1,904 matches
-
și așa ceva), trebuie să recunoaștem că reprezintă „miezul” spiritualității religioase, fiind „trupul” și receptacolul ei. Ortodoxia noastră se Înrădăcinează Într-o tradiție nealterată, dar mereu permisivă În privința unei realități socioculturale dinamice, noi. Ea a vizat Întotdeauna „poporul drept-credincios”, nevoile și năzuințele lui. Anii din urmă și o serie de realizări ale unor ierarhi fideli dreptei tradiții apostolice, dar și „Îndreptați” cu fața spre viitor demonstrează cât de implicată sociocomunitar poate deveni ortodoxia românească. Iată de ce, ca laici, nu punem următoarea Întrebare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un ideal sublim al Înălțării și o aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre limitate (inclusiv din punct de vedere material) și nemărginirea valorilor profunde care ne Învăluia! Mi-aduc aminte cât de fericiți eram Împreună cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
refacere, de Întâlnire și discuții cu colegii și cu prietenii. Nu a fost Întâmplătoare această Întoarcere la etosul satului. Nu a fost o plecare (din oraș), ci o regăsire. Cu natura ta intimă, cu fondul tău ancestral de trăiri și năzuințe, cu o parte a trecutului tău. Crescut la țară, ți s-a imprimat În toate fibrele această matrice indestructibilă. Într-un fel, venirea la Bârnova a fost ca o Întoarcere la obârșii, În propria copilărie, În miezul unei existențe paradisiace
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un act de răzvrătire și afirmare națională. Este nu numai o satisfacție, dar și un privilegiu pentru mine să descriu ceea ce trebuie să treacă și în memoria generațiilor viitoare, spre a dăinui peste veacuri și a adăuga, astfel, la legitimitatea năzuințelor românilor spre un destin pe care să ni-l stabilim noi înșine. 3. Dar importanța specială, care atestă îndrituirea de a face cunoscută această pagină a diplomației române, o constituie faptul că subsemnatul a fost unul dintre actorii evenimentului, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
față de boicotarea convocării consfătuirii partidelor comuniste și muncitorești menite a excomunica Partidul Comunist Chinez, față de rezolvarea echitabilă a problemei nediseminării armelor nucleare și obstrucționarea Chinei de a acceda la arma nucleară, ca și față de încheierea intervenției americane din Vietnam, conform năzuințelor legitime ale poporului vietnamez. Participarea delegației Partidului Comunist Chinez, condusă de Deng Xiaoping, la Congresul al IV-lea al P.M.R., în iulie 1965, consacră relațiile speciale româno-chineze și demonstrează menținerea de relații normale între România și Uniunea Sovietică, de vreme ce delegația
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
securității internaționale. Convingerea noastră este că posibilitățile de îmbunătățire a tratatului nu s-au epuizat și că dezbaterea prezentă din Organizația Națiunilor Unite constituie o ocazie prielnică pentru o examinare atentă și multilaterală a proiectului de tratat, dând astfel expresie năzuințelor comune ale națiunilor de a găsi cele mai corespunzătoare soluții problemelor primordiale ale omenirii contemporane pace, securitate, progress". Primele două paragrafe exprimau, de o manieră ponderată, satisfacția pentru includerea în proiectul de tratat a unora din cerințele formulate de România
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
, revistă literară, științifică și economică, care apare la Roman, bilunar, între 20 mai și 25 decembrie 1932 (șapte numere). Este scoasă, declară articolul-program redacțional, în „vremuri cenușii”, caracterizate de „nevoi și necazuri multe și grele”, aspirația ei fiind „oglinda năzuințelor de mai bine, înfăptuire a gândului dârz și a visului aripat”. Publică poezii V. Eftimiu, G. Voevidca (sufletul publicației), G. Ranetti, N. Tcaciuc-Albu, Dragoș Vitencu. Proza, cu excepția tabletei Tocilarul de T. Arghezi, tradusă și în franceză, este puțină și nesemnificativă
ANALELE ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285338_a_286667]
-
stres, cu și prin intermediul factorilor psihologici, prezintă un semn de sperantă, psihologul sau chiar antrenorul putând preveni un număr însemnat de stări generatoare de situații critice, traumatizante din punct de vedere psihic sau fizic. Cunoașterea sportivului, a personalității lui, a năzuințelor și anxietăților reprezintă o condiție esențială pentru obținerea rezultatelor eficiente de îndepărtare a stresului și capacitării la maxim a posibilităților (fizice, tehnice, tactice, etc . ) acestuia.
ASPECTE PRIVIND PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ A SPORTIVULUI: STRESUL PRECOMPETIȚIONAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
ales în mod deliberat?; există o scară de valori asupra căreia este de așteptat ca oamenii să cadă de acord, care să servească drept justificare pentru o nouă ordine ierarhică a societății și care ar fi susceptibilă să dea satisfacție năzuințelor către dreptate?. Există doar un principiu general, o singură regulă simplă care ar oferi într-adevăr un răspuns clar la toate aceste întrebări: egalitatea completă și absolută, egalitatea tuturor indivizilor sub toate aspectele supuse controlului uman". Friedrich Hayek, Drumul către
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
până în 1984, lunară după acest an, D. a avut la început un caracter „mai mult parohial” (Ion Solacolu), înscriindu-se pe un declarat „drum nou” în aprilie 1982, când „își propune să devină nu numai o tribună liberă pentru exprimarea năzuințelor celor din țară, ce astăzi sunt în imposibilitate de a o face, ci și un sprijin pentru cei care, părăsind totul în urmă și pornind pe calea anevoioasă a exilului, reîncep o viață nouă în libertate” (Continuăm, dar pe un
DIALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
în 1932. A fost apoi profesor în București, precum și consilier în Ministerul Educației. D. a devenit, după primul război mondial, unul dintre animatorii vieții culturale și literare craiovene. A participat la întemeierea și conducerea periodicelor „Foaia pentru popor” (1921-1922) și „Năzuința” (1922-1929). Împreună cu Al. C. Calotescu-Neicu și C. Șaban-Făgețel, a fost director al publicației „Vatra” (1929-1930). Ajutat de câțiva profesori din Craiova, a editat, în 1930 și 1931, „Școala secundară”. A publicat numeroase articole pe teme de pedagogie și învățământ. În
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
ale acestei solidarități se găsesc pretutindeni, în pasteluri (Șesuri natale, Amiază, Carmen veris, Un cântec pe secetă), în „ecourile din străbuni” (Serenadă de demult, Sfat între haiduci), în ciclul erotic (Zâmbete-n lacrimi, Ploaie cu soare) ori în acela al năzuinței spre transcendent (Sub specie aeternitatis). Paralel însă ea este rostită apăsat, în fraze aproape sentențioase. În aceeași modalitate e formulat și crezul artistic (Poetul, De profundis, ambele anticipând „testamentul” arghezian). Notabilă e și preferința pentru simboluri, dar cele mai multe („copacul”, „paianjenul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
în activitatea lor și în susținerea politicilor publice complementare temei responsabilității sociale. Cu o arie teritorială mult mai restrânsă, dar interesante prin viziunea generală pe care o oferă sunt codurile ideale sau aspiraționale (termenul sugerează faptul că se discută despre năzuințe, aspirații, idealuri cu orizont de realizare neprecizat). Aceste coduri, cum ar fi principiile lui Caux, principiile lui Sullivan, carta Keidaren, sunt recomandări generale ce doresc să acopere arii vaste din comportamentul corporațiilor, indiferent de zona geografică unde operează. Judecate prin
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
noastre în vârsta ei „clasică”. Apogeul acestei vârste va fi marcat de revista „Convorbiri literare”, dirijată de Maiorescu, încarnare a spiritului clasic. Spiritul acesta iradiază în opera mai tuturor scriitorilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, exprimându-se genial în năzuința spre perfecțiune a poeziei lui Mihai Eminescu, în cultul pentru formă al lui I. L. Caragiale, în marea conștiință artistică a lui Ion Creangă, în creația de caractere la Ioan Slavici. Eminamente clasică este viziunea existenței în poezia lui George Coșbuc
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
volume din Peste mări și țări (Grecia, Egiptul, 1922, Indiile, 1923) marchează adevărata sa intrare în viața literară. După 1926, când demisionează din armată ca urmare a renunțării la tron a prințului Carol, C. se dedică scrisului. Semnează în „Gândirea”, „Năzuința”, „Scrisul românesc”, „Bilete de papagal”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a. articole, schițe și nuvele, din care o parte sunt strânse în volumul Conu Enake (1928). Ar fi fost redactor la „Rampa” - unde totuși numele nu-i apare - și la „Cuvântul”. „Restaurația
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
pentru romanul de analiză. În epocă, E. Lovinescu remarca la C. „probitatea intelectuală, senzația irecuzabilă a unei conștiințe literare inflexibile, punct inițial al autorității critice”. Lui Șerban Cioculescu îi vorbea portretistul, criticul de „certă filiație lovinesciană”, întrunind „sagacitatea analitică cu năzuința spre sinteză”; dar lovinescianismul său nu excludea „familiarizarea cu spiritul thibaudetian”. Sub aparențe amabile, G. Călinescu era,în fond, reticent: „Un foarte bun cronicar, exponent al unei excelente generații de profesori fără preconcepte didactice, primitori în libertate ai formulelor celor
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
bănățene, Craiova, 1938; Ghicitorile bănățene, Craiova, 1941; Anecdote, snoave, legende, Craiova, f.a. Traduceri: Paul Siraudin și A. Brentano, Trei pălării de damă, București, 1926; Tălmăciri din liricii germani contemporani, Timișoara, 1926. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 518; Al. Bran-Lemeni, „Astrale”, „Năzuința” (Brașov), 1931, 3-6; Traian Mateescu, Lucian Costin, „Astrale”, „Provincia literară”, 1932, 2; Stelian Segarcea, „Peisagii și simfonii”, „Progresul”, 1939, 70; Gh. Lică-Olt, Scriitorul Lucian Costin, Caransebeș, 1945; Ciopraga, Lit. rom., 200; Bârlea, Ist. folc., 433-434; Satco-Pânzar, Dicționar, 52-53; Rachieru, Poeți
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
împreună cu Paul Florențiu redactează „Lira dobrogeană” (1933), iar cu D. Găvan, „Talpa țării” (1933). A mai colaborat la „Dunărea”, „Lumina”, „Rod nou” (uneori, sub pseudonimul Kamadeva), „Solia”, „Nenufar”, „Cuget dobrogean”, „Festival”, „Naționalul nou”, unde a fost și secretar de redacție, „Năzuința”, „Flamura” ș.a. Cu înfățișarea lui de star de cinema și cu argumentul unei înzestrări susținute de lecturi serioase, B. devine, de prin 1934, un fel de idol al tinerilor poeți grupați în jurul revistelor „Festival” și „Rod nou”. Deși foarte tânăr
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
de sine. Nu numai dintr-un nonconformism funciar, ci și datorită substratului idealist al poeticii sale. Binele și Răul sunt ramificațiile, egale, ale aceleiași rădăcini. Antinomiile prin care Unitatea divină există formează misterul ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Dintr-un foișor, Scrisoare cu tibișirul). Totuși, inspirația fiind un „dictat” supraindividual, starea scriitorului trebuie să fie umilința. Cel căruia i se reproșau „inerțiile materiale” și senzualismul prerațional (Ion Barbu, Eugen Ionescu) era în realitate obsedat de transsubstanțializarea materialității și năzuința sa era intuirea totalității, a principiilor, prin actul poeziei. Eminescu e modelul exemplar, întrucât se raportează, „la mister, la moarte, la contradicțiile grave ale existenței” (Eminescu, 1943), poezia e asimilată stării religioase (Poezia). Când își definește stilul prin tendința de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
despre traduceri și rolul lor în modelarea unei literaturi începătoare; urmărește, bunăoară, evoluția și caracteristicile stilului în artă, analizează umorul și satira, face considerații de poetică, privilegiază sensul moral, educativ al literaturii. Aspirația spre clasicitate este înțeleasă hegelian, ca o năzuință spre armonie și desăvârșire, spre exemplar; B. atribuie de timpuriu criticii un rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor germani (Goethe, Hegel, Winckelmann, Lessing, W
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
să impună atenției cititorilor un grup de tineri poeți, dintre care unii au confirmat previziunile editorului. SCRIERI: Oameni și locuri din Căraș, Timișoara, 1940; ed. îngr. și pref. Nicolae Țirioi, Timișoara, 1982; Crucile de piatră de pe Valea Cărașului, Timișoara, 1941; Năzuințe și realizări. Etape din viața culturală bănățeană, Timișoara, 1941; Oglinda lui moș Ion Stăvan, cu desene de Catul Bogdan, Timișoara, 1946; Lume fără cer, București, 1947; ed. Timișoara, 1972; Drumuri și popasuri bănățene, București, 1962; Răzbunarea lui Stolojan, îngr. N.
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
și artistic” (1926), pune capăt prozei de ficțiune a lui B. În faza căutărilor, el publică versuri, cronici muzicale și teatrale, interviuri, recenzii și medalioane („medalii”) literare la „Gazeta Transilvaniei”, „Viața bucureșteană”, „Curierul artelor”, „Analele literare, politice”, „Rampa”, „Nădejdea” (Timișoara), „Năzuința” (Craiova), „Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când devine secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic”, și până în 1938, scrisul său se adaptează profilului revistei, căpătând, din nevoia de a acoperi tot felul de rubrici mărunte, o diversitate definitorie pentru
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
în oricare perioadă a existenței sale, constituie numai și numai căutarea lui Dumnezeu“1. În materialele pregătitoare ale romanului, aceeași idee este exprimată mult mai laconic: „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i-a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poporul asuprit. El a condus cetele Înarmate ale moților din Transilvania În revoluția de la 1848. Pentru activitatea lui În folosul celor asupriți, el va rămâne pentru totdeauna În inima poporului nostru. El a fost un luptător de seamă pentru realizarea năzuințelor de veacuri, care s-au Împlinit abia mai târziu. Poporul i-a Închinat, În semn de recunoștință, multe cântece de slăvire a faptelor lui de vitejie. Astăzi, satul lui natal din Munții Apuseni Îi poartă numele. Pe dealul Feleacului Merge
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]