830 matches
-
ocular și umil participant la ceea ce se petrecea atunci acolo, momentul istoric al fugii dictatorului. Ieșisem din metrou la stația Sălăjan (azi Nicolae Grigorescu), undeva, în una din zonele periferice ale Capitalei și, neavând răbdare să aștept tramvaiul, o pornisem năprasnic pe jos, pe Șulea, în direcția Ozana, și tocmai acest segment al drumului întoarcerii „victorioase” mi-a rămas fixat în memorie, scăldat de o mare lumină. Mașinile, camioanele circulau cu farurile aprinse, claxonând aproape neîntrerupt, șoferii ne făceau semne cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâmpla în viitor. Deși suntem în luna mai, a nins după merii în floare. Dar se pare că nu e nici un pericol pentru pomi - aici, totul este altfel. Se supraviețuiește, și frigul, zăpada și gheața au un caracter mai puțin năprasnic. Am văzut la televiziune un film fermecător cu scriitoarea britanică de romane de mare succes Barbara Cartland - nouăzeci de ani. Scria și dicta cu câinele în poală. Spunea că numai după cincizeci de ani începe cu adevărat viața unui scriitor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
le dădeau la propriu câte un șut în fund de zburau patru etaje. Nu voi uita aceste scene niciodată. Nu voi uita fata aruncată de-a berbeleacul pe scări, cale de patru etaje și pe atotputernicul student iranian, autorul șutului năprasnic stând în capul scărilor cu un rânjet de superioritate scârbit-disprețuitoare pe care mi-l adresa și mie și altor fete din cămin. Uneori chemam miliția. Nu venea pentru „nimicuri”. Se bat cumva între ei? Nu. Bat românce? Să le fie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
va ajuta să crească și să învingă necazurile. Ce necazuri? Oamenii au necazuri. Copacii n-au nici un necaz, spune Teodora. - Ba au și ei necazuri, necazuri de copaci, îi lămurește bunicul: frigul iernii, care le poate îngheța rămurelele tinere, vîntul năprasnic, ce-i poate scoate din rădăcină, dinții iepurașilor ce le pot roade coaja de pe tulpini, oamenii nechibzuiți, care-i pot rupe din cine știe ce motiv. - Și cum pot fi apărați de aceste necazuri? întreabă într-un glas copiii. Bunicul îi privește
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
pot roade coaja de pe tulpini, oamenii nechibzuiți, care-i pot rupe din cine știe ce motiv. - Și cum pot fi apărați de aceste necazuri? întreabă într-un glas copiii. Bunicul îi privește cu drag și le vorbeste cu blândețe:pădurea domolește vântul năprasnic, îmbrățișându-l cu ramurile vânjoase ale arborilor puternici, iar pădurarii, așa ca mine, le înfășoară tulpinile tinere, pe timpul iernii, în hăinuțe călduroase de paie, ca să-i ferească de frig și de dinții ascuțiți ai iepurașilor.Cât despre oameni, toți ar
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
se tîrăsc pe pământ, și toți oamenii care sînt pe fața pămîntului; munții se vor răsturna, pereții stîncilor se vor prăbuși și toate zidurile vor cădea la pământ...38,22 Îi voi judeca prin ciumă și sînge, printr-o ploaie năprasnică și prin pietre de grindină; voi ploua foc și pucioasă peste el, peste oștile lui și peste popoarele cele multe care vor fi cu el”. Textul lui Ezechiel nu se referă la faptele din perioada sa pentru că din regatul lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în ziua pornirii puhoiului din fundul miază-noaptei, în Israel se va porni un mare cutremur, care va dărîma munții și stîncile, fiarele și toate viețuitoa- rele cerului, mării și pămîntului se vor cutremura iar din cer va ploua cu ploaie năprasnică și pietre de grindină, va veni peste oaste și peste popoarele care vor fi cu el foc și pucioasă din cer și mulți vor pieri. Spectacolul groazei este o descriere a unei erupții vulcanice foarte mari ce a avut loc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de zgomotoase. Citatele nu sunt doar forme ale admirației, ci și ale lacunei. New York, decembrie 1999 (Familia, nr. 1/2000) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " În primăvara 2003, În biroul lui Ernest Wichner de la Literatur Haus din Berlin, am primit știrea năprasnică a morții Poetei. Înmărmurit, regăseam greu nefirescul firesc al zilei. Îl priveam, năuc, pe Ernest și vroiam să schimb cât mai repede vorba, să trecem la altceva, Într-atât de insuportabilă era imaginea lui Madi, moartă, În cada de baie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la vârsta sa procesul ar putea să fie extrem de lent, s-ar putea să moară, până la urmă, de bătrânețe. Subiectul nu a revenit niciodată. Cancerul care avea să-l răpună nu era cel diagnosticat inițial, ci o formă mult mai năprasnică. Am fost de câteva ori, În ultimele sale zile pământești, În apartamentul de pe 103 East 75th Street. Nu am urcat scările spre camera muribundului. Era suficient, cred, să afle că am trecut pe acolo și că știu ce se Întâmplă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu doar pietrelor eterne le vorbește. Primo Levi Întreabă, din nou, pe cei care trăiesc În culcușurile efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al acelei ere, țara, cu o treime din teritoriul ei pierdut, cu o armată umilită, fiindcă nu fusese lăsată să lupte pentru integritatea ei, cu sutele și sutele de mii de refugiați fără surse de existență, cu toate ravagiile unui năprasnic cutremur de pământ asupra Capitalei și mai ales cu acea demoralizare a populației, după dezastrele și genocidul exercitat asupra ei de către politicienii înfeudați unui rege criminal și depravat (la rândul lui înfeudat împreună cu ei unor forțe malefice oculte), țara aceasta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să fie un ger cumplit, -20 de grade, zăpada era până peste genunchi, când doamna profesor Elena Covrig și-a luat clasa a V-a și, în calitate de vizitatori și spectatori, au ținut să nu piardă evenimentul și au înfruntat vremea năprasnică. La celelalte ediții au intrat jocurile populare ale doameni profesor Maria Borș, dansurile țigănești coordonate de doamna profesor Elena Motaș, cu orchestra de tineret de la Zece Prăjini. Cele două coruri renumite ale școlii, conduse de domnii profesori Viorel Bârleanu și
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
început, de poza grupului se ocupau unchii mei. Treptat, am devenit eu maestrul acelei ceremonii. O dată, țin minte că am lăsat intenționat două scaune libere, pentru Bunica și Bunicul ce nu mai erau printre noi, dar pe care îi simțeam năprasnic de împreună cu noi. Una dintre ultimele poze de familie pe care le-am făcut este una fotografiată de la mare înălțime. Ziua Crucii În curtea Bunicilor și a lui Aurel s-a pus piciorul pasarelei ce vine dinspre Podul Roșu și
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
pentru-împărat, pentru miner". însă alte stihuri pun accentul pe factorul etnic, vituperînd, ca-n Doina eminesciană, invazia capitalei noastre de către "lăcustele" nesățioase ale ciocoismului alogen: "Fanarul s-a mutat la București - Noi, cruzi Tudor Vladimirești/ îți trebuie ție/ Românie,/ cu năprasnice vreri românești,/ cu năprasnice arme/ să-l izbească, să-l darme...// Fanarul prins-a rădăcini la București/ și din palate ciocoiești/ vrea cu pumnul să cîrmuiască/ răbdarea, vrerea, truda românească.../ Fanarul e stăpîn la București/ și nu mai pleacă, nu
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
alte stihuri pun accentul pe factorul etnic, vituperînd, ca-n Doina eminesciană, invazia capitalei noastre de către "lăcustele" nesățioase ale ciocoismului alogen: "Fanarul s-a mutat la București - Noi, cruzi Tudor Vladimirești/ îți trebuie ție/ Românie,/ cu năprasnice vreri românești,/ cu năprasnice arme/ să-l izbească, să-l darme...// Fanarul prins-a rădăcini la București/ și din palate ciocoiești/ vrea cu pumnul să cîrmuiască/ răbdarea, vrerea, truda românească.../ Fanarul e stăpîn la București/ și nu mai pleacă, nu mai pleacă.../ pe unde
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
sinusurile/ eu îi spun arhaios și în nopțile pustii când doar/ colțurile stelelor patinează pe geamuri ca/ lăbuțele șoarecelui captiv/ în bolul de sticlă/ îi înfig în orbite două fire de frezie/ apoi vorbim îndelung despre..." "...apoi vorbim îndelung despre/ năprasnice cavalcade pământul câmpiei spulberat în copite/ razele soarelui iute de vară desfăcute în culorile/ spectrului grâul zdrobit lustruiește potcoava fulgerândă/ în fugă strigătul bărbatului îmbrăcat în piele de lup/ sabia lui retezând curcubeie" etc. Acest sfârșit în forță justifică, într-
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
amurg cununia în zori divorțul lacul oglindă - o fată scăldându-se-n Calea Lactee bou nostalgic privind spre Calea Lactee - bine e vițel! văcari afumați - cine-a vărsat în baltă Calea Lactee? furând o pâine - nu dorea decât o lună la răcoare vântul năprasnic - lângă birt se leagănă un plop și-un bețiv vântul năprasnic - într-o singură baltă două pălării vântul năprasnic - las iubita și alerg după umbrelă de Bobotează - cu degetul pe geam smulg petale din flori de Bobotează - un tip aghezmuit
DESPRE TIMP ŞI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349745_a_351074]
-
-n Calea Lactee bou nostalgic privind spre Calea Lactee - bine e vițel! văcari afumați - cine-a vărsat în baltă Calea Lactee? furând o pâine - nu dorea decât o lună la răcoare vântul năprasnic - lângă birt se leagănă un plop și-un bețiv vântul năprasnic - într-o singură baltă două pălării vântul năprasnic - las iubita și alerg după umbrelă de Bobotează - cu degetul pe geam smulg petale din flori de Bobotează - un tip aghezmuit încă de la Crăciun de Bobotează - prin chelie agheazma sfințește mai mult
DESPRE TIMP ŞI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349745_a_351074]
-
e vițel! văcari afumați - cine-a vărsat în baltă Calea Lactee? furând o pâine - nu dorea decât o lună la răcoare vântul năprasnic - lângă birt se leagănă un plop și-un bețiv vântul năprasnic - într-o singură baltă două pălării vântul năprasnic - las iubita și alerg după umbrelă de Bobotează - cu degetul pe geam smulg petale din flori de Bobotează - un tip aghezmuit încă de la Crăciun de Bobotează - prin chelie agheazma sfințește mai mult stradă cu polei - baba se ține bine ajut
DESPRE TIMP ŞI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349745_a_351074]
-
avea decît cinci metri pînă să ajungă pe trotuar și să se piardă în aglomerație, cînd lunganul îi ieși în față și uite-l apropiindu-se cu brațele în lături, ca un portar pîndind o mingie pornită dintr-un șut năprasnic. Stînga-mprejur și zbugheo, Ierusalime, spre bulevard, dar din patru pași mari lunganul îl ajunse și-i înfipse mîna în gluga hanoracului, și zbate-te acum, luptă pentru viața ta izbind cu pumnii și cu capul, zadarnic, zadarnic, se pomeni luat
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
sunt întrebuințate și pentru strămutarea unei părți din satul Hănăseni cea care se întindea dincolo de pârâul Mihoanea. Practic satul Hănăseni este desființat atunci cu toate că în unele documente figurează până în 1860 dar cu o populație foarte redusă. În 1856 un foc năprasnic pârjolește târgul, ca răspuns la această calamitate naturală în loc să slăbească obligațiile târgoveților dimpotrivă le mărește. Aceste abuzuri ca și altele determină multitudinea jalbelor către minister dar care nu își aveau efectul. În 1860 Ministerul de Interne de pe atunci vrând să
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
să se înece - ocolitul ei nu mai era posibil, le-ar fi luat prea mult timp. Are loc însă un miracol salvator prin voia la Dumnezeu - Domnul îi poruncește lui Moise să ridice toiagul spre mare. Se porni un vânt năprasnic și foarte puternic, iar Marea Roșie se despărți în două ziduri de apă - un lucru ce nimeni nu mai văzuse. Apoi, mulțimea de evrei împreună cu animalele și cu toate căruțele cu merinde și cu comorile din Egipt, alergau cu egiptenii și
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
din ținutul Soroca care vor fi date "„să asculte de cetatea noastră, de Soroca”". Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița. Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
are, deși îl iubea tot pe Ion. Glasul iubirii Căsătorit cu Ana și așezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui pătimașe, nu se poate mulțumi cu averea pe care o dobândise și râvnește la Florica. Sfârșitul lui Ion este năprasnic, fiind omorât de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui, așadar Rebreanu propune pentru sfârșitul pătimașului Ion o crimă pasională. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
au făcut ca frontul să nu se dezintegreze. Mai mult, urmând exemplul camarazilor germani, militarii români au căpătat curaj în lupta contra tancurilor inamice, făcând față încercărilor grele la care aveau sa fie supuși în nopțile de ger și vânt năprasnic pe care în timpul luptelor le petreceau sub cerul liber, adesea continuu hărțuiți de inamic și cu un echipament necorespunzător grelelor probe ce trebuiau să treacă". Și-au dat cu toții seama că altă cale de supraviețuire nu era. Spre deosebire de alte situații
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]