact ca în vremurile bune. Rodat, a ieșit mai bine decât la premieră, desigur cu excepția tălmăcirii năucitoare dată atunci Syphidei de Alina Cojocaru. De
Ca ?n vremurile bune by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83879_a_85204]
-
aripi. / Vezi, în cer cîntă din podoabe ireale? / Figurile cu stări de portocale" (Împrejurul a toate e o urzeală...). Graiul își pierde impuritatea în suflul mistic, luminozitatea emană de-a dreptul din piept, chiar trupul se mîntuie, contopindu-se cu năluca aeriană a redempțiunii ce conciliază microcosmul cu macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala galbenului ce invadează / Pămîntul, chiar și pe ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe pămînt: Un cer nemaivăzut, mai mare, mai înalt: din zări pînă-n zenit gemînd de nori și de lumină, de milioane de sclipiri și de tenebre amestecate, de vise înecate, de năluci, de parcă tot ce numim suflete, vieți, ar fi acolo să viseze, să viseze fără istov, zvîrcolindu-se în așternutul cerului." Un cer uimitor ca o dramă, nicidecum ca un pastel, spus și gîndit, nu descris. Doar cîteodată pripit, vara, deși ,chiar
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
pe parcurs de Constantin Ottescu, alcătuiesc un pomelnic impresionant. Nume exotice ca Gretelbub, Gondolat, Venezia, Burgund, Bolero, Brabant... Nume autohtone și rustice ca Murga, Petrică, Nela, Crai, Jupîn, Roșcova, Suru, Stela, Cioara, Șoimu, Bombonel, Geta, Rîndunica, Bălana, Gică, Dudușca, Mîndra, Năluca, Gelu, Bibița, Frusinica, Joița, Oana... Nume prețioase ca Dandara, Arla, As, Uragan, Greta, Alida, Serenada... Genealogia cailor se bucură de o atenție specială și ridică uneori probleme spinoase. "}ițirică semăna mai mult cu Gretelbub. (Nenea Dan Noica spunea că e
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
-se la o profitabilă și ternă perseverență academică... Ceilalți, profund dăruiți scrisului, ca autorul monumentalei Istorii a literaturii române, au darul de a reînvia figuri ilustre, demult duse, punându-le în mișcare sub ochii noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e singuratecul Mateiu prin vraja verbului său... Vreau să spun că, fără Călinescu, nu l-am fi văzut pe Mateiu Caragiale umblând... Fără el nu i-am fi cunoscut esența; nu am fi avut norocul să
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e o stare de lucru, e metodă de construire a mizanscenei (...) Pentru Purcărete, fiecare nou proiect e o dinamică
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
al teatrului vizual, rolul subconștientului și al enigmaticului stocat acolo, filmul interior, iraționalul care trebuie „să lucreze cît mai liber posibil” - acestea sînt componentele portretului interior al unui regizor care caută mereu actorulcomplice pentru a se lăsa bîntuiți, împreună, de năluca teatrului. Oltița Cîntec se însoțește în aventura sa prin universul artistic al lui Silviu Purcărete cu actori, colaboratori, critici, regizori, de aici și din lumea largă; Ofelia Popii și Andreea Dumitru, Constantin Chiriac și Marina Constantinescu, Jean Pierre Wurtz, Hans-Thies
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
nu reușeam să-l înțeleg nicicum - putea fi zărit la o adică undeva, pe o stradă din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rătăciți în secolul meu, deposedați de rama temporală a geniului și speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase dimensiunea lui ,illo tempore" cu aceea profană a timpului meu. Apoi, pe măsură ce-i citeam cărțile, altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
să-și fie duhovnic să-și fie pe plac limbajul e mai mult decât un legământ cu diavolul Dimineața la micul dejun Dimineața într-un câmp în paragină aștept iepurele să sară din somn nu va fi altceva decât o nălucă cenușie ce și-a petrecut noaptea lângă o tufă de spini ori sub vrejuri de dovleac și smocuri de iarbă dimineața la micul dejun musculițe frivole cu aripioare schimbându-și culorile ca lentilele de contact se dedau la un dezmăț
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]