1,621 matches
-
zile, exact cât avea să dureze și eliminarea noastră, la care se adăuga ca bonus eliberarea capului nostru de podoaba capilară, exact în ultimul an de liceu! Și nici măcar nu făcuserăm fotografii pentru diplomă! Cu asemenea amintiri plăcute care mă năpădiseră în fața ușii cancelariei, am intrat cu sfială fără să pot articula vreun cuvânt. - Pe cine căutați? - m-a întrebat binevoitor un tip ce stătea în picioare în fața altui domn impunător, în jur de 60 de ani, cu părul cărunt și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la praștia de tras cu alune în veverițele copilăriei mele, nu am decât să deschid televizorul și însetat de cultură să urmăresc ce mai e nou de exemplu în filmografia românească. Mai vărs pe furiș câte o lacrimă, când mă năpădesc gândurile negre că Gheorghe Dinică s-a dus, Jean Constantin s-a dus, Ilarion Ciobanu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin s-au dus și nici alții din cei mari nu se simt prea bine. Vecinul meu, mare amator de film, plângea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fost niște pierde vară, niște bețivani în perioada socialistă. De fapt nu revoluționarii aceștia de tinichea sunt de vină ci noi ăștia care nu scuturăm de pe noi păduchii care s-au tot înmulțit an de an și caută să ne năpădească. Nici n-o să mai scriu mai departe. O scârbă imensă mi se urcă precum o apă grea în suflet și tare mi-e că voi vomita pe tastatura asta. La câți bani mi-au mai rămas după plata facturilor și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
este ca și al meu tot așa de bizar și neprevăzut. La sfârșitul unei discuții în care o pedepsesc cu vorbe grele, ea se face rea, de obicei se depărtează de mine, răspunde. Dar alteori, brusc, o milă imensă o năpădește și, apropiindu-se de mine și îmbrățișîndu-mă disperat, cu un hohot de plâns, spume: "Iartă-mă, iubitule, ai dreptate, fă ce vrei cu mine, gonește-mă dacă nu poți să mă ierți; să știi că toată viața te voi iubi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ci numai dintr-o necesitate organică). Nu totdeauna suferințele ei erau proporționale cu greșelile mele, de aceea, dacă îmi era milă după cum o vedeam de chinuită, remușcările îmi depindeau de cum îmi cântăream greșeala. Sau, câteodată, dintr-o pricină mică, mă năpădesc tristețile pentru tot ce-i făcusem la un loc, fără să mai disting bine fiecare detaliu; pentru faptul numai că mu izbutisem să o fac fericită. Pentru un motiv însă remușcarea mea rămâne constantă, căci e o trăsătură a caracterului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase trup și suflet, muri și el neașteptat, fără să-și vadă odrasla măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciudate. Intrau În pe ușa grajdurilor, se așezau pe crupele cailor, ale vițeilor, ale caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin. Tot satul era o vîlvătaie de bancnote. Zburau răsucindu-se În aer sutele de mii, milioanele, cu stema României pe o parte și chipurile regelui și ale voievozilor pe altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dormise În camera de oaspeți. Wallace? Poate Își petrecuse noaptea stând În cap ca un yoghin. Brusc Sammler lăsă lama jos, se opri pentru o clipă și se uită lung la sine În oglindă, fața mică, uscată, „tăbăcită“ fiindu-i năpădită de un val puternic de culoare. Până și ochiul stâng, umflat, opac, de guvid i se lumină oarecum. Unde se duseseră toți? Deschise ușa și ascultă. Nu se auzea nimic. Ieși În grădină. Mașina doctorului Lal nu mai era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un gust amar... În ceea ce privește socotelile, poate ar fi cel mai bine așa. Ar fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă ciudată; parcă mă priveam În oglindă printr-o lunetă cu susu-n jos. Deși nu-mi ceruse nimeni și nici nu-mi aminteam să o fi făcut, oare am semnat fără să mă gîndesc o chitanță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dictatură însă - așa cum vă temeți - ar fi o aberație. Abia am ieșit din una. Nu s-a murit ca să intrăm în alta. - Naiba știe! încheie el într-o doară, ușor trist, circulă fel de fel de zvonuri. Un vânt rece năpădea dinspre câmpie, vremea șuiera pe întinderea stufului și a papurei tăiate în împărăția primejdioasă a bălții de peste fluviu. Oamenii așteptau venirea „timpului”, frigul, gerul, lunile iernii, a timpului cosmic, biologic, istoric, „biete ființe omenești lăsate la încrucișările drumurilor, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a Borcii, cale de două ceasuri cu calul, înlăuntrul Bărăganului. În vara anului 1896 eram singur, cu logofătul, cu lucrătorii, cu lanurile întinse, în căldura nemiloasă a verii. Veniseră ai noștri la putere, și tata sta la București, om politic, năpădit de grele afaceri. Mama și două surori erau cu el. Nu știam ce să fac în casa mare albă, pustie acum. Și tinerețea mea avea nevoie de ceva, asta o simțeam eu bine, eram neliniștit, și căutând parcă acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și-a pierdut soția. Noi doar... —Vă consolați reciproc. Știu. A spus-o în așa fel încât a sunat de-a dreptul sordid. Singura consolare pe care mi-o oferea Mitch era aceea că înțelegea cum mă simt. M-a năpădit un val de furie și îmi stătea pe limbă să-i spun vreo două. Am zbierat la Ornesto, dar într-un fel șoptit pentru că eram în public: —Cum îndrăznești? Eram aprinsă la față și îmi ieșiseră ochii din orbite. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt la interval de cinci minute. Dar ce să facem până atunci? Are dureri groaznice. —Masați-o pe spate, folosiți aparatul electric pentru calmarea durerii, puneți-o să facă o baie fierbinte, plimbați-vă. Știam deja toate astea, doar că, năpădită de panică în fața declanșării efective a travaliului, uitasem. Așa că am masat-o pe spate și ne-am uitat la Moonstruck și am zis toate replicile și l-am oprit în timpul fiecărei contracții astfel încât Jacqui să nu rateze nimic. —Vizualizează, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe fața mea; pe sprâncene; pe obraji; în colțul gurii. Mă săruta. În cele din urmă s-a îndreptat spre fereastră și s-a oprit pe geam, așteptând. Era momentul să plece. Deocamdată. Am deschis fereastra și camera a fost năpădită de zgomote: afară era o lume de necuprins. Timp de cinci-șase secunde, fluturele s-a rotit deasupra pervazului și apoi a zburat, mic și plin de curaj și înfruntând viața.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mei, fiule; te strângeam foarte tare în brațe și te sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi cu zi ne-au năpădit deja? Oare trebuie să mai vii și tu cu prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la vorbele ei: „Rabbi Ishak este unul dintre apropiații regelui Ferdinand, cunoaște multe taine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei li se alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea cetății, înainte de a se risipi prin diverse cartiere. De aceea tatăl meu n-avea nici un chef să ia parte la distracții. Doar văicărelile mele și cele ale surorii mele, cât și intervențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii Karauiyinilor. Acolo poposesc neguțătorii bogați aflați în trecere. Deși prețul camerelor este mai ridicat decât în alte părți, aceste locuri nu sunt niciodată goale; clienții le năpădesc cu caravane întregi. În seara sosirii noastre, am avut parte de mult noroc din moment ce am reușit să găsim o locuință într-un asemenea stabiliment, ținut de un pribeag din Granada. Acesta a trimis pe unul dintre robii săi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mers pe jos, că fiecare dintre case era înconjurată de o grădină și de o livadă, că avea minunate moschei și renumite mederse. Din zidurile ei, odinioară atât de semețe, n-au mai rămas decât bucăți pe jumătate năruite și năpădite de iarbă și de mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef într-un sat fortificat din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor preocupare este de a face zile fripte clanului care locuiește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să stau jos, jurându-se că nu mă va lăsa să plec înainte de a-mi veni pe de-a-ntregul în fire. Probabil că mă aflam acolo de vreun ceas, mintea mea începând să se scuture încet de ceața care o năpădise, când circaziana își făcu apariția. Nu știu ce m-a frapat înainte de toate. Să fi fost chipul ei neasemuit de frumos, și totodată atât de descoperit vederii, doar o eșarfă de mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]