999 matches
-
și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele năvalnice lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos 55 adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința. Ahile nu șovăie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ocean și este un timp plin, fără lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de a arunca departe, de a ridica bolovani grei, de a alerga mai iute decât alții (e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele năvalnice lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
28 trebuie să fie în legătură cu condiția sa socială, cu vârsta sa, cu sexul său. "Va fi foarte important să ținem seama dacă vorbește un zeu sau un erou, un bătrân copt de timp sau un bărbat încă în floarea unei năvalnice tinereți, o doamnă de rang înalt sau o doică grăbită, un negustor ce umblă prin lume sau cultivatorul unui mic domeniu înverzit, un locuitor al Colchidiei sau un Asirian, un fiu al Tebei sau un fiu al Argosului. Urmați, scriind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de verva specifică lui Molière și Aristofan. Terențiu nu este posedat de un asemenea demon. El poartă în sinea lui o muză mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ajunge pentru a declanșa o reacție corporală, ca sub efectul unui reflex condiționat. "...să presupunem că de-abia a învățat de la un actor original cele mai vulgare manifestări ale mâniei și că știe să le imite cu fidelitate (anume, mersul năvalnic, bătăile din picioare, vocea asurzitoare, când ascuțită, când estompată; mișcările din sprâncene, buzele tremurânde, scrâșnetul dinților etc.); să mai presupunem, spusei eu, că imită bine numai aceste semne, care pot fi imitate oricând; ei bine! Numai prin asta, și sufletul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se pregătește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în altele tocmai de aceea treci atât de ușor din vis în vis uneori nu înțelegi cum de ai murit în tranșee pentru a râde cu gura până la urechi pe un pod înalt (suspendat între maluri nevăzute) sub care curge năvalnic ultimul fluviu al lumii în timp ce iubita îți mușcă lobul urechii și aduce un alt univers mai aproape de tine prin cuvinte 12 mai 2011 Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
făcut el pentru mănăstire într-un timp așa scurt, numai de la moartea părintelui Ioan, pictura mea îl încurcă, n-o înțelege, nu-i o pictură obișnuită pentru mintea lui obtuză, Cuvintele grele de supărare ale lui Theo vin înspre mine năvalnic, dar eu nu le mai primesc ca altădată contopindu-mă cu ele, fără părtinire, încerc acum să-i înțeleg necazul, și-n felul lui pătimaș de a fi e uneori cu părintele Varava, eu aș vrea să-l întreb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grăbită pe coala de hârtie, dar eu nu văd decât foaia albă, mintea mea nu poate să înțeleagă și abandonez orice constrângere, desenul îmi dă o plăcere neobișnuită, chiar dacă nu văd defel ceea ce desenez, optsprezece ani, inima mea se pornește năvalnic de parcă ea mi-ar purta creionul și nu mâna, orbit de lumină! Prea multă lumină, desenez cu lumina în ochi, șaisprezece ani, lumina dispare, nu tremur, abia țin creionul în mână, încordare, mi-e frig, mi-e tot mai frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cobor, cu teamă să nu mă vadă cineva, treptele de piatră ale casei bătrânești cu prispă, dar îl zăresc pe părintele Ioan de vorbă în pragul bisericii cu pelerini și rușinea soldatului care întoarce spatele câmpului de luptă mă cuprinde năvalnic, am s-o iau pe alt drum să nu mă observe și cotesc spre pădure, mi-e tot mai rușine de mascarada pe care am jucat-o înaintea părintelui Ioan și nu știu ce-aș putea face ca să-i risipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încercând să-i surprind privirea rătăcită, i-am pus mâinile pe umeri aproape obligându-l să privească în ochii mei și și-a pornit mărturisirea, ca un șuvoi, ca o cascadă i-au venit cuvintele, ca apa jos la izvor, năvalnic, mi-a spus cum a furat din biserică crucea de argint, cum a omorât cu cuțitul un călugăr, cum l-a privit călugărul iertându-l, cum a fugit înspăimântat, lăsându-și cuțitul împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mizantrop, genialoid, egoist, mare devorator de cărți, și un altul al lui A., adolescentă chinuită de iubiri neîmplinite, patinatoare pătimașă și ambițioasă, sfâșiată Între jocul dragostei și jocul cu muntele, apoi, după ce devine studentă, poetă și alpinistă, fascinată de amorul năvalnic pentru M. Cele două jurnale (primul din perioada studenției, al doilea din vremea liceului și, mai apoi, din timpul facultății, când destinele celor doi se Întâlnesc) se intersectează pe tot parcursul romanului, fiind unite prin depozițiile teoretizante ale naratorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uniforma mă atrăgea. Deviza „Tineretul trebuie să fie condus de tineret!“ îmi era pe plac, iar oferta era pe măsură: tabere de corturi și jocuri în aer liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea mai mică, cea care zăcea somnoroasă În frugale documente, fiului rezultat dintr-un război just, Eliseo Requena; și totul fără lipsa de măsură de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să primească un alt avans - să se priceapă bine lucrul acesta - decât al purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu care autorul tratează conceptul de breslism, studiind o bagatelă oarecare În șase copleșitoare tomuri izvorâte din năvalnica tastatură a doctorului Baralt. Întârzie, jucărie a sirenelor acestui avocat, În simple utopii combinatorii și neglijează autenticul breslism, pilon robust al ordinii prezente și al celui mai sigur viitor. În rezumat, o creație deloc nedemnă de aprobarea noastră cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică succesiune, apar: Cartea stranie, romanul pedagogic Émile, Egmont, Thebusienele (seria a doua), Dulăul din Baskerville, De la Apenini la Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea chestiunii Capitale a Republicii, Fabiola, Georgicele (traducere de Ochoa) și De divinatione ( În latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Africa, inspiră acum mireasma iasomiei sau citesc, mai harnici, un bilet de microbuz. Alte societăți Îngăduie ramificarea În subgenuri care interesează de la sine; verbi gratia, cei loviți de tuse măgărească pot să Încalțe, chiar acum, papuci, sau să o ia năvalnic la goană, urcați pe bicicletele lor, sau să facă o transbordare la Temperley. O altă ramură o formează cei care rămân străini de aceste trei trăsături atât de omenești, inclusiv tusea. Doctrina breslismului nu e petrificată, circulă ca seva schimbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată cu migdale. E verificat faptul că Bluntschli obișnuia să se aventureze, În barca lui cu vâsle de lemn, prin singurătățile pitorescului lac Lehmann, unde, la adăpostul apusului de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cu roua pe gene alunec în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte în iarbă așez Din verde și galben splendori să creez Năvalnice gânduri mă iau cu asalt Și-mi poartă iubirea mai sus spre înalt S-aud infinitul cum trece tăcând Rămân risipită-ntre cer și pământ
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]
-
că era efectul alcoolului și al bucuriei provocate de acea seară reușită, după cum o vedeam eu, pentru că am simțit brusc o atmosferă amețitoare, impregnată de certitudinea unor vremuri similare, chiar mai bune, ce vor urma și mă cuprinse un optimism năvalnic care trebuia să capete glas, oricât de aluziv. — Sper să mai putem repeta figura cât de curând, am îngăimat. Nu m-am mai simțit atât de bine de... de când țin minte, să zicem. — Da, a fost plăcut. Foarte plăcut. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]