2,749 matches
-
zona Pieței Maria) va avea loc proiecția filmului artistic „Lilya 4-Ever”, în regia lui Lucas Moodysson. Filmul constituie o lecție de viață prin redarea experiențelor nefericite prin care trece o tânără de 16 ani, după ce este părăsită de mama sa. Naivitatea, sărăcia, mirajul Occidentului determină vulnerabilitatea protagonistei în fața exploatatorilor. Evenimentul se adresează cu precădere liceenilor timișeni, accesul la vizionarea filmului fiind gratuit. Informații suplimentare în ceea ce privește proiectul SCOP pot fi obținute la telefon 0256-293 176, persoană de contact fiind Ramona Belea, coordonator
Agenda2005-23-05-general9 () [Corola-journal/Journalistic/283775_a_285104]
-
duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și ascundă intențiile. Umorul realizat de Ion Luca Caragiale în scrierile lui, era dovada talentului și a inteligenței sale, reușind să zugrăvească personaje și situații din care se poate vedea că
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
sale, reușind să zugrăvească personaje și situații din care se poate vedea că oamenii nu erau proști, fiindcă dacă ar fi fost, nu ne-ar fi făcut să râdem. Acum, ceea ce se petrece în jurul nostru nu este nici umor, nici naivitate, nici prostie chiar, ci este răutate, perfidie, rafinament pervers, inteligență pusă în scopuri de distrugere, versatilitate, șmecherie, lipsă de înțelepciune și bun simț, minciună, oportunism. În două cuvinte - suflete bolnave. Vedem oameni avizi de putere care fac orice numai să
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și ascundă intențiile. Umorul realizat de Ion Luca Caragiale în scrierile lui, era dovada talentului și a inteligenței sale, reușind să zugrăvească personaje și situații din care se poate vedea că
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și ascundă intențiile. Umorul realizat de Ion Luca Caragiale în scrierile lui, era dovada talentului și a inteligenței sale, reușind să zugrăvească personaje și situații din care se poate vedea că
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > AM CUNOSCUT IUBIREA... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Primii în viață lecții multe Și dureroase, de-nșelăciune și trădat, Amarnic am plătit cu-a mea naivitate, Dar altfel cum m-aș fi înălțat? Credeam că,de-i iubesc eu sunt iubită Și vipere la sân am adunat, Însă cum mereu viața-i o ispită, Mă certă rău,dar moarte nu mi-a dat! Eu din iubire
AM CUNOSCUT IUBIREA... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382937_a_384266]
-
maladivă, monotonie acustică, filosofii triste, teroarea umedului, viziuni apocaliptice, simbolism din tradiția baudelairismului ș.a.Cu aceste idei, Călinescu l-a fixat în „insectarul” literar: „un simbolist funebru, cu un soi de ermetism care, în poeziile din urmă, din exces de naivitate, duc la un manierism insuportabil”. Brr!.. După așa „recomandare”, cum să mai deschizi o carte de Bacovia? Dar s-a întâmplat un „incident”care m-a făcut să-i deschid cartea. Într-un concediu pe litoral ( era prin august, anii
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
naivă, ea dusă numai pe la mănăstiri și câteva orașe nu știe de treburile astea.. ba, chair ea cu “nu ai încredere în oameni, trebuie să ai!”, poi eu am în cine trebuie, cunosc oamenii, am un așa fler..și, pentru naivitatea asta prin care chiar pe mine mă vede invers, adică cum e ăla, pentru asta s-o las să urmeze un calvar/s-o las să-l aștepte să se întoarcă de la c., să..? Oare dacă era ce n-o
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
avea patru vagoane, nu cinci cum fusese tentat, să creadă. S-a urcat în vagon, aici a fost o adevărată aventură ,până ce a găsit locul, parcă cineva scosese numerele dintr-o căciulă și le lipise pe scaune. Eu credeam, în naivitatea mea, că numerele încep dintr-un capăt al vagonului și în ordine cronologică se vor termina în celălalt capăt al vagonului, ghinion, cum ar spune un clasic în viață,dacă rândul de scaune avea trei numere în ordine, rândul din fața
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
de esență politică sau economico-socială, în evocări, figura centrală rămâne omul. Omul, destinatar, colecționar fără voie al tuturor nedreptăților care se răsfrâng asupra lui. Iar el, Istrati, cu conștiința febrilă, asemeni inimii lui s-a dedicat scrisului sperând cu o naivitate dezarmantă în “ceva mai bun, mai omenesc.” Căci “nu e oare mai demn, mai sănătos sufletește, să lupți pentru un drept, decât să pleci capul în fața tâlharului atotputernic ieșit din urna electorală, dându-i astfel să înțeleagă că dreptul tău
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
acest personaj misterios, căci de filme nesărate și pline de cuvinte obscene, premiate și la colț de stradă, sincer să fiu, m-am săturat ? - n.a.], e limpede că și acest bunic al meu se poate număra printre cei care, în naivitatea lor, i-au acordat toată încrederea de care acesta avea nevoie pentru a reuși să-și îndeplinească “misiunile” sale de capă și spadă. Radu Petrescu-Muscel nepotul preotului profesor Gh. Cotenescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
nu știm, unul ziua, altul noaptea. Deunăzi, un bun român din Timoc mi-a spus că la București există destui ipochimeni fără cap care se lasă duși cu zăhărelul, era să scriu zăibărelul de Negotin, de musiu Nițu, care în naivitatea lor cred că tot ce face acesta, alături de niște cicade din jurul Borului, Zaicerului și ale ruinelor podului lui Apolodor din Damasc, este fundamental pentru identitatea românilor din Șerbia de Nord-Est, iar ce realizează cu forțe proprii entitățile culturale autentice, cu
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
zobi crește statul ucrainean prin subvențiile acordate acestor familii destrăbălate, care nu știu altceva decât să se înmulțească. E cert că n-au citit o carte în viața lor, cu atât mai mult apelurile deputatului regional Ion Popescu. O sfântă naivitate! Dar câte apeluri privind implementarea Legii cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor a adresat respectivul deputat „fiilor și fiicelor Neamului Românesc”? Nici unul! Cu toate că de la adoptarea legislației respective s-a scurs nu puțin timp - peste un an și jumătate
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
întrebările puse, ne-a lăudat: - Bravo copii! Văd că sunteți ageri, învățați repede. Sunt mulțumit de voi. Credeam că a uitat de verzăturile împrăștiate pe jos. Credeam că nu le văzuse sau ne-a iertat pentru că am învățat lecția. Sfântă naivitate copilărească! Cum să treci cu vederea niște fapte evidente?! Ca din întâmplare, a întrebat: - Ce sunt astea de pe jos,mă! Privirile de sfinx ale copiilor parcă îi întorceau întrebarea: - Cum, nu le-ai observat? Însă domnul Arsu a insistat: - Nu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Frumoasă, dar dintr-o familie cu posibilități reduse de trai, cade victimă, încă de la o vârstă fragedă, abuzului unui personaj de joasă speță, Mișu Diaconescu, băiat de bani gata, dar depravat până în măduva oaselor, individ fără srupule, ce profită de naivitatea și puritatea acestei fete inocente. Aceasta va suporta consecințele faptei toată viața, deoarece bărbatul cu care se va căsători mai târziu află, în împrejurări ce țin tot de destin, deloc întâmplătoare, despre situația Violetei, și divorțează, aducându-i acuze nefondate
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
păstrezi secretul? De ce să ucizi ca să ascunzi o dezvăluire prețioasă pentru Întreaga omenire? Veniero lăsă să se scurgă câteva clipe Înainte să răspundă. Când vorbi, În tonul său era o nuanță ironică, de parcă ar fi vrut să-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gustarea, pe care, a servit-o cu meticulozitate, Într-o tăcere de care n-o vedeam capabilă, doamna a scos din geanta de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap apatic: conversațiile intelectuale la zece mii de metri altitudine nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
blocat. La fel ca ușile acelor birouri, dormitoare, săli de ședință, laboratoare sau ce vor mai fi adăpostit incintele aliniate de-a lungul coridoarelor. N-aveau inscripționată vreo indicație privitoare la rostul și menirea lor, așa cum, nu știu de ce, În naivitatea mea interesată, mă așteptam. Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că nici una nu era luminată. Cu o singură excepție: Înăuntrul Încăperii cu numărul 3 plutea o lumină vagă, albăstruie. Sau, poate, mai corect spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta e. Eram copleșit. De uimire, În primul rând, dar nu numai. Ceea ce auzeam suna straniu, incredibil, aiuritor. Cu atât mai aiuritor cu cât, era evident, Roger Howard nu glumea și nici nu-și bătea joc de mine și de naivitatea mea Într-ale fizicii și cosmologiei. Mai grav era Însă altceva. Simțeam că, fără să-mi dau seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămas câteva clipe blocat: centromanii ăștia erau de-a dreptul infernali! - Sunt măgulit, n-aș fi crezut că am ajuns o persoană atât de importantă Încât să fac obiectul atenției voastre. Hm, și când mă gândesc că, În ignoranța și naivitatea mea, puteam băga mâna-n foc până la umăr că nimeni n-a aflat vreodată de acele Întrevederi și, cu atât mai puțin, de conținutul lor. - Nu vă forțați norocul: singurul care a ieșit cât de cât bine dintr-un pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe „oh, nu”, glasul lui Wagner cobora În două trepte, traducând decepția generată de aberația spuselor mele. Subtextul era: nu mă așteptam la o așa naivitate, cum Îți poți Închipui că ne-am coborî la compromisul de a-i trânti cuiva un glonte În ceafă, ne subestimezi, ne jignești, credeam că suntem Între oameni serioși, ce naiba!? Și pentru ca efectul să fie deplin, „nu” era lungit oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
punctul de vedere al Centrului, testul doamnei Fontaine a dat rezultate, chiar dacă pentru dumneavoastră n-a fost o experiență foarte plăcută. Nu mi-a convenit ce auzeam, dar n-am vrut să-i dau satisfacție lui Zoran și am mimat naivitatea: - Dacă Înțeleg bine, vreți să mă convingeți că Eveline mi-a făcut un serviciu, nu? Am folosit intenționat numele Eveline, și nu oficialul doamna Fontaine, În semn de asumare a apropierii la care făcuse aluzie. - Se poate spune și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cei doi s-au privit scurt, apoi Howard și-a plecat ochii neverosimil de verzi cu un aer deprimat. - Ești convins că ai Înțeles exact ce e În capul lui Zoran? Încotro bate? m-a chestionat Eva, decepționată fățiș de naivitatea mea. - De mult nu mai Înțeleg exact nici măcar ce e În capul meu, darmite În al altora... O să vă spun ce am dedus eu până acum, punând una lângă alta informații disparate, fiindcă ați avut grijă cu toții să nu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită că judecățile lor sunt mereu post-factum și că scurgerea timpului Îi așază În posturi privilegiate. Seamănă mult cu profesorii care se miră prostește de naivitățile și de aberațiile În materie de fizică ori astronomie ale unor Arhimede sau Galilei, care comiteau În vremea lor erori pentru care dascălii În cauză i-ar trânti cu aplomb la examene pe elevii lor de astăzi. Cam așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-a venit. Fără să mă privească, a continuat: - Ani de căutări și de iluzii, nervi, riscuri - totul a fost degeaba. Proasta de mine, cum am putut să-mi Închipui că...? A surâs strâmb, forțat, plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și exteriorizeze decepțiile cu o asemenea Înduioșătoare lipsă de pudoare. De felul meu, nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]