868 matches
-
La 20 noiembrie 1871 a fost pusă în funcțiune calea ferată de la Alba Iulia la Târgu Mureș; ea a fost finalizată cu an după traseul Oradea-Cluj-Napoca, devenind a doua cale ferată din estul Ungariei. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Alba Iulia-Târgu Mureș a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română
Calea ferată Alba Iulia–Târgu Mureș () [Corola-website/Science/319645_a_320974]
-
Lunca Mureșului (în ). Linia ferată traversa bazinele hidrografice ale râurilor Someș și Mureș; trebuiau construite mai multe tuneluri, așa că activitatea a trenat până în 1873. Calea ferată a putut fi inaugurată la 14 august 1873. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Cluj-Războieni a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
În anii 1950 autoritățile comuniste din România au naționalizat podgoriile și comerțul cu băuturi alcoolice. De asemenea s-a decis limitarea consumului de alcool prin măsuri de raționalizare. Măsurile luate la sfârșitul anilor ’50 de puterea comunistă de la București n-au avut efectul scontat. Regimul dur de autorizare a
Afacerea Bachus () [Corola-website/Science/315552_a_316881]
-
ceea ce a făcut ca ura față de japonezi să crească și mai mult. Între 1910 și 1918 au avut loc măsurători de teren, iar în cazurile în care proprietatea terenului era nedocumentată sau terenul nu fusese declarat de loc, terenul era naționalizat și cultivatorii erau forțați să-l închirieze, arenda fiind de obicei 50% din recoltă. După anexarea din 1910, Japonia a început să construiască drumuri, căi ferate, porturi și să prelungească liniile telegrafice existente, toate acestea fiind coordonate cu dezvoltarea ce
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
în stil neoclasic cu influențe brâncovenești, de către arhitectul german Adolf Șuter, un apropiat al regelui Carol I al României. Prin 1940, imobilul a fost cumpărat de un bancher care l-a facut cadou amantei. După scurt timp, imobilul a fost naționalizat de către comuniștii veniți la putere și transformat în sediu al Partidului și chiar într-un centru de coordonare a operațiunilor locale ale serviciilor secrete sovietice (KGB). Clădirea a fost supusă unui proiect amplu de consolidare, renovare, modernizare și restaurare desfășurat
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
1930, el având doi copii: Jacques (decedat în 1941, fără urmași) și Carol. În anul 1942, imobilul a fost expropriat de la moștenitorii lui Adolf Theitler. În anul 1943, Primăria Iași a renovat hotelul cu fonduri proprii. Hotelul Traian a fost naționalizat în anul 1950. După Revoluție, Hotelul Traian a fost trecut în proprietatea SC "Turism Moldova" SA, cu capital de stat. În 2001, după apariția Legii nr. 10/2001, cetățeanul israelian Carol Theitler (născut la Pașcani în 1924 și emigrat în
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
economice și comerciale ale Rădăuțiului. În ciuda importanței sale, traseul a funcționat în pierdere din cauza condițiilor economice dificile din Bucovina și din nordul Moldove. Între anii 1872-1875 guvernul austriac a pus sub sechestru acest traseu. În anii 1889-1894 traseul a fost naționalizat prin plata unor despăgubiri adecvate; această operațiune a fost efectuată de către Căile Ferate Austriece cezaro-crăiești de Stat (kkStB). După primul război mondial, Bucovina s-a unit cu România; calea ferata Cernăuți-Suceava s-a aflat în întregime pe teritoriul românesc până la
Calea ferată Cernăuți–Suceava () [Corola-website/Science/318808_a_320137]
-
Bucovina și din nordul Moldovei. Traseul Cernăuți-Suceava, aflat pe teritoriul austriac, a fost pus între anii 1872-1875 sub sechestru de către guvernul austriac. În anii 1888/1889 partea de traseu românesc și în 1889-1894 și partea de traseu austriac au fost naționalizate prin plata unor despăgubiri adecvate; aceste operațiuni au fost efectuate de către Căile Ferate Austriece cezaro-crăiești de Stat (kkStB) și de Căile Ferate Române. După primul război mondial, Bucovina s-a unit cu România; astfel, întreaga cale ferata descrisă aici s-a aflat
Calea ferată Suceava–Roman () [Corola-website/Science/318833_a_320162]
-
remiza pentru masini (89 mp, 3 încăperi), atelierul (56 mp, 2 încăperi), 2 pivnițe (117 mp), 3 cișmele (1 km) și o locuință a BNR-lui. Moșia Solești a fost expropriată prin Decretul nr. 83/1949, conacul și celelalte clădiri fiind naționalizate, iar întreg inventarul agricol și produsele agricole aflate în stoc fiind confiscate. Conacul Rosetti-Solescu a fost construit la începutul secolului al XIX-lea (în jurul anului 1827 ) de către postelnicul Iordache Rosetti, descendent din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
în Franța imediat după venirea comuniștilor la putere. Clădirea a fost menținută în stare bună până în 1949, an în care proprietarul Theodor Rosetti îi făcuse unele „mici reparații”. După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1949, conacul a fost naționalizat de stat și trecut în proprietatea D.G.A.S. Fălciu, respectiv a Sfatului Popular al comunei Solești, pe baza Procesului verbal din 30-31 martie 1949. Clădirea a fost folosită în perioada 1949-1977 ca școala generală a satului, fiind relativ bine întreținută
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
pe o combinație de naționalism arab, aspecte ale bunăstării sociale din societăților occidentale, și ceea ce Gaddafi a numit „democrație populară”. Sistemul a fost numit „socialism islamic”. A permis în continuare proprietatea privată a micilor întreprinderi, dar cele mari au fost naționalizate (firmele petroliere în 1971.) După moartea idolului său Gamal Abdel Nasser (28 septembrie 1970), Gaddafi a încercat să devină liderul ideologic al națiunilor arabe. În 1972 a proclamat o „Federație a Republicilor Arabe” compusă din Libia, Egipt, Siria, dar țările
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
de 37 de ani, care a fost cea mai lungă domnie a unui rege suedez până la acea dată, a prins o pauză completă nu numai cu supremația daneză a Uniunii dar și cu Biserica Romano-Catolică, ale căror active au fost naționalizate, iar Biserica Evanghelică-Luterană din Suedia a stabilit controlul său personal. El a devenit primul autocrativ nativ suedez și a fost un propagandist calificat și birocrat cu adversarul său, Christian, în timpul luptei de eliberare a țării. Gustav I a fost privit
Gustav I al Suediei () [Corola-website/Science/316247_a_317576]
-
a construit un corp nou de clădire. În total, conacul avea 25 camere. Mareșalul Constantin Prezan a murit la data de 27 august 1943 și a fost înmormântat în grădina conacului. Tot acolo a fost înmormântată și soția sa, Olga. Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După revoluția din decembrie 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan, a revendicat conacul și terenul înconjurător. La 6 ianuarie
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
l-a vândut în august 1919 fraților Teodor C. și Dumitru C. Luca . Frații Luca l-au extins și modernizat după 1930, cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie și alei de plimbare. În anul 1948, hanul a fost naționalizat de către autoritățile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani închisoare. În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Național de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. Nu
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]
-
socialist. Sensurile termenilor „republică socialistă”, „stat socialist” și „stat muncitoresc” tind să difere în funcție de aderenții variantelor de marxism, marxism-leninism, și teorii socialiste non-comuniste. Cele mai multe dintre aceste teorii, dar nu toate, necesită cel puțin „atitudini impunătoare” ale economiei de a fi naționalizate, de obicei, exploatate în conformitate cu un plan de producție, astfel capitalismul și achizițiile publice ale salariul de muncă pentru profitul privat sunt eliminate cel puțin în sferele majore de producție și sociale, deși există unele teorii economice socialiste care promovează diferite
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
progresistă, seculară, cu un caracter puternic democratic, nu spre o revoluție socială. Deoarece Comuna a rezistat în total doar șaizeci de zile, doar câteva decrete au fost chiar aplicate. Printre acestea se numărau: Decretele au separat biserica de stat, au naționalizat proprietățile bisericești și au eliminat practica religiei în școli. După căderea Comunei, separația bisericii de stat, denumită "laïcité", a reintrat în legislația franceză abia în 1880-81 în timpul celei de a Treia Republici odată cu adoptarea legilor Jules Ferry și a legii
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
în 2005: 1.180 Cifra de afaceri: Istoria companiei începe în 1914, când se înființa, în Oradea, "Fabrica de agrafe și piepteni". Societatea avea atunci 22 de angajați. În 1922 lua naștere "Fabrica de perii". Cele două fabrici au fost naționalizate în 1948. În perioada 1949 - 1952 au loc câteva schimbări de identitate la care se adaugă și fuziuni cu mai multe societăți care fabricau articole casnice, articole din materiale plastice, perii, mingi de ping-pong sau matrițe. În 1963, întreprinderea primește
Plastor () [Corola-website/Science/321548_a_322877]
-
a lui Victor Socec și nepoată a lui Ioan V. Socec, a cărei soră, Lily (Elena) Socec (1908-1943, căsătorită Hlebnichian), a fost o actriță distribuită în mai multe filme românești din anii 1928-1935. După 1948, Magazinul "Socec - Lafayette" a fost naționalizat și redenumit Magazinul „Victoria”. În prezent există o stradă în Brașov care poartă numele lui Ioan V. Socec. Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) a instituit Trofeul „Ioan V. Socec” pentru excelență, care a fost acordat postului
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
se adresează Sfatului Țării, cerându-i să evacueze regimentele de cazaci de pe teritoriul județului. Hotărârea congresului țărănesc este adusă la cunoștința Sfatului de către delegatul Trofim, cu ocazia deschiderii Sfatului Țării al 21 noiembrie 1917 . În decembrie, la Bălți s-a naționalizat Drujina nr 487, unitate militară în cadrul Directoratului General al Forțelor Armate. Fiind compusă numai din moldoveni drujina era comandată de Anatolie Popa . La începutul lunii ianuarie 1918, la Chișinău, se organizează Frontotdelul - comitet bolșevic, în frunte cu Perper, Kaabak ș.a.
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
În anul următor, la 8 ianuarie, guvernul sovietic adoptă o hotărâre prin care stabilește cota maximă de teren arabil pe care o poate deține un țăran. Astfel, locuitorii din județele Bălți puteau avea în proprietate până la 10 hectare, surplusurile erau naționalizate . În noaptea spre 1 aprilie 1951 a avut loc un nou val de deportarea, Operațiunea Nord. Au deportați adepții cultului Martorii lui Iehova, cât și unii reprezentanți altor culte minoritare. Din raionul Bălți au fost ridicate 11 familii, însumând 37
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Nicolaŭ Istrati, cu îndemnul soçieĭ sale Sevastia, născută Ciudínŭ, si a fiuluĭ lor Titu Istrati, pe proprietatea să Rotopaneștĭ, în annul ereĭ nòstre 1856, în quare Moldova aŭ recapatatŭ privilegiele asseḑĭate de Stefanŭ quellŭ mare."" Conacul Nicolae Istrati a fost naționalizat după instaurarea regimului comunist (1948) și transformat în sediul C.A.P. Rotopănești. Etajul clădirii a fost demolat în jurul anului 1955. Astăzi, această clădire este monument istoric. După construirea bisericii, în anul 1856, Nicolae Istrati a dispus amplasarea în curtea lăcașului
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
de către un fost salariat, Haralambie Gafencu, care l-a dat în arendă cooperativei "Solidaritatea". În acei ani se vindeau acolo băuturi alcoolice și produse coloniale. După cel de-al doilea război mondial și instaurarea regimului comunist, Hanul Drăgușeni a fost naționalizat. Din cauza faptului că statul nu a investit bani în reparația sa, clădirea a fost abandonată și a început să se ruineze. În anul 1963, nemulțumiți de vederea zilnică în centrul satului a unor ruine abandonate, localnicii au cerut autorităților fie
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
județ sau regiune în 1952, având titulatura de oraș regional în cadrul Regiunii Ploiești. Județul Buzău a fost reînființat în 1968, când, în contextul noii organizări administrativ-teritoriale, Buzău a devenit municipiu și reședință a județului. Toate fabricile din Buzău au fost naționalizate și, mai ales spre sfârșitul perioadei comuniste, politica de sistematizare a guvernului comunist a dus la demolarea vechilor cartiere de case, ducând la schimbarea totală a aspectului orașului. Până în 1953, zonele rezidențiale erau compuse exclusiv din case, multe dintre ele
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
nici paroh și nici administrator, pentru celebrarea liturghiilor deplasându-se preoți din parohiile vecine. Perioada regimului comunist a fost o perioadă grea pentru Biserica Catolică din România. După război, credincioșii germani au început să emigreze în Germania. Patrimoniul parohiilor este naționalizat aproape în totalitate. Sunt desființate parohiile din Dornești, Țibeni, Măneuți, Gura Putnei, Voievodeasa și Solca, precum și Decanatul de Rădăuți. Parohia Rădăuți este reorganizată, preluând sub administrarea sa comunitățile romano-catolice din satele Brodina, Clit, Falcău, Gura Putnei, Măneuți, Putna, Țibeni, Voievodeasa
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
trecut în componență statului sovietic, teritoriul de jurisdicție al Parohiei Siret fiind micșorat. Perioada regimului comunist a fost o perioadă grea pentru Biserică Catolică din România. După război, credincioșii germani au început să emigreze în Germania. Patrimoniul parohiilor a fost naționalizat aproape în totalitate. În același timp, preoții și enoriașii au fost persecutați. După emigrarea germanilor, comunitatea romano-catolică din Siret a devenit o comunitate mixtă, fiind formată din etnici polonezi, germani, români și ucraineni. În perioada comunistă au slujit această parohie
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]