911 matches
-
strânsa legătură dintre politică și literatură, cu argumente luate din H. Taine, dar și cu altele din ideologia socialistă. Tot el publică versuri, inspirate din realitatea socială, și schițe, dintre care unele reluate în volumul Feciorul popei. Un articol despre naturalism și o severă, dar nedreaptă critică a poeziei lui Al. Macedonski, semnate Emil, îi aparțin, probabil, tot lui C. Mille. La partea literară sunt prezenți, de asemenea, Constantin C. Bacalbașa și Ioan Nădejde. R.Z.
DREPTURILE OMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
scriitorii au renunțat prea ușor la a mai Încerca să cucerească lumea prin literatură? Pentru că, În fond, dacă miza scrisului este strict individuală, victoria unui scriitor nu se consumă la gura sobei ci, dincolo, În mintea cititorilor. IV. Literatura angajată. Naturalism, autoficțiune, libertinaj, trash Realitatea nu va fi niciodată Îndeajuns de ultragiată În mod romanesc. Orice-ul care trece astăzi drept ceea-ce-vine-de-la-sine cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo” Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment Înscrierea Într-un gen hibrid În vogă), aflat În impas existențial, Își caută fericirea și, găsindu-și-o pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sandra e mai degrabă o artistă bună; experimentul ei te incita să arunci o privire nouă asupra lumii.” Apare așadar Valérie, angel salvator, o tînără de 28 de ani, aflată la rîndu-i În aceeași excursie pe tărîmuri extrem-orientale. Fidel unui naturalism dus În pînzele albe, deși disprețuitor la adresa psihanalizei, Houellebecq reține din copilăria lui Valérie mai ales gangurile “sexuale”: Își confirmă renumele de scriitor degrabă vărsător de spermă și prezintă o femeie cu puternice Înclinații lesbiene. De aici, romanul dansează În jurul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al celui de-al doilea. Înțelegi, apoi, după un scurt efort de generalizare, că, În comparație cu literatura profetică a lui Houellebecq sau, dar cu vreo cîteva trepte inferioară, a lui Dantec, cea trash se mulțumește să descrie și joacă doar cartea naturalismului de fier, nu și pe aceea a taumaturgiei redemptive. Se va putea face, de către cititor, greșeala de a citi curentul trash ca pe o noutate cu care biata Franță Încearcă să ademenească un public european și mondial În mare parte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le clișeizează și le judecă. În cele din urmă, veți rămîne vag nemulțumiți de această a treia cale pe care Page Încearca s-o urmeze În practica literară : nici teorie, nici prozelitism ; nici violență, nici pasivitate ; nici realism minimalist nici naturalism maximalist ; puțin umor, puțină gravitate. Ajungeți la concluzia că e cam greu de triumfat aici, pe drumul ăsta - și că nu se știe dacă chiar duce undeva. VI. Literatura antimodernă. Pascal Quignard Fatalmente, am cuprins În paginile acestei cărți doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Geo Bogza, inserată în Poezii, „înfățișează o întreagă lume, cuprinsă de delir”. Scriitorul a publicat și impresii asupra picturii, îndeosebi a celei murale. SCRERI: Cu privire la opera lui Mihail Eminescu, București, 1950; Cu privire la valorificarea moștenirii literare, București, 1954; Prin templele naturalismului mexican, București, 1968; Pictori muraliști mexicani, București, 1972; Din albumul unui călător, București, 1980; Les Traits spécifiques du message de presse, Salonic, 1987; Poezii, cu desenele autorului, București, 1996. Ediții: Alice Voinescu, Kant și școala de la Marburg, București, 1999; Nae
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
Editurii Dacia din Cluj-Napoca pe anul 1998. În nuvele, C. abordează cu precădere tematica rurală: degradarea țărănimii, destinul celor „dezrădăcinați”, atmosfera deprimantă în care a vegetat omul epocii totalitariste. Nu lipsite de har, nuvelele sunt totuși nu rareori marcate de naturalism. SCRIERI: Semnele de taină, pref. Iacob Burghiu, Chișinău, 1985; Om de bună voie, Chișinău, 1987; Jur pe pământ, Chișinău, 1990; Cincizeci de nuvele triste, Chișinău, 1996. Repere bibliografice: Haralambie Corbu, Critica și procesul literar moldovenesc contemporan, „Nistru”, 1986, 1; N.
CENUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286166_a_287495]
-
dinamismul, avântul nesăbuit. Eu voi propune ca țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul-romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum și naturalismul și suprarealismul etc., sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
vorbesc în numele Bisericii și fără a-și impune opiniile, sugerând că cei ce gândesc diferit nu ar fi catolici autentici" (Leon XIII, Instrucction Nessuno...). 129 Papa Pius IX, Syllabus, 8.XII.1864. 130 În primele 19 propoziții, documentul condamna panteismul, naturalismul, raționalismul moderat și absolut, indiferentismul, latitudinarismul, socialismul, comunismul, societățile secrete, societățile biblice și pe cele clerico-liberale. În următoarele 25 de propozitii erau condamnate greșelile legate de natura Bisericii și a statului, iar cele referitoare la etica creștină, în succesivele 10
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tip constructivist ale lui Alexandru }ipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. însă Georges Tzipoďa nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. Alexandru Țipoia: Secvența sa
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
vîscoasă, "impură" a poetului care luptă instinctiv cu rigorile transmutației în text, cu condiția impusă (regulă a jocului) a "femeii de hîrtie", presupunînd și un bărbat așijderea, cel aflat în postură auctorială. Notațiile d-sale predilecte sînt antipoetice, de un naturalism sufocant (le omitem pe cele ce frizează obscenitatea): "decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
TC, CD) și sunt obligatorii. Pe lângă acestea, în vederea desfășurării activităților în cadrul cursurilor opționale (C.D.Ș.), se vor studia/ pregăti și următoarele: a) termeni și concepte ��n plasarea textului în context istoric și cultural: ... - curente literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existențialism, postmodernism etc; - genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficțiune. b) principii de compoziție: ... - subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
TC, CD) și sunt obligatorii. Pe lângă acestea, în vederea desfășurării activităților în cadrul cursurilor opționale (C.D.Ș.), se vor studia/ pregăti și următoarele: a) termeni și concepte în plasarea textului în context istoric și cultural: ... - curente literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existențialism, postmodernism etc; - genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficțiune. b) principii de compoziție: ... - subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
e Renascimento, 1999; vol. III: PIRES, M. L. Gonăalves amp; J. A. de CARVALHO (Org.), Maneirismo e Barroco, 2001; vol. V: REIS, Carlos amp; M. da Natividade PIRES (Org.), O Romantismo, 1999; vol. VI: RIBEIRO, M. A. (Org.), Realismo e naturalismo, 1994; vol. VI: PEREIRA, J. C. Seabra (Org.), Do Fim-de-seculo ao Modernismo, 1995. 9. REIS, Carlos, Estudos Queirosianos, Lisboa, Editorial Presenăa, 1999. 10. REIS, Carlos, Literatura Portuguesa Moderna e Contemporânea, Lisboa, Universidade Aberta, 1989 11. SARAIVA, A. J. amp; O.
ORDIN nr. 3.046 din 29 ianuarie 2014 privind aprobarea programelor pentru susţinerea examenului naţional de definitivare în învăţământ la specializările Limba şi literatura portugheză, Istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258868_a_260197]
-
alternativ). Relația dintre tânărul Lucian, muzician amator, și maestrul Marcian, în casa căruia o întîlnește pe Ina, se bazează pe concupiscențele tânărului față de soția lui Marcian, Elena; acestea se manifestă postum, printr-o scenă tulburătoare pentru personajul masculin, de un naturalism pervers, a scaldei celei ce murise, baia ritualică pentru care „numai el, nenorocitul, era om de înțeles, cerca a face și pe asta“; Elena, soția Maestrului, era femeia ambiguă (mamă, iubită, soră) a lui Lucian, care acum, postum, i se
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
simplul fapt al existenței lor, au determinat modificarea radicală și, parțial, chiar năruirea acestui univers spiritual. Aceste forțe au venit din două direcții: dinspre literatură și dinspre proletariat. La întretăierea celor două direcții a luat naștere un nou concept artistic: naturalismul, și o nouă formă teatrală: scena populară (Volksbühne). E surprinzător cât de târziu stabilește muncitorimea organizată un contact activ cu teatrul. Ea se servește de toate posibilitățile de exprimare existente în societatea burgheză, își creează - ce-i drept în proporții
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
du Gard a adus în operele sale obictivitate și scrupulozitate pentru detalii. Datorită grijii sale față documentare precum și a atenției acordate relației dintre realitatea socială și dezvoltarea individuală a personajelor sale, a fost considerat un reprezentant târziu al realismului și naturalismului în cea mai bună tradiție a acestor curente literare predominanțe în secolul al 19-lea. Roger Martin du Gard a decedat în 1958 și a fost îngropat în cimitirul Mănăstirii Cimiez de lângă Nișă. Românele sale se înscriu în tradiția realistă
Roger Martin du Gard () [Corola-website/Science/300109_a_301438]
-
a dezvăluit prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere și că poveștile despre viețile strămoșilor au fost inventate. Primele schițe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok și de alți critici pentru naturalismul excesiv, erotismul debordant și lipsa generală de gust, în maniera lui Mihail Arțîbașev. Unele povestiri pornografice, publicate în primii ani ai secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i
Aleksei Nikolaevici Tolstoi () [Corola-website/Science/300756_a_302085]
-
de altă parte, pledoaria lui pentru non-violență l-a influențat pe Gandhi. Faima scriitorului trece repede granițele Rusiei. I se traduc operele, i se dedică studii, articole, biografii. În Occident opera sa este receptată ca un fel de antidot contra naturalismului francez. Prima scriere critică occidentală care-l popularizează este cartea lui M. de Vogué, "„Romancierii ruși”" (1885), care de altminteri a inaugurat o perspectivă în bună măsură falsă, de durată, asupra acestora. Mai târziu, Romain Rolland va apărea ca un
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
trei medalii „"Sf. Gheorghe"” și gradul de colonel. Scriitorul Aleksei Nicolaevici Tolstoi (1883 — 1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrăbălat. După revoluție a emigrat pentru scurt timp în Germania, dar și-a schimbat viziunile politice și s-a întors în Uniunea Sovietică. În ultimii săi ani a publicat două romane masive pe subiecte istorice: "„Petru întâi”" și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
nu mai este spiritul pur, omul abstract al secolului al XVIII-lea. El este subiectul psihologic al științei noastre actuale, o ființă compusă din organe și care se îmbibă într-un mediu ce îl pătrunde în fiecare clipă ». Termenul de naturalism începe să fie folosit la începutul secolului al XVIII-lea, derivând din cuvântul « natural », pentru a face distincția între sistemul de interpretare simbolic și fenomenele naturale. Cuvântul este folosit mai târziu în cadrul teoriilor care exclud o cauză supranaturală. În secolul
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
caracterul natural al unui fenomen. Termenul va intra în desuetudine până în 1857 când "la Revue Moderne" publică o critică ce califică pictura lui Gustave Courbet ca naturalistă, cu sensul de « pictură de natură realistă ». Henri Mitterand distinge două perioade ale naturalismului lui Zola pe care îl situează la confluența romantismului (Jules Michelet și Victor Hugo), de care s-a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine și naturalism. Astfel, pentru scriitor, «o operă de artă este un colț de natură văzut printr-un temperament ». După 1878 și lectura lui Claude Bernard, Zola introduce noțiunea metodei experimentale în propria operă afirmând că literatura trebuie « să se supună evoluției generale
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și a circumstanțelor » . Nu trebuie să vedem însă în textele de critică literară ale lui Zola cheia exactă a temelor și a stilului scriitorului, chiar dacă există o relație evidentă între cele două zone ale operei, cea teoretică și cea beletristică. Naturalismul constă în căutarea cauzelor viciului în ereditate. Prin urmare, romancierul naturalist este « observator și experimentator ». Observatorul acumulează informații despre societate și cercurile sale, despre condițiile de viață și mediul înconjurător. Trebuie să discearnă realitatea și să o transmită printr-un
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]